Ultimele stiri

Fashion

27 iulie 2010

Coloana cervicala si structura anatomica a discului intervertebral


Durerea osoasa

Despre durerea de cauza osoasa putem afirma urmatoarele:

  • are originea la nivelului osului, periostului, sinovialei articulare, tendoanelor, ligamentelor sau muschilor
  • poate fi singurul simptom
  • se poate asocia cu senzatie de greutate si/sau tumefiere
  • se accentueaza noaptea la mobilizare si suprasolicitare
  • >se poate confirma prin examen radiologic

Durerea de cauza osoasa poate fi:

  • acuta: in fractura sau osteomielita acuta
  • cronica: in tuberculoza osoasa, neoplasme, hiperparatiroidism, osteoporoza, osteomalacie

sursa www.netmedic.ro

Scaderea fortei musculare

Scaderea fortei musculare reprezinta dificulatatea sau incapacitatea efectuarii unui act motor prin scaderea energiei mecanice a muschiului.

Poate sa apara in:

  • astenia musculara tipica
  • in botulism
  • in intoxicatia cu organofosforate
  • in paralizii sau pareze

sursa www.netmedic.ro

Modificarea tonusului muscular

Tonusul muscular reprezinta starea de contractie permanenta care caracterizeaza muschiul normal.

Se deosebesc:

  • Hipotonia musculara, care poate apare in:
    • sindrom de neuron motor periferic
    • sindrom de neuron motor central in stadiu acut
    • tabes
    • sindrom cerebelos
  • Hipertonia musculara, care poate apare in:
    • contracturi musculare antalgice in lumbago acut
    • contracturi musculare abdominale in peritonita
    • trismusul
    • contractura extrapiramidala – semnul rotii dintate la incercarea de flectare si extensie a bratului – caracteristica bolii Parkinson
sursa www.netmedic.

Tulburari de sensibilitate

Bolnavul poate acuza uneori existenta unor tulburari subiective ale sensibilitatii, sub forma unor diverse senzatii pe piele, in muschi, mucoase, in trunchiurile nervoase etc. Aceste tulburari, frecvente in polinevrite, scleroza in placi, tabes etc., pot sa apara si in cervicartroze, herniile de disc si in multe alte afectiuni ale aparatului locomotor.

sursa www.netmedic.ro

Membrul fantoma

Membrul fantoma reprezinta o forma particulara a tulburarilor de sensibilitate la amputati si consta in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. In aceste impresii complementare ale amputatiilor, fantoma se manifesta ca o prelungire a bontului, fie la locul ocupat de membrul amputat, fie ca sufera unele deplasari. Oricum, fantoma urmeaza miscarile bontului, ca si cum segmentul lipsa ar continua sa existe. Uneori, invalizii afirma chiar ca pot executa anumite miscari voluntare cu ea. Alteori, ei acuza la nivelul segmentelor lipsa dureri importante si rebele la orice tratament.

Mecanismul fiziopatologic al acestei senzatii particulare a fost studiat de multi autori, incepand cu Queniot, Charcot, Lhermitte si continuand cu Leriche, Sliosberg, Cronholm, Kiliarovschi, Bogoslavski, Kilenov, Askundov si Klikov. La noi in tara, problema a fost studiata de Grigorescu, Baciu si Popescu. Dupa studiul acestora din urma, 94% dintre invalizi au prezentat sau mai continuau sa prezinte senzie de membru fantoma (89% la membrul inferior si 99% la membrul superior). Senzatia de membru fantoma a aparut numai la invalizii amputati peste varsta de 9 ani; in 85% din cazuri, imediat dupa interventia chirurgicala, in 14% in primele 3 luni, si in 1% intre a 3-a si a 6-a luna.

Formele de manifestare sunt total deosebite la membrul superior fata de cel inferior. Cea mai frecventa forma de manifestare a membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor inferioare este aceea a senzatiei de miscari involuntare si furnicaturi in degete (in special in haluce), in calcai si la nivelul boltii externe. Senzatia de fantoma este cu atat mai complexa, cu cat nivelul amputatiei este mai jos. Durerea apare numai in 30% din cazuri. Formele de manifestare ale membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor superioare sunt mult mai variate. Invalizii isi simt degetele permanent in semiflexie, uneori cu unghiile infipte in carne; unii afirma ca degetele sunt fixe, altii ca pot executa anumite miscari voluntare cu degetele lipsa.

S-a afirmat ca membrul fantoma ar avea origine pur psihica, centrala, intrind deci in cadrul nevrozelor de obsesie, sau una pur periferica, prin cauze locale, cum ar fi iritarea filetelor senzitive prinse in cicatricea bontului. Fantoma nu poate fi insa o creatie pur cerebrala si dovezi categorice arata contributia factorilor periferici (neuroglioamele, existenta cicatricelor retractile, forma conica a bonturilor, prezenta osteofitelor si keratozelor) in fiziopatogenia ei. Fantoma nu poate fi insa nici o creatie pur periferica si ea nu s-ar produce daca nu ar exista imprimata in creier “imaginea corporala de sine”. Aceasta imagine este in ultima analiza rezultatul, urma care ramane impregnata in scoarta prin activitatea reflexelor conditionate. Localizarea proceselor nervoase in diferite straturi ale scoartei, stabilizarea raporturilor dintre structura portiunilor superioare ale sistemului nervos central si functiile lor, toate acestea se integreaza in cunoscutul principiu pavlovist al “raportarii dinamicii la structura”. Impregnarea corticala a imaginii de sine se realizeaza numai un timp oarecare. De aceea, invalizii care au fost amputati sub varsta de 9 ani nu cunosc senzatia de membru fantoma, desi prezinta toate conditiile periferice necesare producerii ei.

Bibliografie: “Semiologia clinica a aparatului locomotor” – Conf. dr. docent Clement C. Baciu

sursa www.netmedic.ro

25 iulie 2010

Sindromul de neuron motor central

Ansamblul de simptome, provocate de leziunile fasciculului piramidal, pe traiectul sau encefalic sau medular, poarta numele de sindrom de neuron motor central sau sindrom piramidal. Apare in accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale si medulare, mielite, fracturi de rahis, scleroza laterala amiotrofica etc.

Semnele clinice principale constau in pareze sau paralizii ale miscarilor voluntare, cu sediul, de obicei, in partea opusa leziunii (datorita incrucisarii caii motorii). Paralizia cuprinde teritorii intinse (hemiplegie, paraplegie). Este spasmodica, fie de la inceput, fie dupa o perioada scurta de paralizie flasca. Reflexele osteo-tendinoase sunt exagerate dupa prima perioada de diminuare (faza de soc). Semnul Babinski este prezent, tulburarile sfincteriene sunt obisnuite, iar atrofia musculara, absenta. Manifestarea principala a sindromului piramidal este hemiplegia, caracterizata prin pierderea motilitati voluntare a unei jumatati a corpului, datorita lezarii uni laterale a caii piramidale.

Etiologie
Cauzele principale sunt: accidentele vasculare cerebrale, tumorile intracraniene si, mai rar, traumatismele. in general, hemiplegia evolueaza in doua faze: prima, de hemiplegie flasca, cu hipotonie si reflexe osteo-tendinoase abolite, a doua de hemiplegie spasmodica, caracterizata de contractura si reflexe exagerate. Debutul poate fi progresiv (tulburari de mers, de vorbire, jena in miscari etc). Cel mai adesea este brusc, iar uneori este de o brutalitate extrema (bolnavul intra in coma).

Simptome

Principalele aspecte clinice sunt urmatoarele:


  •  Hemiplegia cu coma: bolnavul este inconstient, membrele, ridicate pasiv si lasate sa cada, cad mai brusc si mai inert pe partea hemiplegica. Hemifata paralizata este mai atona, aparand semne de paralizie, comisura bucala de partea paralizata coborata, santul naso-labial sters, reflexul cornean abolit de partea hemiplegiei. Frecvent exista o deviatie conjugala a capului si ochilor. Semnul Babinski este prezent. Apar modificari de tonus si reflexe. 
  • Hemiplegia flasca se caracterizeaza prin semne de paralizie faciala, iar la nivelul membrelor inferior si superior, hemiplegice forta musculara este abolita, hipotonie reflexe osteo-tendinoase abolite, semnul Babinski prezent. Hemiplegia spasmodica apare dupa perioada de hemiplegie flasca. Se carac terizeaza prin forta musculara, de obicei, diminuata mult, contractura si reflexe exagerate, semnul Babinski prezent.
  • Sindromul paraplegic: paraplegia este paralizia celor doua membre inferioare. Cand deficitul motor este incomplet, se numeste parapareza. Paraplegia apare fie in leziunea neuronului motor central (traiectul intramedular), cand sunt prezente tulburarile sfincteriene (retentie de urina si fecale) si semnul Babinski bilateral, fie in cea a neuronului motor periferic, cand aceste tulburari nu se ivesc. Semnul clinic comun este deficitul motor (disparitia sau diminuarea fortei musculare la nivelul membrelor inferioare).


Paraplegia poate fi flasca sau spastica.


  • Paraplegia flasca este produsa fie de lezarea neuronului motor central (forma centrala), fie de lezarea neuronului periferic (forma periferica). Semnele comune sunt deficitul motor (paraplegie), disparitia reflexelor si diminuarea tonusului muscular.
  • Paraplegia spastica este datorata, intotdeauna, lezarii neuronului motor central. Semnele clinice sunt: diminuarea fortei musculare la nivelul membrelor in ferioare, hipotonie, reflexe osteo-tendinoase exagerate, semnul Babinski prezent, tulburari sfincteriene. Se intalneste in morbul Pott, cancerul vertebral, tumori medulare, scleroza in placi, scleroza laterala amiotrofica, siringomielie, sindroame neuro-anemice, ca si in meningioamele paracentrale.

    sursa netmedic.ro

Bypass la inima

Clipul video prezinta etapele desfasurarii operatie de bypass,aceasta fiind una dintre cele mai complexe interventii chirurgicale din domeniul medicinei.


Angioplastie coronariana

Animatie ce prezinta etapele desfasurarii angioplastie coronariene,aceasta interventie fiind utila in cazul pacientilor ce au dilatari ale vaselor sanguine.Este explicat si modul in care se monteaza un stent.

Un stent coronarian este un tub plasat în arterele coronare care furnizează inima, pentru a pastra arterele deschise în tratamentul bolii coronariene. Este utilizat intr-o procedura numita intervenţie coronariană percutanată (PCI). Stenturile reduc durerea în piept, dar nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii, cu excepţia cazului în infarct miocardic acut.


Angiografie coronariana

Imaginile angiografice arata cu acuratete marimea si gravitatea tuturor blocajelor arterei coronare. Pentru pacientii cu angina severa sau atacuri de cord (infarct miocardic) sau pentru aceia care nu au rezultate bune la teste noninvazive (testele invazive sunt cele care presupun patrunderea in corp cu orice fel de instrument), angiograma poate folosi la stabilirea de catre medic a tratamentului optim, care poate include medicamentatie, angioplastie cu balon, stenting coronar, aterectomie sau operatie de pe artera coronariana.

Iata clipul video cu aceasta interventie chirurgicala.


Dispneea

Dispneea reprezinta senzatia de respiratie dificila, definita subiectiv prin senzatia de “lipsa de aer”, iar obiectiv, prin tulburarea frecventei, amplitudinii sau/si a ritmului miscarilor respiratorii. Dispneea pare sa ocupe primul loc in simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra unei boli cardiovasculare.

Dispneea de cauza cardiaca poate imbraca mai multe forme:

  • dispneea de efort
  • dispneea permanenta, de repaus, cu ortopnee
  • dispneea paroxistica din astmul cardiac si edemul pulmonar acut
  • dispneea aritmica de tip Cheyne-Stokes
  • dispneea de cauza extracardiaca

Dispneea cardiaca este aproape exclusiv o polipnee. Este o dispnee inspiratorie si expiratorie in care, in functie de diverse situatii subiective si obiective, poate domina aspectul inspirator sau expirator. Ca si dispneea pulmonara, prezinta manifestari asociate insuficientei cardiace (exemplu: edemul) si semne prezente ce evidentiaza leziunea cardiaca (sufluri etc.), necesare pentru diagnosticul diferential.

sursa netmedic.ro

Durerea

Durerea localizata in regiunea precordiala constituie un motiv foarte frecvent de prezentare la medic.

Durerea din suferintele cardiovasculare poate fi schematizata astfel:

  • durerea din boala coronariana
  • durerea din pericardita acuta
  • durerea din bolile aortei
  • durerea necaracteristica de origine cardiaca
  • durerea vegetativa sau functionala


In functie de mecanismul patogenic, durerea poate fi: 

  • ischemica
  • durerea din angorul stabil / de efort
  • durerea din IMA
  • sindromul de angor instabil
  • inflamatorie

Angina pectorala

Caracteristicile anginei pectorale: 


  • localizare retrosternala, in dreptul primelor spatii intercostale, cu iradiere posterioara in umarul stang, membrul superior stang pe partea cubitala pana la ultimele 2 degete; poate iradia de asemenea la nivelul gatului, in mandibula, ureche, dinti, mucoasa faringiana; alta iradiere posibila este in spate intre omoplati, in jos, in epigastru, pe ambele brate, in regiunea lombara, abdominala inferioara, etc.
  • durerea nu este localizata in zona periapexiana
  • durerea apare pe o suprafata intinsa (niciodata bolnavul nu arata cu degetul un punct ci cu mana o suprafata)
  • durerea lipseste mai frecvent in angina decat in IMA (deoarece are o intensitate mult mai mare in IMA)
  • apare la efortul fizic sau echivalentele acestuia : digestie (creste fluxul sangvin), postprandial, conditii psihoemotionale (stare de hiperactivitate asemanatoare efortului fizic). Durerea se amelioreaza sau chiar dispare la oprirea efortului fizic
    disparitia durerii la repaus se realizeaza in timp scurt (1-5 minute). Durata durerii ischemice este de sub 20 minute. (diagnostic diferential cu IMA, unde durata este de peste 20 minute)
  • amelioarea si disparitia durerii este accelerata de administrarea de nitroglicerina sublingual (in aproximativ un minut)
    caracterul durerii ca senzatie = comparata cu o greutate, presiune, constrictie, gheara (neconsiderata drept durere de bolnav)


Cauze de angina pectorala: 

  • stenoza semnificativa aterosclerotica la nivelul uneia sau mai multor coronare in segmentele epicardice ale acestora
  • tromboza neaterosclerotica
  • unele embolii cu obstructie incompleta
  • spasm pe artere aterosclerotice / normale
  • unele malformatii congenitale (ex: originea in arterele pulmonare a arterelor coronare)
  • boli inflamatorii ale coronarelor (se numesc coronarite si apartin vasculitelor)
  • dezechilibru dintre perfuzie si nevoie, determinat de cresterea exagerata a nevoii

Infarctul miocardic acut (IMA)
Caracteristicile IMA:

  • durerea are aceeasi localizare si iradiere cu cea din angina pectorala
  • iradierile in zone mai atipice pentru angina (abdominala, lombara, ambele brate, poasterior etc.) se produc mai frecvent in IMA
  • aparitia durerii nu este neaparat conditionata de efort (poate aparea si repaus si la efort fizic)
  • durata durerii este mare, putand depasi 20 de minute
  • nu cedeaza la nitroglicerina si analgetice obisnuite, necesita morfinadurerea are in general un debut mai rapid si o disparitie mai treptata (cateva ore uneori)comparativ cu angina pectorala
  • ca senzatie, se manifesta ca : presiune, greutate, constrictie
  • In legatura cu aceasta intensitate mare, apar o serie de particularitati in ceea ce priveste reactia psihoemotionala.
  • Pacientul sufera de o anxietate importanta:
  • se atinge nivelul de panica
  • se asociaza cu iminenta mortii
  • teama de moarte

sursa netmedic.ro


Palpitatiile

Reprezinta constientizarea activitatii cardiace, cu nuanta interpretativa de suferinta, anormalitate, de caracter penibil. Au la baza o modificare importanta, fiziologica sau patologica a activitatii cardiace. Nu sunt direct proportionale cu anormalitatea activitatii cardiace, pentru ca au mereu o componenta afectiva, de semnificatie de “rau”.

Palpitatiile fiziologice
Sunt palpitatiile care apar la efort fizic mare, stres psihic mare, cu stimulare simpatoadrenergica importanta. Mecanismul de producere este reprezentat de cresterea fortei si a frecventei, ceea ce e inregistrata ca o schimbare in activitatea cordului.

Palpitatiile patologice

  • Sunt descrise de pacienti ca:
  • batai puternice in piept
  • rostogolire a inimii
  • pauza in activitatea inimii “fluturare”
  • palpitatii inregistrate ca si contractii dureroase
  • Localizarea poate fi precordial sau in regiunea cervicala.

Hemoptizia

Hemoptizia sau expectoratia sanguinolenta apare in multe afectiuni cardiace, prin mecanisme patogenice multiple.

In fata unei hemoptizii se pun urmatoarele probleme diagnostice:

  • stenoza mitrala
  • embolia pulmonara
  • insuficienta ventriculara stanga (IVS) care se manifesta prin edem pulmonar acut (EPA)
  • hipertensiunea arteriala sistemicaanevrisme aortice fisurate sau rupte
  • malformatii arteriovenoase

sursa netmedic.ro


Febra

Orice stare febrila la un pacient cu suferinta cardiovasculara pune probleme foarte grave de diagnostic sau/si de evolutivitate.

Situatiile in care febra poate sa apara la cardiaci:

  • reumatism articular acut
  • stari septicemice
  • boli infectioase
  • infarct pulmonar
  • pericardita acuta
  • tromboflebita
  • infarct miocardic
  • endocardita bacteriana subacuta

    sursa www.netmedic.ro


Raguseala si tusea

Raguseala poate apare in suferinte cardiovasculare, cu un caracter de voce voalata sau net ragusita sau chiar voce bitonala. Apare in compresiuni mediastinale asupra nervului recurent cum se intampla in stenoza mitrala (ca urmare a dilatarii atriului stang), mediastinita din mezaortita luetica, anevrismul crosei aortice.

Tusea e o manifestare frecventa la cardiaci. E corelata cu staza cardiaca sau cu complicatii pulmonare in boli cardiace (ex:IMA) sau cu bronsita de staza.

sursa www.netmedic.ro

Sindromul vestibular

     Pozitia organismului in spatiu se modifica continuu. Aceasta adaptare este posibila datorita unui sistem care inregistreaza orice schimbare de pozitie, realizand functia de echilibru a organismului. Rolul cel mai important in reglarea echilibrului il detine sistemul vestibular, care cuprinde un aparat de receptie (portiunea vestibulara a urechii interne, numita si labirint), o cale de transmitere (nervul vestibular) care duce la nucleii vestibulari din bulb si protuberanta, si caile vestibulare centrale, dintre care unele se termina in lobul temporal. Organul periferic, vestibular, este format din doua vezicule: utricula si sacula, si din trei canale semicirculare, orientate spre cele trei directii ale spatiului.

     Aparatul vestibular receptioneaza doua categorii de excitatii: acceleratiile, adica trecerea de la repaus la miscare, si schimbarile de pozitie ale capului.Functia vestibulara este cercetata in clinica prin urmatoarele probe: proba rota-torie (bolnavul, asezat pe un scaun turnant, este rotit rapid – de zece ori in 20 de secunde); proba calorica (irigarea conductului audititiv extern cu apa rece la 15 -20° sau fierbinte la 45°); proba galvanica (aplicarea a doi electrozi pe tragusul celor doua urechi si trecerea unui curent electric slab). La acesti excitanti, in linii generale, raspunsul fiziologic consta in: ameteala (senzatia de falsa deplasare, de rotatie in spatiu, scufundare sau plutire), aplecarea corpului si a membrelor intr-un anumit sens, nistagmus (miscari ritmice si simetrice ale globilor oculari) intr-un anumit sens.


Simptomatologie:
Simptome subiective - ameteala (vertij); greata-varsaturi;
Simptome obiective – nistagmusul, care se cerceteaza cerand bolnavului sa priveasca lateral, in sus si in jos; – deviatii tonice, adica deplasari ale capului, trunchiului si membrelor in directia vestibulului lezat; se cerceteaza prin: proba Romberg (bolnavul in picioare isi pierde echilibrul la inchiderea ochilor), proba mersului „in stea” (bolnavul, legat la ochi si lasat sa mearga 5-6 pasi inainte si inapoi, deviaza de la directia initiala, descriind aproximativ o stea) si proba bratelor intinse.


Formele clinice: sindromul vestibular periferic este produs de leziuni traumatice si inflamatorii ale urechii interne, dand ameteli violente, nistagmus de partea opusa leziunii si surditate sau hipoacuzie; sindromul vestibular central este produs prin leziuni vasculare infectioase sau tumori la nivelul nucleilor si cailor vestibulare centrale. Semnele subiective sunt nesistematizate, apar semne de suferinta ale formatiunii vecine, iar compensarea simptomelor se face greu si tardiv; sindromul Meniere se caracterizeaza prin crize repetate de vertj, cu mari tulburari de echilibru, insotite de greata, varsaturi si anxietate, urmate de surditate la nivelul urechii bolnave. Tratamentul consta in rehidratare si, uneori, in sectionarea nervului vestibular; raul de mare si de avion reprezinta o forma frusta a sindromului vestibular, caracterizata prin ameteala, paloare, greata, varsaturi, lipotimii.
Evolutia si prognosticul depind de Etiopatogenie.

Tratamentul este Etiopatogenie.

sursa boli-medicina.com

Infarctul miocardic

Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a unei portiuni din miocard, determinata de obstruarea brusca a unei artere coronare.

Etiopatogenie
Cauza principala (90 – 95%) este ateroscleroza. Mai rar intervin: embolii, coronarite reumatice, aortite luetice. în general apare la barbati trecuti de 40 de ani, cu crize de angina pectorala în ultimele luni sau ani. Bolnavii sunt de obicei sedentari, obezi, mari fumatori, suprasolicitati psihic, prezentând hipercolesterolemie, diabet sau hipertensiune arteriala. De obicei, în antecedentele personale sau familiale exista accidente vasculare cerebrale, cardipatii ischemice sau arterite ale membrelor pelviene. Poate aparea însa si la persoane fara antecedente coronariene.

Anatomie patologice
Leziunea specifica este necroza miocardului, care apare fie în urma ocluziei acute si complete a unei artere coronare prin tromboza, fie – mai rar – datorita hemoragiei peretelui arterei coronare sau ramolirii unei placi de aterom.

Localizarea cea mai frecventa a infarctului miocardic o reprezinta ventriculul stâng si septul interventricular.

Simptome
In evolutia infarctului miocardic se deosebesc o perioada prodromala, de una de debut, de stare si de convalescenta.
Perioada prodromala preceda cu câteva zile instalarea infarctului si se caracterizeaza prin accentuarea intensitatii, duratei si frecventei acceselor dureroase la un vechi anginos sau prin aparitia – la un bolnav fara antecedente anginoase – a unor accese de angina pectorala de efort de mare intensitate. De cele mai multe ori, perioada prodromala lipseste, debutul fiind brusc, brutal, adeseori în repaus sau somn. Rareori apare dupa efort, o emotie puternica, o masa copioasa, o hemoragie severa, o tahicardie paroxistica.
Perioada de debut dureaza 3-5 zile si este cea mai critica, datorita mortalitatii mari si complicatiilor numeroase si grave. Durerea, hipotensiunea si febra sunt semnele clinice esentiale. Durerea este simptomul cel mai caracteristic. Caracterul, sediul si iradierea sunt similare durerii anginoase, dar intensitatea este neobisnuit de mare, dureaza mai multe ore si uneori chiar zile, se însoteste de o stare de mare anxietate, agitatie, zbucium si senzatia de moarte iminenta. Nu se calmeaza prin repaus si nitriti, dar cedeaza la opiacee.

Uneori apar si semne de insuficienta ventriculara stânga (dispnee, edem pulmonar acut, galop, puls alternant, marire a cordului, suflu sistolic la vârful inimii), mai rar de insuficienta cardiaca globala. Frecvent se constata hipotensiune arteriala si, uneori, soc cardiogen, la început compensat (tahicardie, cianoza unghiala, oligurie), mai târziu decompensat (prabusire a tensiunii arteriale, puls mic, apatie, anurie).
Perioada de stare dureaza 4-5 saptamâni si se caracterizeaza prin ameliorarea starii generale, disparitia febrei, asteniei si normalizarea T.A. Persista uneori dureri moderate precordiale si modificari electrocardiografice. Convalescenta începe dupa 5-6 saptamâni si se caracterizeaza, anatomic, prin formarea unei cicatrice fibroase, iar clinic, prin restabilirea lenta a capacitatii de munca.

Diagnosticul pozitiv
Se bazeaza pe durere (violenta, prelungita si neinfluentata de nitroglicerina), modificarile ECG (necroza, ischemie, leziune) si cresterea enzimelor serice. Diagnosticul de infarct miocardic este sigur când doua din cele trei elemente sunt prezente si probabil când durerea este tipica, chiar daca celelalte doua elemente sunt absente. Localizarea epigastrica a durerii preteaza la confuzii. Anevrismul disecant al aortei, pericardita acuta, exsudativa, cu debut brusc, pneumotoraxul spontan, infarctul pulmonar stâng, embolia pulmonara pot crea dificultati diagnostice. Celelalte cardiopatii ischemice dureroase se elimina prin ECG.

sursa netmedic.ro
 
© 2010-2016 Nursing Info: Ghidul asistentului medical. Stefanel Bulea - Published By Gooyaabi Templates