Ultimele stiri

Fashion

27 septembrie 2010

Dictionar - Litera A

Pentru o cautare avansata, este recomandat sa folositi combinatia de taste CTRL + F 

A

abces - acumulare de puroi într-un tesut sau organ
acromegalie -
dezvoltare exagerata a extremitatilor corpului
acupunctura -
tratament medical prin în tepaturi în diferite punctealecorpului 
adenoid - cu aspect glandular
adenom -
tumoare benigna a unei glande
adenopatie -
boala a ganglionilor limfatici
adipsie -
lipsa de sete
adrenalina -
hormon al glandelor suprarenale.
aerofagie -
înghitirea unei mari cantitati de aer
aerofobie -
teama patologica de aer
aeroterapie -
tratament al unor boli prin cur a de aer
afazie -
tulburare de limbaj
afonie -
pierdere patologica a glasului
agorafobie -
teama patologica de a traversa spatii largi
albumina -
subsatnta proteica complexa din materia vie
alcoolemie -
prezenta alcoolului în sânge
alela -
gena care prezinta mai multe forme
alergie -
reactie modificata a unui organism fata de un agent microbian, chimic
alopatie -
tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii
amigdalita -
inflamatie acuta a amigdalelor
anemie -
stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sânge
anevrism -
dilatare a peretelui unui vas sangvin
anexita -
inflamatie a anexelor uterului (ovare, trompe).
anghina/angina -1 -
inflamatie a faringelui si a amigdalelor. 
                           2 - pectorala . = boala care se manifesta prin accese de sufocare si dureri în 
                                 regiunea inimii
angiografie -
radiografie a vaselor sangvine
antibiograma -
metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei 
                         infectii microbiene.
antibiotic -
(substanta organica) cu efect bacteriostatic.
antigen -
substanta care determina formarea de anticorpi.
antiseptic -
(medicament) care combate infectiile microbiene
apendice -
mica prelungire a cecului
apendicita -
inflamatie a apendicelui
apiterapie -
tratament cu produse agricole
apofiza -
proeminenta pe suprafata unui os
apoplexie -
pierdere brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala
arahnoida -
meninge mijlociu
aritmie -
tulburare a ritmului normal al inimii.
artera -
vas sangvin care duce sângele de la inima la organe si tesuturi
arteriografie -
radiografie a arterelor
arterioscleroza -
îngrosare si sclerozare a peretilor arterelor
arterita -
inflamatie a unei artere
artrita -
inflamatie a unei articulatii
artritism -
stare de boala cauzata de o încetinire a proceselor de nutritie
artrografie -
radiografie a unei articulatii
artrologie -
studiul articulatiilor
artroza -
afectiune cronica degenerativa a articulatiilor
astenie -
stare de slabiciune si oboseala
astigmatism -
defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului.
astma - boala cauzata de greutatea în respiratie
ateroscleroza - depunere de grasimi pe peretele intern al arterelor
atonie - diminuare a elasticitatii tesuturilor
atriu - compartiment superior al inimii
atrofie - regresiune morfoligica ori functionala a unui tesut sau organ.
auricul - atrium
avitaminoza - boala provocata de lipsa vitaminelor din alimentatie.
axon - prelungire a celulei nervoase


A - B - C - D - E - F - G - H - I - J - K - L - M - N - O - P - R - S - T - U - V - X - Z 


22 septembrie 2010

HIV – virusul imunodeficientei umane

HIV (virusul imunodeficientei umane) ataca si distruge sistemul imunitar al organismului, deschizand calea unor infectii oportuniste. De fapt acestea sunt cele care vor provoca deteriorarea iremediabila a organismului.

Cauze
Este o infectie virala, o infectie produsa de un virus numit Human Immunodeficiency Virus – HIV (virusul imunodeficientei umane). Acesta ataca si distruge sistemul imunitar al organismului deschizand calea unor infectii oportuniste. Infectiile oportuniste sunt acele infectii pe care un sistem imunitar sanatos ar putea sa le tina sub control. In cazul unui sistem imunitar slabit efectul negativ al acestor infectii este foarte mare. In cazul infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV) sistemul imunitar este compromis iar aceste infectii oportuniste au un impact devastator asupra organismului.
In momentul declansarii, fiecare afectiune are anumite semne si simptome ce o caracterizeaza. Totalitatea semnelor si a simptomelor poarta numele de sindrom. SIDA este un stadiul in care apar semnele si simptomele diferitelor infectii oportuniste care incep sa distruga organismul lipsit de aparare. SIDA este un sindrom. In franceza – SIDA (Syndrome d’Immunodéficitaire Acquis), in engleza – AIDS (Acquired Immunodeficiency Syndrome) sau in romaneste – sindromul imunodeficientei umane dobandite.

Transmitere
Virusul imunodeficientei umane (HIV) se transmite. SIDA nu se transmite. SIDA este un set de semne si simptome, un sindrom. SIDA reprezinta un stadiu.
HIV (virusul imunodeficientei umane) poate fi prezent, in diferite concentratii, in lichidele biologice – sange, sperma, secretii vaginale si uretrale, lapte matern, lacrimi, urina, materii fecale (care contin sange), secretii nazale, saliva, lacrimi. Pentru a se reproduce, virusul imunodeficientei umane (HIV) trebuie sa patrunda intr-o celula a organismului. Virusul patrunde in organism prin contactul de fluide infectate cu mucoasele organismului sau cu rani sau ulceratii. In principal prin contact sexual neprotejat, transfuzii de sange si derivate de sange si de la mama infectata la fat, in timpul sarcinii, a nasterii si a alaptarii. Probabilitatea infectarii este cu atat mai mare cu cat ar exista “porti de intrare” – leziuni ale pielii sau ale mucoaselor – care sa usureze trecerea virusului de la o persoana la alta. In termeni medicali aceste “porti de intrare” sunt numite “solutii de continuitate”. Pielea intacta constituie o bariera naturala, o picatura de sange, secretie vaginala sau sperma infectate neconstituind un risc.

Transmiterea pe cale sexuala este cea mai frecventa modalitate de raspandire a infectiei. Toate practicile sexuale neprotejate sunt potential infectante : vaginala, anala, orala.
raportul homosexual sau heterosexual anal cu o persoana infectata implica cea mai mare probabilitate de infectare (statisticile arata ca este de 5 ori mai mare decat contactul vaginal) deoarece zona anala este sensibila iar leziunile pot apare foarte usor
studiile arata ca raporturile heterosexuale vaginale au o probabilitate de transmitere diferita, in functie de sexul persoanei infectate : de la barbat la femeie de 20 % si de la femeie la barbat de 10 %
cu toate ca in cazul sexului oral (felatie sau cunnilingus) probabilitatea de infectare este mult mai scazuta decat in cazul sexului anal sau vaginal, el reprezinta un risc ce nu trebuie trecut cu vederea. In cazul felatiei, ejacularea in gura si inghitirea spermei creste probabilitatea de contaminare
sarutul, in general, nu constituie o cale de transmitere a virusului imunodeficientei umane (HIV) – cantitatea de virus din saliva este insuficienta pentru a putea infecta. Totusi exista riscul transmiterii virusului in anumite conditii : sarutul umed, pasional poate provoca leziuni prin muscaturi ale buzelor sau limbii. Prezenta sangelui in saliva face ca aceasta sa devina contagioasa. In aceste situatii virusul imunodeficientei umane (HIV) poate fi transmis prin sarut. Atentie la sangerarile din cavitatea bucala produse de leziuni ale mucoasei (gingiilor)

Transmiterea prin sange infectat cu HIV presupune :
transfuzii de sange sau produse de sange necontrolate, contactul involuntar cu sangele altei persoane. Atentie in cazul unor accidente sau acordarea primului ajutor unei persoane ranite. Chiar daca pielea intacta reprezinta o bariera naturala este bine sa se manifeste prudenta sau sa se ia toate masurile de siguranta (de ex. manusi chirurgicale de unica folosinta)
injectii cu ace si seringi reutilizate fara a fi, in prealabil, sterilizate. Atentie consumatori de droguri injectabile
interventii de orice fel cu instrumente taioase sau care inteapa si care sunt murdarite de sange provenind de la o persaona infectata cu HIV. Atentie la “fratii de cruce”, tatuaje facute de amatori, perforarea lobilor urecilor pentru cercei. Nu imprumuta periuta de dinti, lama de ras, briciul, trusa de unghii
Transmiterea de la mama la copil, numita transmitere “perinatala”, poate avea loc in timpul sarcinii prin strabaterea de catre virus, in timpul sarcinii, a placentei, in timpul nasterii sau prin alaptare.
Virusul imunodeficientei umane (HIV) nu se transmite prin : aer (respiratie, tuse, stranut), atingere, pupaturi (sarut “uscat”), imbratisare, alimente, apa, bai sau wc-uri publice, stranduri, intepaturi de tantari sau alte insecte, folosirea in comun a rechizitelor, jucariilor, tacamurilor si veselei.
Chiar daca virusul imunodeficientei umane (HIV) este prezent in saliva, urina, secretii nazale, lacrimi, fecale, cantitatea este insuficienta pentru a putea infecta. Virusul imunodeficientei umane (HIV) nu se transmite prin saliva, urina, secretii nazale, lacrimi, fecale daca acestea nu contin sange.
Prezenta intr-o colectivitate a unei persoane seropozitive nu constituie un pericol pentru persoanele sanatoase atat timp cat nu exista conditiile de transmitere a infectiei.
Este dovedit faptul ca pisicile, cainii sau pasarile de apartament nu pot fi infectate cu virusul imunodeficientei umane (HIV) deci nu pot transmite acest virus. Este posibil sa fi auzit de “SIDA pisicii” – este vorba despre un virus asemanator, Feline Immunodeficiency Virus – FIV (virusul imunodeficientei feline), care, la feline, are consecinte asemenatoare infectiei HIV la oameni, dar care NU poate traversa “bariera speciilor” adica omul NU poate fi infectat de acest virus.
Si nu trebuie sa crezi ca HIV face vreo diferenta atunci cand infecteaza. Infecteaza deopotriva homosexuali si heterosexuali, albi, galbeni si negri, bogati si saraci, cu studii superioare sau cu 4 clase, barbati si femei, tineri si batrani. Indiferent de rasa, religie si statut, daca nu esti atent si protejat, esti o posibila victima. HIV nu afecteaza numai homosexualii, consumatorii de droguri injectabile sau saracii, HIV afecteaza in primul rand neatentii si neprotejatii.

Manifestari
Dupa infectare, in sangele persoanei infectate, apar anticorpi specifici anti-HIV. Aceasta este seroconversia. Seroconversia nu se produce imediat dupa contactul dintre virus si sistemul imunitar. In cazul despre virusului imunodeficientei umane (HIV), pentru un sistem imunitar sanatos, aparitia anticorpilor necesita 4 – 8 – 12 saptamani din momentul infectarii. Daca sistemul imunitar este slabit de alte boli sau afectiuni (de ex. diabet, cancer, etc), perioada in care el va produce anticorpii va fi mai indelungata, de aproximativ 3 – 6 luni. Durata de 4 – 8 – 12 saptamani necesara aparitiei anticorpilor specifici se numeste fereastra imunulogica.

Evolutie,complicatii
In cazul infectarii cu virusul imunodeficientei umane (HIV), perioada de incubatie poate fi foarte lunga si foarte variabila, in functie de multi factori (starea sanatatii persoanei infectate, comportamentul ei, igiena, alimentatia, etc) – intre 2 luni si 5 ani. In tot acest timp virusul imunodeficientei umane (HIV) este prezent in fluidele corpului (sperma, sange, secretii) si poate fi transmis.
Timpul mediu scurs intre momentul infectiei cu HIV si stadiul SIDA este de 10 ani – incepand de la cateva luni si mai mult de 12 ani. Specialistii considera ca 80 – 90 % dintre cei infectati cu HIV vor muri in urmatorii 2 ani din momentul declansarii simptomelor.

Se cunosc mai multe stadii in evolutia infectiei. Dar diferentierea lor nu este foarte neta si s-ar putea ca persoana infectata sa nu le parcurga, obligatoriu, succesiv pe toate.
stadiul I : lipsita de simptomatologie sau cu simptome ce pot fi intalnite si in alte afectiuni infectioase sau neinfectioase : dureri de cap, dureri musculare si articulare, febra, greturi, scaderea poftei de mancare, umflarea ganglionilor (simetrica)
stadiul II : asimptomatica cu exceptia umflarii ganglionilor
stadiul III : apar simptome ce reflecta prezenta unor infectii fara gravitate : dureri de cap, febra, transpiratii nocturne, oboseala cronica, diaree, afectiuni ale pielii, leziuni ale mucoasei bucale
stadiul IV : simptomatica : boli gastrointestinale, boli pulmonare, boli neurologicestadiul V : pierdere de greutate, debilitate pronuntata, afectarea sistemului nervos central
stadiul V : pierdere de greutate, debilitate pronuntata, afectarea sistemului nervos central
In stadiile primare pot apare, de asemenea, tulburari de vorbire, de memorie, ameteli, apatie, stari de anxietate.
In cazul infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV) nu exista semne caracteristice. Daca ar fi asa v-ati putea feri de persoanele infectate numai studiindu-le cu privirea …
In momentul in care apar, semnele si simptomele sunt ale infectiilor oportuniste care afecteaza organismul. Singurul lucru cert in cazul infectiei cu HIV sunt anticorpii depistati la testul HIV.

Diagnostic
Testul HIV, testul de laborator, pune in evidenta infectia in mod indirect. Nu prin evidentierea virusului din organism ci evidentierea anticorpilor, specifici anti-HIV, ce sunt produsi de sistemul imunitar ca raspuns la infectie.

Tratament
Tratamentul infectiei HIV este complex si urmareste atat imbunatatirea starii de sanatate cat si mentinerea ei : medicamentatie cu actiune directa asupra virusului (antiretrovirale), medicamentatie cu actiune asupra eventualelor infectii oportuniste ce ar putea slabi sistemul imunitar, mentinerea starii psihice si eliminarea stress-ului (presopunctura, acupunctura, terapii ajutatoare, meditatie), regim de alimentatie si igiena corecte. Acest tratament se face numai sub supraveghere medicala si este gratuit.

21 septembrie 2010

Jocul Tetris poate reduce efectele traumatismelor psihice severe

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Oxford, jocul Tetris, practicat după un traumatism sever, ar putea reduce gravitatea stressului post-traumatic. Cine joacă Tetris după ce a suferit un traumatism are şanse mai mari să reducă frecvenţa amintirilor dureroase. Această descoperire ar permite stabilirea unor tratamente pentru victimele unor accidente, violuri, boli grave sau care au trecut printr-un război, au fost martori la un atentat, la moartea violentă a unei persoane apropiate.Echipa doctorului Emily Holmes, de la departamentul de psihiatrie al Universităţii Oxford, a testat efectul jocului asupra unui număr de 40 de persoane sănătoase. Toate au fost nevoite sa priveasca imagini cu oameni raniti, ca şi campanii şoc de luptă împotriva alcoolului la volan. După 30 de minute, jumătate dintre ele au jucat Tetris 10 minute, iar cealaltă jumătate, nu. S-a dovedit că, după o săptămână, cele care jucaseră Tetris aveau mult mai puţine amintiri ale imaginilor violente văzute decât celelalte. Emily Holmes consideră că jocul Tetris ar împiedica creierul să stocheze unele amintiri dacă este jucat imediat după şoc.

Cercetătorii au ales Tetris pentru că jocul face apel la o mare varietate de zone cerebrale, datorită formelor multiple şi culorilor prezentate jucătorilor. Prin urmare, nu este sigur că alte jocuri video ar fi la fel de eficiente.
sursa postamedicala.ro

12 septembrie 2010

Abcesul dentar


Dintele care prezinta un abces este un dinte care are o punga cu puroi in interiorul tesuturilor din jurul lui. Puroiul se formeaza atunci cand organismul incearca sa lupte impotriva infectiei bacteriene.
Pentru reducerea durerii si a tumefierii fetei si a obrazului cauzate de un abces dentar se recomanda aplicarea de comprese (pungi) cu gheata pe partea externa a obrazului. Trebuie evitata caldura!
Se mai pot incerca, de asemenea, medicamente eliberate fara prescriptie medicala, care amelioreaza durerea la nivelul fetei sau a obrazului.

Cauze
Un traumatism (lovire) a dintelui, o carie netratata, o afectiune a gingiei pot fi cauze ale abcesului dentar. Daca o carie a dintelui nu este tratata, interiorul lui - adica pulpa dintelui - se poate infecta. Bacteria se poate raspandi de la nivelul dintelui la tesuturile din jur si de dedesubt, formand un abces. Afectiunea gingiei duce la indepartarea gingiei de langa dinte, lasand spatii libere. Daca intr-unul din aceste spatii se acumuleaza resturi alimentare, in acel loc sa dezvolta bacterii, ducand la formarea unui abces. Abcesul poate duce la distrugerea osului din jurul dintelui.

Simptome
- durere pulsatila, in special in timpul masticatiei (mestecarii) sau la atingerea dintelui
- gingii rosii, tumefiate
- un gust neplacut in gura
- tumefierea in orice zona a gurii, a fetei, a partii de sus sau de jos a obrazului sau a gatului
- febra
- schimbarea culorii dintelui, care devine gri sau roz
- o umflatura asemanatoare unui cos (un furuncul al gingiei) pe partea gingiei dinspre obraz sau dinspre limba, in apropierea dintelui
- puroi consistent de culoare galbena sau sange care se scurge dintr-o zona rosie, umflata, asemanatoare unui cos, din cavitatea bucala
- senzatia ca dintele este impins din radacina sa si ca gura nu mai poate fi inchisa adecvat
Pe masura ca infectia se raspandeste, este posibil ca durerea sa mai scada in intensitate. Acest lucru se petrece datorita faptului ca osul maxilar din apropiere incepe sa se dizolve. In cazul in care se pierde prea mult os, dintele va deveni mai slab fixat si poate fi nevoie de extractia acestuia.
Se recomanda consultarea de urgenta a medicului stomatolog daca durerea nu scade in intensitate dupa 2 ore de la administrarea unui antialgic la domiciliu. In cazul in care este vorba de un abces dentar, acesta poate fi semnul raspandirii infectiei.
Se recomanda stabilirea unui consult stomatologic cat mai curand posibil in urmatoarele situatii:
- durere detara usoara spre moderata
- durere dentara asociata cu o febra de 38 de grade Celsius sau peste
- tumefierea cavitatii bucale, a fetei sau a obrazului
- un dinte care este foarte sensibil sau doare cand se face o presiune asupra lui (cum ar fi in timpul masticatiei).

Investigatii

Medicul stomatolog va examina cavitatea bucala pentru a identifica prezenta de tumefactii sau de alte semne de infectie care sugereaza existenta unui abces dentar. Va lovi usor dintele, va pune un obiect cald sau rece pe dinte si va examina gingia din jurul dintelui. Va pune, de asemenea, intrebari in legatura cu durerea, de cat timp dureaza ea si unde este localizata exact.
Poate fi necesara efectuarea unei radiografii dentare.



Tratament
Abcesul dentar este tratat de medicul stomatolog.
In cazul unui abces dentar se recomanda:
- antibiotice cu scopul distrugerii bacteriei care a cauzat infectia
- se realizeaza o "gaura" in partea de sus sau in spatele dintelui, astfel incat sa poata fi drenata infectia. De obicei, acest lucru va duce la indepartarea durerii.
- in cazul in care este necesar, se face o mica incizie in zona tumefiata din apropierea dintelui ca sa se poata face drenarea.
In cazul in care partea interioara (pulpa) dintelui este infectata, medicul stomatolog trebuie sa faca un tratament pe canalul radacinii. Canalul radacinii incearca sa salveze dintele prin scoaterea pulpei infectate.
Este nevoie de un tratament antibiotic inainte de a se face o interventie pe canalul radacinei in cazul in care persoana respectiva:
- are valve cardiace afectate sau artificiale
- prezinta defecte cardiace congenitale
- antecedente de endocardita bacteriana
- sufera de diabet zaharat sau alta afectiune care "slabeste" sistemul imun
- prezinta o afectiune a ficatului (de exemplu ciroza hepatica)
- are articulatii artificiale, cum ar fi o proteza de sold
- urmeaza un tratament cu corticosteroizi pentru alte afectiuni, cum ar fi boala Crohn sau astmul bronsic
In cazul in care tratamentul canalului dentar nu poate fi facut sau este ineficient, se recomanda extractia dentara.

Tratament ambulatoriu(la domiciliu)

Pentru reducerea durerii si a tumefierii fetei si a obrazului cauzate de un abces dentar se recomanda aplicarea de comprese (pungi) cu gheata pe partea externa a obrazului. Trebuie evitata caldura!
Se mai pot incerca, de asemenea, medicamente eliberate fara prescriptie medicala, care amelioreaza durerea la nivelul fetei sau a obrazului, precum:
- Acetaminofenul (Paracetamol) poate scadea febra si poate alina durerea, dar nu reduce tumefierea
- medicamente care reduc tumefactia (de exemplu Ibuprofen, Naproxen sau Ketoprofen)
- Aspirina, care poate, de asemenea, reduce tumefactia. Unele persoane nu ar trebui sa ia Aspirina; acestea sunt femeile insarcinate, persoane care au avut in trecut probleme de coagulare/sangerare si persoanele mai tinere de 20 ani.
Se recomanda citirea cu atentie a prospectelor medicale.
Se recomanda consultarea de urgenta a medicului stomatolog daca durerea nu scade in intensitate dupa 2 ore de la administrarea unui antialgic la domiciliu. In cazul in care este vorba de un abces dentar, acesta poate fi semnul raspandirii infectiei.

Profilaxie

Se poate preveni aparitia unui abces dentar prin prevenirea infectiilor bacteriene ale cavitatii bucale. Cel mai bun mod de prevenire a infectiilor bacteriene este ingrijirea adecvata a dentitiei si a gingiilor:
- perierea dintilor dimineata, seara si dupa fiecare masa. In cazul in care nu se poate face perierea dintilor dupa fiecare masa, se recomanda mestecarea de guma fara zahar.
- folosirea zilnica a atei dentare
- consulturi stomatologice regulate, care ar putea include efectuarea de radiografii dentare
- urmarea unei diete sanatoase, care sa includa cereale integrale, legume si fructe, saraca in grasimi si sare, limitarea sau chiar evitarea consumului de alimente si de bauturi dulci. O nutritie buna ajuta la mentinerea gingiilor sanatoase si la prevenirea cariilor dentare.

Dupa ce abcesul dentar a fost tratat, se pot preveni alte probleme dentare ulterioare prin:
- periaj dentar si folosirea zilnica a atei dentare
- consulturi stomatologice regulate
- o dieta sanatoasa, cu evitarea alimentelor si a bauturilor dulci
- evitarea fumatului sau folosirea a altor forme de tutun. Consumul de tutun incetineste capacitatea de vindecare si creste riscul de aparitie a afectiunilor gingiilor si a cancerului cavitatii bucale si de gat.
Unele persoane pot avea o gura foarte uscata. Acest lucru poate cauza aparitia de carii dentare profunde, care se formeaza rapid si care pot duce la infectarea pulpei dintelui si evoluarea catre un abces. Se pot preveni aceste probleme prin clatirea periodica a gurii cu apa, prin folosirea de guma de mestecat sau bomboane fara zahar. In cazul in care apar simptome severe ale gurii uscate, poate fi necesare medicamente pentru tratarea acestei probleme.
Multe medicamente pot cauza uscarea gurii, inclusiv medicamente folosite pentru tratamentul depresiei si a hipertensiunii arteriale.

sursa sfatulmedicului.ro

11 septembrie 2010

Cancerul de san

Ce este cancerul?
Corpul uman este constituit din 100.000 miliarde de celule care formeazatesuturile diferitelor organe (ficat, inima, creier). In cursul vietiilor, celulele primesc si emit in permanenta semnale asemanatoare unorordine: de multiplicare, de diferentiere, de stopare a diviziunii. Daca ocelula nu mai raspunde acestor semnale, ea scapa de sub orice reglare sipoate sa se multiplice la nesfarsit, intr-un mod anarhic, in detrimentulcelulelor vecine. Devenita maligna, ea da nastere unui cancer.



Cancerul de san este de departe cel mai frecvent dintre cancerele femeii. Desi nu este cunoscuta cauza sa exacta, factorii de risc sunt din ce in ce mai bine identificati.
Factorii de risc
Factorii de risc se cunosc de mult timp. Ei sunt:
- de ordin personal: precocitatea menstruatiilor, absenta nasterilor(nuliparitate), o prima sarcina tardiva (dupa 35 de ani), menopauzatardiva;
- de ordin familial: antecedente de cancer de san la membri apropiatidin familie, sugerand implicarea unor factori genetici.

In afara acestor factori, varsta este si ea un factor de risc. 7% dincancerele de san afecteaza femeile sub 40 de ani, acest procent crescandcu varsta: 18% la 40-50 de ani, 32% la 50-60 de ani si 43% la peste 65 deani. Mai multe cercetari au subliniat influenta alimentatiei prea bogatein grasimi de origine animala asupra aparitiei acestui cancer. Excesulponderal este un factor favorizant.

Preventia.
Se recomanda depistarea sistematica de la varsta de 50de ani, prin mamografie la 2 sau 3 ani. Inainte de aceasta varsta, esteimportant ca orice femeie sa consulte regulat medicul pentru examenulclinic (palparea sanilor). La varsta de 40 de ani se recomanda adeseorio mamografie, chiar si in absenta oricarei anomalii.
Tratamente
Alegerea metodei de tratament (protocol terapeutic) tine cont defactori multipli, cum sunt varsta pacientei si stadiul de evolutiea tumorii. Pot fi efectuate patru tratamente, asociate sau izolate:interventia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia.

Interventia chirurgicala.
Consta cel mai frecvent in ablatiatumorii (tumorectomie) si a ganglionilor din axila (cura ganglioniloraxilari). Ablatia sanului (mastectomie) este evitata in masuraposibilului, dar este practicata daca tumora este voluminoasa (peste 3cm) sau prost plasata. Ablatia sanului poate fi urmata de o interventiede chirurgie plastica, cu scop reconstructiv al sanului.

Simptome
In majoritatea cazurilor, prima manifestare a cancerului de san este unnodul descoperit de femeie sau de medic. Acest nodul este cel mai frecventsituat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Celelaltesimptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei sau a mamelonului(retractie). Uneori, cancerul de san nu prezinta nici un semn.

Nu orice nodul de san este obligatoriu canceros. Poate fi vorba de unchist, de o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, saude un adenofibrom, o tumora benigna frecventa.



Iata cateva clipuri video ce prezinta anatomia sanului,simptomele,evolutia si interventia chirurgicala in cazul cancerului de san
Anatomia sanului


Simptomele cancerului de san


Evolutia cancerului de san


Interventia chirurgicala


sursa articol-eva.ro,sursa video-Nucleus Medical

Nasterea prin cezariana

Femeile pot avea o nastere prin cezariana pentru mai multe motive, dintre care : frecventa batailor cordului fetal devine neregulata – ceea ce inseamna ca produsul de conceptie nu poate suporta o nastere pe cale vaginala, cordonul ombilical este incolacit in jurul gatului copilului – ceea ce poate constitui un pericol in timpul unei nasteri pe cale vaginala, cordonul ombilical prolabeaza sau aluneca prin cervix – ceea ce poate duce la compresia acestuia in timpul nasterii si la oprirea aportului fetal de oxigen placenta este rupta copilul nu se indreapta in jos spre canalul nasterii fie pentru ca cervixul a incetat sa se dilate, fie din alte motive.

Mai jos aveti la dispozitie un video clip care prezinta etapele nasterii prin cezariana.

10 septembrie 2010

Sindromul icteric

Notiunea de icter are doua intelesuri: icterul-simptom, reprezentat de culoarea galbena a tesuturilor, si icterul-afectiune, cuprinzand totalitatea tulburarilor clinice, fiziopatologice si morfologice care conditioneaza diferitele stari icterice. Icterele sunt caracterizate clinic prin colorarea in galben a tegumentelor si a mucoaselor, iar umoral, prin cresterea bilirubinei in sange.

Etiopatogenie
Cresterea cantitatii de bilirubina in sange poate aparea in trei imprejurari majore, care realizeaza trei forme de icter: hemolitic, hepatocelular si mecanic.

Icterul hemolitic - cresterea hemolizei (mari distrugeri de eritrocite) are doua consecinte principale: cantitatea crescuta de bilirubina si anemia. Bilirubina mult crescuta va depasi capacitatea celulelor hepatice de a o excreta, iar excesul de pigment biliar ramane in sange, constituind icterul. in acest icter, celula hepatica este normala, iar caile biliare sunt libere. Anemia importanta va avea drept consecinta hipoxia hepatocitelor, si daca dureaza mai mult timp, le va afecta. Astfel, icterul - care la inceput a fost pur hemolitic - incepe sa capete o patogenie mixta, adaugandu-se factorul hepatocelular. Pe de alta parte, excesul de pigment biliar excretat duce, cu timpul, la formarea unor trombi biliari si a unor calculi de bilirubina in caile biliare. in acest mod, la patogenia icterului se mai adauga un factor mecanic. in icterul hemolitic este crescuta numai bilirubina indirecta, iar bilirubina directa va creste abia mai tarziu, datorita unor factori etiopatogenici supraadaugati: factorul obstructiei si factorul hepatocelular. O alta consecinta a excretiei crescute de bilirubina consta in cresterea urobilinei si a urobilinogenului in urina.

Icterul hepatocelular (sau icterul prin hepatita sau parenchimatos) este o afectiune hepatica de cauze infectioase sau toxice, cu leziuni hepatocitare de diferite grade si cu interesarea canaliculelor biliare. Cea mai frecventa cauza a icterelor hepatocelulare o constituie hepatita epidemica de etiologie virotica, cu virus A sau B. Urmeaza icterele infectioase in care leziunile apar ca urmare a unor boli bacteriene sau cu virusuri nehepatice, icterele toxice, icterele nutritionale si dismetabolice. In cursul unei hepatite, celula hepatica sufera leziuni variate, de la intumescenta tulbure pana la necroza. Apar distinctii ale trabeculelor celulare si capilarelor biliare, creandu-se largi comunicari cu spatiile intercelulare si cu capilarele limfatice si sanguine, in care se varsa bila secretata in regiunile, inca normale, ale parenchimului hepatic. Ca urmare a acestor leziuni, hepatocitele nu mai pot excreta toata bila din sange; pe de alta parte, o cantitate din bilirubina directa (conjugata de hepatocitele inca sanatoase) va trece din capilarele biliare in sange, fie direct, fie prin intermediul lifaticelor. Asa se explica de ce in icterul prin hepatita va fi crescuta atat bilirubina directa, cat si bilirubina indirecta. Acelasi mecanism explica si cresterea sarurilor biliare in sange. Daca efractiile din parenchimul hepatic explica aparitia icterului, intensitatea lui este determinata de integritatea hepatocitelor ramase. Pentru acest motiv, in icterele grave, atenuarea icterului are un prognostic sumbru, pentru ca lezarea hepatocitara masiva nu mai poate mentine un icter intens. Urobilina si urobilinogenul pot fi si ele crescute, ca urmare a insuficientei hepatice de a capta urobilinogenul reabsorbit in intestin. S-a mai emis ipoteza ca formarea trombilor biliari poate provoca obstruarea canaliculelor biliare si ca edemul inflamator ar comprima aceste canalicule, deci ar exista si un factor mecanic-obstructiv in patogenia icterelor hepatocelulare.

Icterul obstructiv sau mecanic este provocat de un obstacol situat pe caile bi­liare, care impiedica scurgerea bilei, provocand staza si hipertensiune pana la canaliculele acinilor hepatici. Canaliculele biliare supuse mult timp unei presiuni crescute se rup si se creaza comunicari cu capilarele sanguine si cu spatiile limfatice. Astfel, elementele componente ale bilei patrund in sange, unde le vom gasi in cantitati crescute: hiperbilirubinemie directa, hipercolalemie (crestere a sarurilor biliare), hipercolesterolemie. Urobilina si urobilinogenul vor fi normale sau scazute. Cauzele care duc cel mai des la aparitia icterelor prin obstructie sunt: calculoza coledociana, cancerul capului de pancreas, cancerul ampulei Vater, stenozele coledociene, pancreatita cronica hipertrofica. Persistenta stazei si a hipertensiunii biliare va provoca, cu timpul, si leziuni hepatocelulare, iar la patogenia icterului se adauga un nou factor - si drept consecinta - apar in sange si in urina elementele caracteristice icterului parenchimatos.

Simptome
Icterul hemolitic este putin intens, bolnavul fiind doar subicteric. Aspectul tegumentelor este galben-palid, mai mult anemic, decat icteric, co­loratia galbena observandu-se mai usor la sclerotica, mucoasa conjunctivala si sublinguala. Urina este hipercroma, insa fara bilirubinurie, cu urobilina crescuta. Examenul obiectivpune in evidenta splenomegalia si o usoara hepatomegalie. Laboratorul va arata prezenta unei anemii hipocrome, cu microsferocitoza si cu reticulocitoza crescuta; rezistenta globulara, scazuta. in sange creste bilirubina indirecta; colesterolul este normal, ca si sarurile biliare si testele functionale hepatice. La tubajul duodenal se obtine bila cu pigmenti in cantitate mare.

Icterul prin obstructie are unele semne comune si altele care variaza dupa cauza care 1-a provocat. in icterul determinat prin obstructie calculoasa, pacientul acuza dureri in hipocondrul drept, deseori cu intensitate de colica (sau colica biliara a precedat cu putin timp aparitia icterului). Bolnavul are antecedente de litiaza biliara. In icterul provocat de cancerul de cap de pancreas, coloratia se intaleaza progresiv. Semnele generale ale cancerului sunt predominante: anorexie, slabire, astenie, paloare, tensiune dureroasa in hipocondrul drept, scaune grasoase.

Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv al icterului se bazeaza pe coloratia tegumentelor si a mucoaselor si pe prezenta hiperbilirubinemiei.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face cu coloratia galbena provocata de unele substante ca: atebrina (Hepacrin), acidul picric, laxativele cu sulf sublimat, carotenii.

Evolutie
Evolutia este determinata de natura icterului. in icterul hemolitic, evolutia este blanda; in icterele prin hepatita, evolutia depinde de gradul de afectare a hepatocitelor; in icterul mecanic vom asista la o evolutie grava (letala in cancer) sau oprita de interventia chirurgicala (in calculoza). Complicatiile depind si ele de etilogie.

sursa netmedic.ro

Simptomele cancerului de san

Clipul video prezinta simptomele generale ale cancerului de san





7 septembrie 2010

Excesul de medicamente - daunator


Medicamentele luate in exces devin mai degraba daunatoare. Cel putin asa sustin specialistii. Mai mult, atat medici, cat si psihologii nu recomanda tratarea depresiilor cu medicamente, dupa cum informeaza Gardianul.

”Exista medicamente ce pot da farmacodependenta, precum sedativele, antipsihoticele, antidepresivele, unele calmante ale durerii si unele antitusive. Acestea se administreaza numai sub supravegherea atenta a medicului, tocmai pentru a nu crea farmacodependenta”, a declarat dr. Rodica Tanasescu, presedintele Asociatiei Medicilor de Familie Bucuresti.

De altfel, tot mai multe persoane umbla cu medicamente in geanta, iar ingerarea pastilelor, practic, a devenit un mod de viata, sustine psihologul Hanibal Dumitrascu.

”Dependenta de medicamente reprezinta pentru unii un mod de viata. Abuzul de medicamente este adesea generat de o serie de factori psihico-sociali. De aceea, exista persoane care au devenit dependente de produsele farmaceutice, considerand ca medicamentele pot avea efecte tamaduitoare. Sunt oameni care iau zilnic cate un pumn de medicamente, pentru diferite afectiuni, fara sa isi dea seama cat rau pot sa-si faca cu propriile maini”, a explicat psihologul.

Sursa: PaginaFarmacistilor.ro

6 septembrie 2010

Adevarul despre carbohidrati.Carbohidrati buni si rai

Carbohidratii, alaturi de lipide si proteine, reprezinta sursa de energie a organismului. Ei sunt primii consumati de catre organism pentru energie, apoi grasimile si proteinele. Dar nu vreti sa ajungeti sa se consume proteinele, pentru ca ve-ti pierde masa msuculara.
Ait citit in multe articole sau multa lume v-a spus ca este bine sa mancati cat mai putine proteine si carbohidrati. Dar, defapt, trebuia sa mancati cat mai multe proteine pentru a va putea mentine masa musculara atunci cand vreti sa slabiti. Cand cineva va spune ca pierdeti masa musculara, nu insemna ca muschii vor disparea pur si simplu, ci ca veti pierde taria lor. Poate v-or ramane la fel de mari ca volum dar vor fii ca un jeleu.

Dietele fara carbohidrati functioneaza pentru ca in lipsa acestora, organismul arde grasimile. Dar cat de usor este sa gasiti mancaruri fara carbohidrati? Cele mai mari sanse sunt sa gasiti unul sau doua feluri de astfel de mancare, si sa incepeti sa aveti unele mici probleme de sanatate din cauza ca ati mancat numai aceste doua feluri de mancare. Insa exista si diete care includ o cantitate considerabila de carbohidrati si dau rezultate.
Exista doua feluri de carbohidrati - complecsi si simplii. Ce simplii sunt reprezentati de zaharuri, acestia fiind si cei mai periculosi pentru ca se depun sub froma de grasime. Cei complecsi sunt reprezentati de mai toate cerealele si de alimentele care contin fibre vegetale. Cel mai bun lucru este acela de a folosii carbohidratii complecsi intr-o dieta.

Ceea ce trebuie cu adevarat sa evitati este zaharul. Pentru cei care vor sa construiasca masa msuculara zaharul este un adevarat “killer”. Te deschidrateaza, fiind consumat imediat de catre organism si trasnformat in glicogen. Toate “bombele calorice” au cantitati foarte mari de zaharuri.

Incercati sa evitati cat de mult puteti sucurile, mai ales cele carbogazoase. Pe langa faptul ca au foarte mult zahar, aceste sucuri sunt cele mai nesanatoase bauturi posibile. C0ntin fosfati care “imbraca” grasimile, iar in timpul efortului intai sunt arsi acesti fosfati si dupa grasimile.
Pe langa toate acestea, alimentele cu continut de carbohidrati complecsi au si o cantitate semnificanta de proteine. Asa ca mancati paste si cereale, de preferinta cat mai integrale si feriti-va de dulciuri. De asemenea, consumati foarte putine grasimi si nu neglijati antrenamentele cardio.

Susan Burke,nutrtionist american recomanda o lista a celor mai sanatosi carbohidrati existenti, precum si o lista a celor mai putin sanatosi.

Carbohidrati buni
  • Cerealele integrale
  • Painea integrala
  • Fructele
  • Legumele
  • Orezul brun
  • Turtele si biscuitii de ovaz
  • Orzul
  • Fasolea
  • Lintea
  • Cartofii

Carbohidrati nu prea buni
  • Cerealele rafinate
  • Painea alba
  • Gogosile
  • Biscuitii
  • Prajiturile
  • Bauturile acidulate
  • Crispurile
  • Chipsurile
  • Pastele fainoase
  • Siropurile din dulceata
sursa steroizi.ro si desprecopii.com

11 reguli privind carbohidratii

Articol recomandat in special pentru culturisti si sportivi
Daca intrebi 20 de culturisti despre cum trebuiesc consumati carbohidratii vei primii 20 de teorii diferite. Exista o mare gama de opinii despre cum trebuiesc manipulati carbohidratii fie pentru a acumula masa musculara, fie pentru a slabii. Mai jos sunt 11 sugestii, reguli daca vreti, despre cum este mai bine sa consumam carbohidratii.

1. Mancati carbohidrati complecsi

Mancati harna neporcesata, precum cartofii, produsele din cereale integrale, orez – de preferinta brun – ovaz, etc. Acesti carbohidrati sunt alcatuiti din siruri lungi de zaharide si se digera foarte incet. Carbohidratii care se consuma greu asigura un index glicemic ridicat, care ajuta la prevenirea oboselii, in plus favorizeaza si eliberarea insulinei – principalul hormon anabolic. Cantitatea de carbohidrati care trebuie consumata zilnic nu este fixa. O metoda de ati calcula necesarul zilnic de carbohidrati este: pentru barbati inmultirea numarului de kilograme cu trei, iar pentru femei, inmultirea numarului de kilograme cu doi.

2. Mancati fibre

Printre beneficiile includerii fibrelor in dieta se numara si marirea raspunsului anabolic al muschilor prin imbunatatirea absortiei glucozei si aminoacizilor. Fasolea si ovazul sunt doua surse excelente de fibre.

3. Impartiti consumul de carbohidrati in mai multe mese pe zi

Impartiti mesele la care consumati carbohidrati in sase. Acest lucru duce la o secretie a insulinei constanta pe tot parcursul zilei, creandu-se astfel o stare anabolica. Daca mancati prea multi carbohidrati la o masa rezultatul va fii cresterea riscului de a se depune sub forma de grasime.

4. Mancati carbohidrati simplii dupa antrenament

Mierea, zaharul si alimentele rafinate ca painea alba (generic carbohidrati simplii) sunt digerate usor si rapid. Dar raspunsul insulinic crescut este o sabie cu doua taisuri. Dupa antrenament poate preveni catabolismul si promova anabolismul. Dar consumati fara a face efort inainte poate duce la stimularea depunerii de grasimi.

5. Mancati mai multi carbohidrati dupa antrenament

Acest punct se leaga de cel de deasupra. O cantitate mai mare de carbohidrati consumati dupa antrenament are sanse mult mai mici de a se depunde ca grasime. Asa ca este bine sa consumati 25% din portia zilnica de carbohidrati la aceasta masa.

6. Luati un mic-dejun bogat in carbohidrati

Un alt moment prielnic pentru consumul de carbohidrati este micul dejun, datorita faptului ca dimineata indicele glicemic este scazut. Organismul trebuie sa-si refaca rezervele de glicogean inainte de a incepe sa depuna grasime.

7. Folositi suplimente pentru a ajuta carbohidratii sa utilizeze mai eficient insulina

Cromul, acizii grasi Omega-3, vitamina E si acidul alfa lipoic (ALA) cresc capacitatea muschilor de a utiliza insulina. Suplimentativa micul dejun cu 200 micrograme crom, 4 grame Omega-3 si 100 miligrame de acid alfa lipoic.

8. Reduceti consumul de fructe

Desi sarace in calorii si pline de vitamine si minerale, fructele ridica unele probleme culturistilor dintr-un singur motiv: contin friuctoza, o monozaharida, care este convertita in glicogen in ficat. Aici, poate fi folosita pentru a depunde grasimi.

9. Evitati consumul de carbohidrati seara

Daca nu aveti un metabolism foarte rapid, luati-va gandul de la consumul de cartofi seara, si in special noaptea. Carbohidratii consumati la ore tarzii interfereaza cu eliberarea hormonului de crestere si favorizeaza depunerea grasimilor.

10. Amestecati proteinele si carbohidratii la aceeasi masa

Combinarea carbohidratilor si proteinelor minimalizeaza riscul ca primii sa fie depusi sub forma de grasime. Consumarea proteinelor si carbohidratilor la aceeasi masa ajuta la trasnportul aminoacizilor la muschi.

11. Ciclizati carbohidratii pentru a slabii

Cei care ciclizeaza consmul de carbohidratii pierd mai repede stratul adipos decat cei care isi mentin o dieta liniara. De exmplu, in loc sa mancati zilnic 600 g de carbohidrati, mancati pentru doua zile cu 50% mai putin, adica 300 g, dupa mancati doua zile in mod normal, adica 600g si dupa mancati cu 50% maimult, adica 900g. Totalul ingerat de carbohidrati este acelasi dar, in primele doua zile s-a favorizat pierderea grasimilor datorita mentinerii unui index glicemic mic, dar in acelasi timp, in utlimele doua zile s-a prevenit catabolismulprin ingerarea unei cantitati mai mari de carbohidrati. Prin ciclizarea carbohidratilor se impusca doi iepuri dintr-o lovitura: se scapa de stratul adipos fara a se pierde masa musculara.

sursa steroizi.ro

Sifilis

Sifilisul este o infectie veche de cand lumea si totusi atat de actuala, parca mereu mai actuala, si atunci te poti intreba “Cum se face ca sifilisul inca mai este un pericol ?” … raspunsul cel mai sigur : ignoranta si indiferenta. Uneori sifilisului i se spune si “cruci in sange” din cauza rezultatului pozitiv (+ + +) al testului de sange. O alta denumire a sifilisului este “lues”.

Cauze
Sifilisul este o infectie bacteriana, o infectie produsa de o bacterie numita Treponema Pallidum, care face parte din familia spirochetelor.

Transmitere
Cea mai frecventa cale de transmitere directa a sifilisului o reprezinta calea sexuala, prin contactul cu fluide biologice infectate (sperma, secretii vaginale) sau prin contact direct cu ulceratiile provocate de infectie, mai ales in stadiile primar si secundar ale infectiei. Probabilitatea de transmitere a sifilisului este foarte ridicata, statisicile indicand o rata de transmitere de 30 – 50 % in cazul unui singur raport sexual cu o persoana infectata. Debutul bolii este foarte “discret”, netratata boala avand apoi o evolutie lenta, cu un sfarsit dramatic in cazul netratarii.

Acum cand sangele donat este testat s-au eliminat cazurile de transmitere a sifilisului prin transfuzii cu sange contaminat, dar intotdeauna este bine sa fii atent, nu-i asa ?

O cale de transmitere a sifilisului, ce nu trebuie neglijata, este transmiterea transplacentara. In cazul in care femeia gravida este infectata, ea poate transmite infectia fatului, in acest caz fiind vorba despre sifilis congenital.

Manifestari
Infectia cu sifilis are mai multe moduri de manifestare, in functie de perioada trecuta din momentul infectarii. Prima manifestare a sifilisului este aparitia sancrului – o leziune a pielii, de forma regulata, rot unda sau ovala, dura, nedureroasa – si marirea in volum si inflamarea ganglionilor limfatici (adenopatie). De cele mai multe ori sancrul apare in zona genitala – vulva si penis. Dar este posibil ca sancrul sa apara si in zone nongenitale – zona anala (rect) sau zona bucala (buze, limba), in gat (faringe). Mult mai rar sancrul poate apare si in alte zone precum narile, degetele sau fata.

In perioada de “sifilis secundar” apar alte manifestari caracteristice – leziuni cutanate si ale mucoaselor. Este vorba despre o eruptie – rozeola sifilitica – imprastiata pe toata suprafata corpului si papule in zona bucala, pe palme sau pe talpi.

Chiar si in lipsa unui tratament toate aceste simptome vor dispare de la sine dar odata cu ele NU va dispare si infectia. Persoana infectata poate confunda aceste simptome sau le poate ignora iar infectia va ramane in organism si va evolua.

Evolutie si complicatii
Sifilisul netratat evolueaza in mai multe faze, de-a lungul a mai multi ani :

  • “perioada primara” (sau “sifilis primar”) – prima manifestare a infectiei cu Treponema Pallidum este sancrul si, dupa cateva zile, umflarea (adenopatia) ganglionilor inghinali, de o singura parte sau de ambele parti. Sancrul sifilitic este o leziune (ulceratie) frecvent superficiala, de forma rotunda, de mici dimensiuni (0,5 – 2,5 cm), de culoare rosie, fara secretii, si (foarte important) fara sa creeze durere. Cel mai frecvent este localizat la nivel genital. Mai rar, sancrul poate apare si alte locuri : zona bucala (buza, amigdala, limba), pe san, pe degete. La barbati sancrul este exterior si poate fi observat mult mai usor. La femei sancrul poate fi “ascuns” la nivel vaginal sau la nivelul colului uterin. “Perioada primara” poate dura intre 30 – 60 de zile
  • “perioada secundara” (sau “sifilis secundar”) – dupa “perioada primara” sancrul dispare spontan, fara tratament. In toata aceata perioada se dezvolta “sifilisul secundar” care poate dura intre 2 si 3 ani. In aceasta perioada agentul patogen invadeaza toate fluidele corpului – sange, sperma, saliva, secretii vaginale, etc. iar persoana infectata este extrem de contagioasa. In acest timp incepe si invadarea organelor interne ale corpului – inima, ficat, stomac, ochi, creier. In perioada de “sifilis secundar” apar altemanifestari caracteristice infectiei : leziuni ale pielii si ale mucoaselor. Este vorba despre o eruptie – rozeola sifilitica – imprastiata pe toata suprafata corpului, mai ales in zona superioara a bratelor si pe coapse si papule pe palme, pe talpi si in zona genitala. Pot apare si alte simptome precum febra, dureriarticulare, dureri de oase si de muschi, dureri de cap, scadere in greutate.
  • “perioada tertiara” (sau “sifilis tertiar”) – “perioada secundara” poate trece de la sine, spontan, iar boala continua sa “lucreze”. Se intra in “perioada tertiara” sau “sifilisul latent”. Aceasta forma poate dura mai multi ani iar in toata aceasta perioada de latenta persoana infectata nu are simptome ale infectiei.
  • “perioada sifilisului tardiv” – apare dupa 5 – 20 de ani de la contactul sexual infectant. Organismul este invadat de agentul patogen iar distrugerile se afla la toate nivelurile : sistemul cardio-vascular, sistemul osos, organe interne, sistemul nervos.
Atentie ! In cazul existentei unei sarcini, infectia poate fi transmisa fatului, cu consecinte foarte grave pentru acesta – avort spontansau infectarea fatului - sifilis congenital.

Diagnostic
La aparitia primelor semne de infectie (sancru, imflarea ganglionilor, papule) trebuie mers la medicul specialist DERMATOLOG (specialitatea medicala se numeste DERMATOLOGIE). Depistarea sifilisului se face prin doua teste : RBW (Reactie Bordet – Wasserman) si TPHA (Treponema Pallidum HemAglutination). Daca exista o infectie rezultatele acestor teste sanguine sunt pozitive. Diagnosticul definitiv se pune pe baza examinarii microscopice a secretiilor dintr-o leziune primara sau secundara sau pe baza testelor serologice RPR (Rapid Plasma Reading test) sau VDRL (Veneral Disease Research Laboratory) in stadiu latent cand nu sunt semne sau simptome de boala. Rezultatele sunt calitative (este sau nu o infectie) si cantitative. Rezltatele calitative sunt intre 0 si + + + + (de unde si numele infectiei de “cruci in sange”, mai tii minte ?).

Tratament
Tratamentul este foarte sigur dar cu conditia sa fie facut cat mai repede dupa infectare. Medicul va prescrie mai multe doze de antibiotice in reprize. Sifilisul precoce se vindeca extrem de repede insa in cazul stadiilor avansate pot ramane leziuni ale organelor afectate sau ale sistemului nervos.

Dupa terminarea tratamentului este obligatorie o noua testare pentru a fi sigur de eficacitatea acestuia. Este bine sa stii ca poate exista o reactivitate reziduala chiar daca boala a fost vindecata. In cazul examenului VDRL rezultatul poate fi pozitiv si la mult timp de la infectare. De aceea este recomandat un examen specific TPHA care sa arate daca este numai o amprenta sau este o infectie recenta.
Atentie !
Este obligatorie tratarea tuturor partenerilor sexuali ai persoanei infectate.

Prevenire si protejare
Cel mai sigur mod de a te proteja este atentia

sursa seximus.ro

4 septembrie 2010

Inima

Inima este un muschi puternic ce pompeaza singe in tot organismul. Este localizata in torace inapoia sternului, avind o foma asemanatoare cu o para (la adultul sanatos dimensiunea sa aproximeaza dimensiunea pumnului). Inima are aproximativ 60-100 batai /minut, si aproximativ de 100.000 batai / zi.

Structura inimii Din punct de vedere structural aceasta se imparte in:

  • Epicardul: stratul extern al inimii.
  • Miocardul: cel mai bine reprezentat strat alcatuit din fibre musculare.
  • Endocardul: stratul intern ce acopera toate structurile interne ale inimii.
  • Pericardul: sacul fibros ce tine inima in pozitie si o protejeaza. Pericardul contine o mica cantitate de lichid ce faciliteaza miscarile contractile ale cordului.

Compartimenele inimii
1. Vene - Rol fiziologic
Tipuri:
a. Sistemice

  • Vena cava superioara - este vena prin care se dreneaza sangele din partea superioara a corpului (cap, gat, membrele superioare etc.)
  • Vena cava inferioara - este vena prin care este colectat sangele din partea inferioara a corpului (abdomen, organele abdominale, membrele inferioare etc.) Prin intermediul venelor cave sangele venos (neoxigenat) este drenat in atriul drept

b. Pulmonare
Sunt doua vene pulmonare drapte si doua stangi.
Prin intermediul acestora sangele este condus din ventriculul drept in plamani pentru a fi oxigenat

2. Atrii - Rol fiziologic
Tipuri
a. Drept - colectare tip singe - colecteaza sange de tip venos (neoxigenat); localizare - anterolateral drept
b. Stang
- colectare tip singe - oxigenat - alimentare ventricul stang; localizare - posterolateral stang Sunt doua vene pulmonare drapte si doua stangi.
Prin intermediul acestora sangele este condus din ventriculul drept in plamani pentru a fi oxigenat


3. Ventriculi - Rol fiziologic - pompare sange in sistemul circulator
Clasificare
a. Drept
Localizare - anterior si la dreapta
Conexiuni - primeste sange din atriul drept si pompeaza sange neoxigenat in artera pulmonara
b. Stang
Localizare - anterior si la stanga
Conexiuni - primeste sangele din atriul stang si pompoeaza sange oxigenat in aorta


4. Vase mari - Rol fiziologic - are rol de distribuire a sangelui in organism
Clasificar

Parametrii generali

Frecvența cardiacă normală este de 75 bătăi pe minut, cu un debit cardiac de 3-4 l/min.
Presiunea:

  • sistolică - 105-130 mmHg
  • diastolică - de 60-80 mmHg
  • medie - 95-100 mmHg
  • pulsului - 50 mmHg

Afectiuni ale inimii

  • Ateroscleroza - îngrosarea arterelor datorită depunerilor de ateroame (plăci lipidice) în peretele vascular.
  • Arteritele - inflamații ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
  • Flebitele - inflamația venelor
  • Tromboflebitele - inflamații ale venelor și formarea de cheaguri de sânge în vene.
  • Varicele - dilatarea venelor, acompaniată de tulburări circulatorii care pot duce la atrofii musculare, ulcerații ale gambelor, edeme cronice masive (picioare "de elefant")

sursa wikipedia si e-referate

Articole din aceasi categorie. - Ficatul

Ficatul

Ficatul - cel mai mare organ intern al corpului uman. Face parte din sistemul digestiv, performa mai mult de 500 functii diferite, fiecare dintre acestea fiind esentiale vietii. Functile sale esentiale includ: ajutor in digestia grasimilor, asigura rezerve de nutrienti, filtrarea toxinelor si a deseurilor din sange, sintetizarea unor varietati de proteine si reglarea nivelelor multor chimicale ce se ajung in sange. Ficatul este unic intre organele corpului uman datorita capacitatii sale de regenerare, de reintregire a celulelor ce au fost distruse de o boala sau de o leziune pe termen scurt. Dar, daca ficatul sufera leziuni repetate, pe termen lung (boli cronice), modificarile devin ireversibile, interferand cu functia acestuia.

Structura ficatului
Ficatul uman este un organ de textura poroasa, fin, de culoare rosu-inchis maro. Este localizat in hipocondrul drept, sub cupola diafragmatica -- o foita de tesut muscular ce separa plamanii de organele abdominale. Carcasa caritilaginoasa a coastelor acopera ficatul, protejandu-l de leziuni. La un adult sanatos, ficatul cantareste in jur de 1.5 kg si masoara cca 15 cm.

In ciuda multelor functii complexe pe care le indeplineste, ficatul este relativ simplu in structura. Este compus din 2 lobi inegali, stang si drept. Lobul drept fiind de cca 6 ori mai mare si prezinta atasati 2 lobi mai mici numiti: lobul cuadrat si caudat.

Fiecare lob contine mii de unitatii numite lobule, care reprezinta constructiile componente ale ficatului. Lobulele sunt structurate pe sase-fete fiecare de 1mm. Prin centrul fiecarei lobule trec capilare cu scurgere in vena hepatica care transporta sangele afara din ficat. Sute de cellule hepatice de forma cubica, numite hepatocite, sunt aranjate in jurul lobulului venei centrale. Pe suprafata exterioara a fiecarui lobul se gasesc mase mici de sange, ducte, si artere care transporta fluide in afara si inauntrul. Pe masura ce ficatul isi face treaba, depozitele de nutrienti cresc, toxinele inlaturate si medicamentele eliberate in corp prin aceste vase.

Spre deosebire de multe organe care au o singura rezerva de sange, ficatul primeste sange de la 2 surse: artera hepatica - care asigura sange bogat in O2 de la inima - suplinind astfel, 25% din sangele ficatului; vena portala, care transporta sange prin tractul digestiv unde colecteaza agenti nutritivi pe masura ce mancarea este digerata, ii transporta in ficat pentru procesare sau o eventuala depozitare, este sursa a 75% din rezerva de sange bogat in O2 a ficatului.

Vasele mici de sange ale arterei hepatice si ale venei portale se gasesc in jurul fiecarui lobul hepatic. Aceasta retea de vase sangvine este responsabila pentru cursul vast al sangelui prin ficat : 1.4 litri / min. Sangele iese din ficat prin vena hepatica care apoi se varsa in inima.

Functiile ficatului
Prima functie principala a ficatului este sa stocheze energie in forma glicogenica, care este compus dintr-o forma de zahar numita glucoza. Ficatul inlatura glucoza din sange atunci cand nivelul acestaia este crescut. Printr-un proces numit glicogeneza, ficatul combina moleculele de glucoza in lanturi lungi pentru a creea glicogenul, un carbohidrat care asigura o forma de energie depozitata. Cand nivelul glucozei din sange scade sub nivelul normal de care organismul are nevoie pentru indeplinirea functiilor specifice, ficatul reverseaza aceasta reactie transformand glicogenul in glucoza.

Alta functie cruciala a ficatului este productia bilei, un lichid de culoare galben-maro ce contine saruri necesare pentru digestia lipidelor sau a grasimilor. Aceste saruri sunt produse de lobuli. Bila paraseste ficatul printr-o retea de ducte si este transportata in colecist, care concentreaza bila si o elibereaza in duoden (numai pe perioada digestiei)

Vitaminele se gasesc de asemenea depozitate in ficat. Prin vena portala trece sangele bogat in agenti nutritivi, ficatul colecteaza si depoziteaza vitamina A, D, E si K, raman depozitate de asemenea si vitaminele B.

Ficatul functioneaza ca o fabrica chimica. Cateva proteine importante gasite in sange, se fabrica in ficat. Una dintre acste proteine - albumina ajuta in retentia de Ca+ si altor substante in circuitul sangvin. Albumina ajuta de asemenea la reglarea miscarii apei din sange in tesuturi. Ficatul produce si globina - una din cele 2 componente ce formeaza hemoglobina. Mai produce si alte grupuri de proteine ce includ anticorpi.

Multe alte chimicale sunt produse de ficat: fibrinogen, protrombina - care ajuta in vindecarea ranilor, in cicatrizare si colesterol - o componenta cheie a membranelor celulare care transporta grasimi din sange in tesuturi.

Aditional fabricarii produsilor chimici, ficatul ajuta la neutralizarea, inactivarea si eliminarea substantelor toxice ca: medicamente si alcool din circuitul sangvin. Functia antitoxica este practicata de ficat prin absorbtia de toxine, le altereaza chimic apoi le excreta in bila.

Bolile ficatului
Chiar daca este expus la multe substante daunatoare, acest remarcabil organ - ficatul - este capabil sa se regenereze, sa se autorepare sau sa poata inlocui tesutul lezat. Constructia lui in care micii lobuli performa aceasi functie, arata ca in momentul in care o sectiune este lezata - alta sectiune va prelua functia zonei lezate pana cand acesta va putea functiona din nou, va fi reparata. Ficatul este subiectul multor boli care ii pot coplesii functiile regeneratoare.

Bolile ficatului merg de la o infectie medie la boli cornice ce se sfarsesc uneori cu insuficienta hepatica. Pentru multe dintre aceste boli primul semn este sindromul icteric - coloratia in galben a a tegumentelor si a mucoaselor determinate de retentia in sange a bilirubinei (hepatocitele isi pierd abilitatea de prelucrare a bilirubinei - pigmentul de culoare galben-maro ce se geseste in bila).

Ficatul poate fi lezat oricand o boala sau o leziune afecteza restul corpului. De exemplu: cancerul se poate imprastina din stomac sau intestine catre ficat, diabetul - daca nu este tratat corespunzator. Unele boli cauzate de paraziti amebiazis si scistosomiazis, pot dauna ficatului. Folosirea medicamentelor - long-term si a drogurilor. Toxinele puternice pot duce chiar si la insuficienta hepatica.

Una dintre cele mai comune boli hepatice este HEPATITA, o inflamatie a ficatului. Hepatita poate fi cauzata de expunere prelungita la diferite medicamente, droguri, boli autoimune sau de infectii virale. Dar, heptitele, in cele mai multe situatii sunt cauzate de virusi. Hepatita A, epidemica ("boala manilor murdare"), poate produce simptome infectioase generale, digestive, hepatice insotite sau de icter. Virusul A se afla in organism in perioada acuta a bolii, se elimina prin materii fecale in ultima parte a incubatiei, perioada preicterica. O buna igiena practicata si vaccinare sunt masuri eficace de prevenire a hepatitei de tip A.

Hepatita B este o infectie mult mai serioasa decat cea de tip A. spre deosebire de virusul hepatitei A, virusul hepatitei B (VHB) ca si cel al infectei cu virus hepatic C sau D (VHC, VHD), poate ramane activ in organism pentru multi ani de la infectie, uneori lezand permanent ficatul. VHB se gaseste in sange si in alte fluide organice : lacrimi, saliva, sperma. Poate fi transmisa sexual, folosirea acelor folosite sau a obiectelor ascutite folosite pe piele (tatuaje). Ca preventie in cazul VHB - virus cu genom descifrat, exista : vaccinare, sex practicat protejat. In ultimul timp s-au descoperit medicamente eficace in lupta contra hepatitelor virusale de tip B , C, D : Lamivudina, Intron, Interferon.

In tarile dezvoltate, alcoolul induce boli hepatice mai crescute ca numar decat bolile hepatice virusale sau alte boli hepatice cauzate de alti factori.

Abuzul de alcool greu, tare cauzeaza depozite grase ce blocheaza functia hepatica, ducand de multe ori la hepatite cornice - ce pot progresa la randul lor in ciroze - afectiuni hepatice de etilogii variate, caracterizate anatomic prin leziuni celulare associate cu hiperplazie conjunctiva si regenerare celulara; care modifica structura lobului hepatic, iar clinic prin fenomene de insuficienta hepatica. Cand se instaleaza ciroza toxinele nu mai sunt indepartate adecvat din sange, TA creste in vena portala hepatica, substantele produse de ficat devin neregulate (proteine). Ciroza este ireversibila, dar functia ficatului poate fi imbunatatita daca consumul de alcool este stopat, fumatul de asemenea la care se adauga tratament medicamentos si regimuri speciale intocmite de medicul curant etc.

Pentru persoanele suferinde de boli hepatice severe sau insuficiente hepatice, transplantul poate fi o optiune. Spre deosebire de transplantul renal de exemplu, transplantul hepatic este o procedura complexa care nu prea are succese long-term. Din fericire noi tehnici si medicamente ajuta la imbunatatitea transplantului hepatic. Rata succesului curenta este intre 60-80%, supravietuire > de 5 ani la mai mult de jumatate a recipientilor transplantati. Majoritatea acestor oameni au o prognoza excelenta de sanatate ...viata normala.sursa e-referate

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook

Structura stomacului

Stomacul este un organ digestiv de mare importanţă, dar nu vital. El este aşezat în partea superioară şi stângă a cavităţii abdominale, ocupând loja gastrică, imediat sub diafragm.
Stomacul ca component al tubului digestiv, comunică în partea superioară cu esofagul, iar în partea inferioară se continuă cu prima porţiune a intestinului subţire (duodenul).

Rolul stomacului
Predigestia bolului alimentar, în special al proteinelor, care la om și unele animale este continuată la nivel intestinal.
Prin pH-ul acid al sucului gastric se realizează distrugerea bacteriilor, cu excepția unora ca Helicobacter pylori care se dezvoltă în mucoasa gastrică fiind în mod frecvent răspunzător de ulcerul gastric.
Stomacul are un rol și de depozitare a hranei, numai după golirea intestinului va fi admis a unei noi cantități de hrană predigerată.

3 septembrie 2010

Ciroza hepatica

Cirozele hepatice sunt suferinte cronice cu evolutie progresiva, caracterizate morfologic prin dezorganizarea arhitectonicii hepatice datorita metaplaziei tesutului conjuntiv - care formeaza benzi de scleroza ce inconjura sau fragmenteaza lobulii - determinata de distructia hepatocitara si de regenerarea nodulara; biologic prin alterarea severa a sindroamelor de activare mezenchimala, de hipertensiunea portala si de insuficienta hepatocitara si prin posibilitatea exacerbarii sindromului excretobiliar si a aceluia de hepatocitoliza; clinic, prin stadii avansate de insuficienta hepatica, insotite de semnele de hipertensiune portala.

Etiopatogenie
In ultimul timp numarul cazurilor de ciroza este in crestere. Varsta cu maximul de incidenta este intre 45 si 60 de ani, insa primele semne apar in mod obisnuit intre 35 si 50 de ani. Exista o predominanta la sexul masculin.

Cauzele infectioase ocupa un loc important in etiologia cirozelor in tara noastra, cele mai multe dintre ele fiind de natura virotica, prin virusul hepatitic. Celelalte cazuri apartin virusurilor nehepatice, sifilisului, tuberculozei si altor infectii bacteriene.

Cirozele nutritionale apar prin carente de proteine, de factori lipotropi sau de vitamine. Dintre cauzele toxice care provoaca ciroze, alcool - prin afectiunea sa steatogena, la care se adauga si carentele nutritionale - ocupa primul loc. Mai sunt incriminate destul de rar toxicele industriale (compusi organofosfarici, hidrogenul arseniat, tetraclorura de carbon, deratizantele, insecticidele) si, in ultimul timp, medicamentele cu agresivitate hepatica.

Cirozele biliare au drept cauza stagnarea bilei, care poate sa se datoreze unor obstacole extrahepatice; staza biliara poate sa fie primitiva, prin hepatita cronica colostatica, ca urmare a unei hepatite virale si, probabil, cu interventia unei mecanism imunologic. In etiologia cirozelor au mai fost incriminate cauze dismetabolice (obezitate, diabet) si cauze endocrine (hiperfoliculinemie, hipertiroidie).

Abuzul de alcool si hepatita virala tip B, reprezinta principalele cauze ale cirozei hepatice. in unele tari ca de exemplu Franta, predomina etiologia alcoolica, in tara noastra predomina etiologia virotica. Din punct de vedere etiopatogenic, deosebim urmatoarele tipuri de ciroza hepatica:
  • ciroza alcoolica (denumita si ciroza portala sau grasa), prezinta doua variante: atrofica (Laennec) si ciroza hipertrofica;
  • ciroza post-necrotica (post-hepatitica), in care rolul principal il detine hepatita virala acuta si hepatita cronica activa. Mai sunt incriminati in etiologia sa unele intoxicatii (fosfor, cloroform) si infectii (bruceloza);
  • ciroza biliara, care poate fi primitiva si secundara;
  • ciroza din hemocromatoza si din boala Wilson;
  • cirozele cardiaca, carentiala si ciroza splenogena (Banti).
Anatomie patologica. Majoritatea cirozelor incep prin hepatomegalie si sfarsesc prin atrofie hepatica. Hepatomegalia este datorita hiperplaziei conjunctive, plus steatofei, plus proceselor de regenerare; cand aceste procese inceteaza, se produce atrofia hepatica. Culoare ficatului variaza dupa tipul de ciroza: galben-ruginie de obicei, verde-bruna in cirozele biliare, rosiatica in hemocromatoza. Suprafata poate fi regulata, fie granulara (ciroza micronodulara) sau neregulata, cu noduli de dimensiuni variate (ciroza macronodulara). Capsula Glisson este ingrosata si prezinta noduli.

Simptome
Debutul poate sa fie asimptomatic sau necaracteristic. Primele semne sunt: aspecte de sindrom asteno-nevrotic (fatigabilitate, anxietate, somnolenta, insomnie) sau dispepsie biliara ("gura rea", inapetenta, greturi, balonari postprandiale, intoleranta la alcool, discolie), ori fenomene hemoragipare (epistaxis, gingivoragii, menometroragii, eruptii purpurice). Uneori, boala evolueaza timp indelungat fara nici un semn, prima manifestare fiind o hemoragie digestiva superioara, sau diagnosticul este pus cu ocazia unei interventii chirurgicale. In perioada de stare, pe langa manifestarile amintite mai sus, se constata prezenta unor semne la nivelul mucoaselor si al tegumentelor, modificari hepatice si splenice, modificari endocrine si nervoase, ascita, edeme, hidrotorax, precum si perturbari cardiovasculare, renale si hematologice.

Icterul survine episodic in unele ciroze, ca semn de prabusire prin necroza hepatocitara, in altele - cum sunt cirozele biliare - are un caracter permanent. Stelutele vasculare apar in partea superioara a toracelui (decolteu), mai frecvent la cei cu hipertensiune portala. Mucoasa linguala si cea jugala sunt carminate. Tegumentele eminentelor tenare si hipotenare sunt rosii, dand aspectul de eritroza palmara. Se pot intalni si eruptii purpurice.

Ficatul este marit de volum in 80% din cazuri, de consistenta crescuta, pana la duritate, cu marginea ascutita, cu suprafata regulata sau fin granuloasa, mai rar cu macronoduli. Chiar si in cazurile atrofice ficatul este mare la inceput, pentru ca ulterior sa se micsoreze, pana la disparitie sub rebordul costal. Splenomegalia este prezentata in 80 - 90% din cazuri, de volum variabil de gradele II-III, de consistenta crescuta, de regula nedureroasa. Deseori splenomegalia este insotita de semne hematologice de hipersplenism: anemie, leucopenie, trombocitopenie.

Hipertensiunea portala se manifesta la inceput prin meteorism ("vantul dinaintea ploii") si prin aparitia circulatiei colaterale externe si interne (varice esofagiene). Ascita apare foarte frecvent ca semn de insotire a bolii, ea putand fi intalnita in orice forma de ciroza. Este prezenta de regula in ciroza atrofica, de origine etilica, cand se reface, foarte usor.

Edemele apar in faze mai avansate, de obicei ca insotitoare ale ascitei. Sunt albe, moi si, cand sunt neinfluentate de Tratament, constituie un element sumbru pentru prognostic. Hidrotoraxul drept poate fi intalnit in 3 - 4% din ciroze.

Modificarile endocrine sunt totdeauna prezente. De amintit rolul hormonului antidiuretic retrohipofizar si al aldosteronului. in ciroze se instaleaza destul de repede o insuficienta gonadica: scadera libidoului, impotenta sexuala, ginecomastie, atrofie testiculara, amenoree, infertilitate.

Tulburari nervoase se intalnesc in tot cursul evolutiei cirozei, uneori, dupa cum am vazut, chiar ca fenomen de debut. Pe parcurs pot sa revina sau sa capete o intensitate mai mare; de multe ori, prezenta unei somnolente, a unei astenii excesive sau o stare de neliniste cu insomnie pot fi semne premonitorii pentru drama hepatica ce va urma. Ele pot fi temporar reversibile.

Tulburarile cardiovasculare: hipervolemia din ciroze poate sa duca la deschiderea unor anastomoze arterio-venoase (sunturi), provocand stelute vasculare si eritroza. Aceleasi circuite arteriovenoase, la care se adauga tulburari de ventilatie si hipertensiune pulmonara secundara, sunt responsabile de instalarea cianozei.

Perturbarile renale: in stadiile avansate, diureza scade; insuficienta renala este intalnita intr-o proportie pana la 11%.

Modificarile hematologice: anemia este un semn care nu lipseste in cursul evolutiei cirozelor. Leucopenia este provocata de hipersplenism. Trombocitopenia are la origine atat hipersplenismul, cat si un deficit de megacoriogeneza. Tulburarile de coagulare se datoresc atat sintezei deficitare a factorilor de coagulare, cat si excesului de fibrinolizina. Explorari imunologice.

Febra, cand apare, este expresia necrozei sau a inflamatiei hepatice ori a unor afectiuni supraadaugate (atentie la periflebita!).

Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe anamneza, tabloul clinic si pe investigatiile paraclinice. Diagnosticul cirozelor trebuie sa precizeze atat forma clinica a bolii, cat si stadiul ei evolutiv, de acestea depinzand in mare masura atitudinea terapeutica.

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential va fi deosebit de la caz la caz, dupa predominanta simptomelor. In cazurile de ascita, diagnosticul diferential va fi facut cu peritonita tuberculoasa, cu peritonita carcinomatoasa, cu ascita din decompensarile cardiace repetate sau cu ascita din simfiza pericardiaca. Cand exista numai hepatomegalie, diagnosticul diferential se face cu neoplasmul hepatic, cu chistul hidatic, cu sifilisul hepatic.

sursa netmedic.ro

 
© 2010-2016 Nursing Info: Ghidul asistentului medical. Stefanel Bulea - Published By Gooyaabi Templates