Frisoanele

Frisonul se defineste prin senzatia de frig insotita de spasme musculare. Daca frisoanele apar pe neasteptate, de regula, sunt cauzate de afectiuni care provoaca febra.
Frisoanele apar ca reactie normala de adaptare a organismului la frig.

Creierul regleaza temperatura corpului. Atunci cand apare o infectie, celulele care lupta impotriva acesteia produc anumite substante chimice. In anumite cazuri, aceste substante se deplaseaza prin sistemul circulator, determinand creierul sa creasca temperatura organismului, astfel, apare febra. Frisoanele apar in timpul cresterii tempaturii corpului.

Cele mai des intalnite cauze de frison includ:
1. Expunerea la frig
2. Infectii virale si bacteriene
- gastroenterita
- raceala
- mononucleoza infectioasa
- gripa
- meningita
- pneumonie
- infectii streptococice
- infectii ale tractului urinar (cistite, pielonefrite)
- septicemie (infectii in sange)
- malarie
- tuberculoza
3. Menopauza (are diverse simptome, printre care si frisoanele sau bufeurile)
4. Cancer (leucemie, limfom)
5. Reactii la medicamente (antibiotice, interferon beta, medicamente pentru tratamentul convulsiilor)
6. Boli autoimune: lupus eritematos sistemic, anemia
7. Varsta: nou-nascutii si batranii au o toleranta scazuta la frig
8. Stresul sau starea de sanatate precara
9. Malnutritia: dieta defectuoasa si deficitul de vitamina B cresc sensibilitatea la temeraturi scazute
10. Hipotiroidismul
11. Diabetul zaharat
12. Sistemul imunitar scazut la bolnavii de SIDA sau cei care au cancer
13. Alte infectii sau boli necunoscute

Diagnostic si investigatii

Diagnosticul este stabilit in urma examenului fizic, in functie de starea generala de sanatate a pacientului. In cazuri exceptionale, sunt necesare si investigatiile suplimentare. Analize complete de sange ori teste specifice pentru depistarea cancerului sunt utile diagnosticarea unei infectii sau a cancerului de sange; in acelasi timp explicandu-se si prezenta frisoanelor.

Daca se considera ca simptomul este specific menopauzei se va masura si nivelul hormonal din sange. Medicul poate solicita masurarea titrului de anticorpi daca presupune ca ar putea fi vorba despre o boala autoimuna. Se va face o urocultura si alte analize de urina, in cazul in care doctorul suspecteaza existanta unei infectii a tractului urinar. In functie de rezultatele obtinute, pot fi necesare si alte teste, cum ar fi o radiografie toracica, daca este suspectata pneumonia.

Tratament si monitorizare

Tratamentul frisoanelor consta in administrarea unui tratament specific cauzei. Paracetamolul sau ibuprofenul pot fi folosite pentru scaderea febrei. Daca o persoana are o infectie se recomanda administrarea antibioticelor. Daca medicatia este cauza frisoanelor, atunci aceasta trebuie oprita.

Femeile care sunt la menopauza trebuie sa consulte medicul curant pentru a discuta despre optinea terapiei de substitutie hormonala (cu estrogen, de exemplu care scade la menopauza). Persoanele care sufera de boli autoimune pot necesita medicatie care reduce inflamatia sau suprima actiunea sistemului imunitar. La bolnavii de cancer poate fi indispensabila interventia chirurgicala, chimioterapia sau radioterapia.
Care sunt efectele secundare ale tratamentelor?
Efectele secundare depind de tipul de tratament; de exemplu, ibuprofenul poate cauza reactii alergice si poate afecta stomacul, prednisonul poate duce la cresterea in greutate, slabirea oaselor si chiar depresie. Terapia de substitutie hormonala detine multiple efecte secundare, printre care si cresterea riscului formarii cheagurilor de sange. Orice interventie chirurgicala implica posibilitatea aparitiei unei infectii, hemoragiei si reactii alergice la anestezie.

Efectele pe termen lung

Frisoanele sunt temporare si nu au efecte pe termen lung. Reactiile pe termen lung depind de cauza acestor manifestari. De exemplu, raceala nu are nici o urmare pe termen lung; pneumonia poate fi tratata, dar in cazuri severe poate conduce la deces; bolile autoimune pot cauza leziuni la diferite sisteme sau organe ale corpului (rinichi, articulatii, plamani etc.).

Ce alte simptome ar trebui urmarite?
Orice simptom nou sau orice amplificare a unei manifestari ar trebui raportata medicului. Complicatiile si modificarile depind de cauzele care au declansat frisoanele; de exemplu, bolnavii de cancer trebuie sa repete testele de sange specifice si sa fie supravegheati pe toata durata tratamentului pentru a se observa raspunsul organismului la medicatie.

sursa sfatulmedicului.ro

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Metoda respiratiei artificiale gura-la-gura

Este cea mai buna metoda pentru ca este usor de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de toate varstele. In plus, ofera rata mare de succes pentru salvatorul singur, asa cum este cel mai probabil sa fie in cazul radioamatorilor, care lucreaza in grup restrans iar in grupuri mai mari se aduna rar, doar in cazul concursurilor sau simpozioanelor.

Eliberarea cailor respiratorii


Gura la gura


Gura la nas

Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii:
- Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este obstructionata.
- Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in extensie
- Prindeti mandibula si ridicat-o in sus astfel incat capul sa aiba o pozitie inspre inapoi(vezi imaginea anterioara); Aceasta actiune va debloca caile respiratorii blocate de baza limbii, care este deseori inghitita de persoana in stare de inconstienta.

Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile accidentatului. Dupa aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin gura accidentatului. Daca maxilarele sun inclestate, inca se mai poate folosi aceasta metoda, aerul trecand printre dinti, altfel se poate folosi si metoda gura-la-nas.

Expiratia accidentatului trebuie sa se produca natural, la oprirea insuflatiei. Daca e nevoie, respiratia artificiala(metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata cu masajul cardiac. In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut - o data la 5 compresii cardiace; In cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2 inspiratii dupa fiecare 15 compresii cardiace.

In cazul cand accidentatul este copil, ritmul de respiratie artificiala este de 20 inspiratii pe minut, se continua cu succesiunea de 2 inspiratii la 15 compresii cardiace pana la revenire sau sosirea medicului. Nu pierdeti nici un moment in inceperea respiratiei artificiale, cea mai mica intarziere poate fi fatala!

Masajul inimii se executa in felul urmator : persoana care da primul ajutor pune m
ana sa dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in directia cap
ului acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform, cu mainile indreptate, in ri
tmul batailor inimii (la un om sanatos 70-80 pe minut, sau pentru comoditate la fiecare sec
unda, dupa ceas) face cu podul palmei 20-30 apasari slabe pe coastele de deasupra inimii.



0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Metode de respiratie artificiala

Exista mai multe metode de respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se aplica de la caz la caz. Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele cinci inspiratii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil.

Metoda Silvester.
Aceasta metoda este cea mai buna dintre metodele de respiratie artificiala prezentate. In cazul cand se dispune de ajutoare, se aplica aceasta metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi de echipe, procedeul fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza accidentatul pe spate, pe un sul de haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se retine limba afara cu un carlig de rufe, batista uscata sau cu ajutorul unei fesi sau bucati de panza care se trece in jurul gatului; operatorul se aseaza in genunchi la capul accidentatului iar bratele acestuia se prind de sub incheietura cotului si se apasa fara violenta pe
partile laterale ale pieptului (expiratie), numarand: unu, doi, trei- se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste cap (inspiratie); numarand: patru, cinci, sase- se vor apasa din nou bratele accidentatului pe partile laterale ale pieptului.

In cazul cand se dispune de ajutoare, la aplicarea metodei Silvester sunt intrebuintati doi oameni, fiecare stand pe un genunchi de fiecare parte a accidentatului, actionand in concordanta si dupa numaratoare. Un al treilea ajutor tine scoasa limba accidentatului.

In cazul unei executari corecte a respiratiei artificiale se aude un sunet (care seamana a geamat) produs de aerul ce trece prin traheea accidentatului, la comprimarea pieptului si eliberarea lui. Daca sunetele nu se produc, aceasta inseamna ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului; in acest caz trebuie sa fie scoasa mai mult afara . In cazul fracturarii unei maini sau unui umar, metoda Silvester NU trebuie aplicata.

Metoda Schäfer.
In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o singura persoana, este mai usor de aplicat metoda Schäfer. Avantajele ei constau in usurinta aplicarii procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva exercitii de scurta durata. In cazul aplicarii metodei Schäfer, accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul sprijinit pe o mana, cu fata in laturi. Cealalta mana trebuie intinsa in lungul capului si se va asterne ceva sub fata. Daca este posibil i se va scoate limba afara; aceasta nu trebuie tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi operatorul trebuie sa se aseze in genunchi deasupra accidentatului, cu fata inspre capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie cuprinse intre genunchii persoanei care da ajutorul.

Se aplica apoi palmele pe spatele accidentatului, pe coastele inferioare, cuprinzandu-le lateral cu degetele indoite, numarand unu, doi, trei operatorul se apleaca inainte in asa fel ca prin greutatea corpului sau sa apese cu mainile pe coastele accidentatului. Numarand in continuare: patru, cinci, sase, operatorul se ridica brusc de pe spatele accidentatului, revenind la pozitia de la inceput, fara a ridica mainile de pe accidentat.

Metoda Howard.
Se aplica (in locul metodei Schäfer) in cazul in care cel accidentat are arsuri pe spinare si leziuni la maini. In cazul aplicarii metodei Howard se aseaza accidentatul pe spate asternand sub locul cu arsuri o batista sau o panza curata si i se intind mainile in lungul capului. In cazul cand mainile sunt fracturate, acestea nu se vor intinde, ci se vor aseza deasupra capului. Limba accidentatului trebuie scoasa afara si tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in genunchi deasupra persoanei accidentate, procedand identic ca si la aplicarea metodei Schafer: apasa pe coastele inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si la ridicare. Oricare ar fi metoda aplicata, sa se evite apasarile intense pe piept sau pe spate, mai cu seama in regiunea abdomenului, deoarece poate produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea astupa caile respiratorii. Trebuie sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in special metoda Silvester) pentru a nu se produce fracturi sau luxatii.

La aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de beton sau fier. Pentru aceasta, sub accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si daca este posibil incalzit aplicandu-i-se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri. Toate acestea trebuie facute repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. In timpul respiratiei, bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si Howard, sau ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-3 secunde de cutia toracica a accidentatului.

La toate metodele de respiratie artificiala trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie. Pentru a obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in ritmul miscarilor pe care le face accidentatului.

sursa bestprotect.ro

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Prim ajutor in caz de electrocutare (soc electric)

Curentul electric poate determina atat arsuri superficiale (la locul de intrare si iesire) cat si leziuni ale organelor interne.
Socurile electrice de scurta durata, de intensitate redusa, care nu determina simptome si nici arsuri ale tegumentului, nu necesita tratament.
In cazul socurilor de intensitate ridicata sau a celor care au determinat arsuri tegumentare, se recomanda consult medical de urgenta. Medicul va evalua arsurile arcului electric.

Primul ajutor pana la sosirea medicului consta in:
- intreruperea sursei de curent electric, fara a atinge victima sau sursa de curent cu mainile goale; se vor folosi manusi izolante sau un material (lemn, plastic, cauciuc) electroizolant pentru a indeparta sursa de curent
- daca victima este in stop cardio-respirator se poate ulterior tenta resuscitarea cardio-respiratorie, dar numai dupa intreruperea sursei de curent (altfel exista pericolul de electrocutare a salvatorului)
- daca sunt prezente puls si respiratie spontana, victima va fi asezata in pozitia de siguranta si supravegheata pana la sosirea echipajului medical.

Tratament medical
Tratamentul depinde de severitatea arsurii si de natura altor traumatisme gasite.

Arsurile se trateaza in functie de severitatea lor.
- Arsurile minore pot fi tratate local cu crme cu antibiotic si pansament steril.
- Arsurile mai severe pot necesita interventie chirurgicala pentru curatarea ranii sau chiar aplicarea unor grefe de piele.
- Arsurile severe ale bratelor, picioarelor sau mainilor pot necesita interventie chirurgicala pentru indepartarea musculaturii afectate sau chiar amputatie.

Alte traumatisme pot necesita tratament.
- Leziunile oculare pot necesita examinare si tratament adecvat din partea medicului oftalmolog.
- Fracturile osoase necesita montarea de atele, gips sau interventie chirurgicala pentru reducerea fracturilor osoase.
- Leziunile organelor interne necesita monitorizare si eventuala interventie chirurgicala.

sursa sfatulmedicului.ro

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Ingrijiri in cazul intepaturilor de insecte

Intepaturile insectelor provoaca de obicei umflaturi minore, roseata, durere si mancarimi. Aceste reactii slabe pot dura de la cateva ore la cateva zile iar tratamentul la domiciul consta in indepartarea simptomelor cauzate de intepaturile de insecta.
Dupa intepatura, acea persoana ar trebui sa se indeparteze de insecta. Albinele alerteaza alte albine si acestea devin mai susceptibile sa intepe. E bine sa se ramana cat mai calm si tacut posibil deoarece miscarea ajuta la imprastierea veninului in circulatia sangvina.

Daca acul ramane in piele e bine sa fie indepartat dupa maxim 30 secunde. Daca se intarzie cu scoaterea acului e probabil sa creasca doza de venin primita. Acul poate fi scos cu degetul printr-o strangere rapida sau cu ajutorul unui cutit sau a unei carti de credit. De asemenea acul poate fi scos cu ajutorul unei bucati de leucoplast aplicate pe locul intepaturii care va fi extrasa brusc. Este bine sa se evite scoaterea acului cu pensa sau cu degetele deoarece aceasta ar putea mari cantitatea de venin din circulatie.

Daca intepatura este la nivelul membrelor, membrul trebuie tinut cat mai jos pentru a incetini imprastierea veninului. Daca dupa cateva ore umflatura persista membrul intepat poate fi ridicat pentru a reduce umflatura.

Combaterea durerii, edemului si pruritului
Se aplica o punga cu gheata pe locul intepaturii pentru 15-20 minute timp de 6 ore. Daca nu se poate folosi gheata, pentru racirea locului, se poate folosi un material textil umed care va fi tinut pana la 6 ore pe locul intepaturii. Gheata nu va fi aplicata direct pe piele ci va fi folosita o bariera reprezentata de un material textile subtire pentru a evita arsurile. Dupa 6 ore daca dispare umflatura zona intepaturii se poate incalzi pentru cresterea confortului.
Se poate administra un medicament eliberat fara prescriptie medicala pentru durere, umflatura si mancarime.

Un antihistaminic administrat oral, cum ar fi Benadryl sau Clor-Trimeton poate anula aceste simptome. Antihistaminicele nu trebuie administrate copiilor sub un an fara stricta supraveghere medicala.
Pentru ameliorarea durerii poate fi folosit un spray anestetic local ce contine benzocaina. Daca pielea reactioneaza alergic la spray folosirea acestuia trebuie oprita.

Crema cu hidrocortizon sau lotiunea cu calamina poate reduce roseata si mancarimea. Crema cu hidrocortizon nu trebuie folosita la copii fara acordul medicului.

Important !

Cand se folosesc medicamente ce nu necesita prescriptie medicala este indicata citirea cu atentie si respectarea indicatiilor de pe etichete si prospecte. Gravidele sau femeile care incearca sa ramana insarcinate trebuie sa consulte medicul inainte de a lua orice medicament. Aspirina nu este indicata persoanelor sub 20 de ani din cauza riscului aparitiei sindromului lui Reye.

sursa articolului sfatulmedicului.ro

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Mononucleoza sau boala sarutului

Cauze

Mononucleoza este o infectie virala, produsa de un virus numnit Epstein Barr, pe scurt EBV (Epstein Barr Virus), virus din familia virusilor herpetici.

Transmitere

Cea mai frecventa modalitate de transmitere a mononucleozei este sarutul pasional (de aceea i se si spune “boala sarutului”). Virusul se gaseste in concentratii mari in saliva si prin sarutul pasional, cu schimb de saliva, se poate transmite. Dar nu numai sarutul poate sa iti dea “dureri de cap” (la propriu si la figurat) ci oricare alta modalitate prin care se intra in contact cu saliva infectata reprezinta o posibilitate de infectare. Asa ca atentie la folosirea in comun a paiului bauturii (alcoolice sa nealcoolice), la folosirea in comun a tacamurilor, schimb de susete sau alte jucarii pe care copii le baga in gura si in general a tot ceea ce reprezinta o posibilitate de a intra in contact cu saliva.

S-a demonstrat ca mononucleoza se poate transmite si prin tuse si stranut dar cazurile sunt rare. Oricum este bine sa te feresti. Mononucleoza infectioasa este mai frecventa la tinerii intre 15 si 35 de ani. Se apreciaza ca 10 % dintre tineri sunt afectati de aceasta boala. Si copiii se pot infecta, dar de cele mai multe ori aceasta infectie este confundata cu alte afectiuni minore ale copilariei.Mononucleoza se dezvolta in special la persoanele cu un sistem imunitar slabit, cu stil de viata dezechilibrat, stresant, persoane depresive, pesimiste.

cele ale unei banale infectii respiratorie – stare de febra, de oboseala, faringita (afectiunea faringelui si a amigdalelor), dureri de cap (tocmai ce va spuneam …), dureri musculare, marirea ganglionilor limfatici (adenopatie)in special in zona gatului dar si la subsuori si inghinal (zona genitala), dificultati de respiratie.

Evolutie, complicatii

Perioada de incubatie a virusului Epstein Barr (EBV) este cuprinsa intre 30 si 45 de zile.

Febra si durerea de gat dureaza de obicei 1 – 2 saptamani. Celelalte simptomelor dureaza intre 2 – 4 saptamani, dupa care, progresiv, dispar. Starea de oboseala, ganglionii umflati (adenopatia) si posibila dimensiune marita a splinei (splenomegalia) mai pot dura alte cateva saptamani dupa disparitia celorlalte simptome. Uneori, starea de oboseala poate fi resimtita o perioada si mai lunga de timp – poate chiar luni dupa infectie.

Desi virusul Epstein Barr (EBV) ramane in organism toata viata, de cele mai multe ori mononucleoza nu reprezinta un pericol. Majoritatea persoanelor sunt expuse virusului Epstein Barr (EBV) pana la 35 de ani iar organismul lor produce anticorpi. In acest fel se creeaza imunitate – persoanele care au avut infectia devin imune si nu vor mai face niciodata mononucleoza, dar raman purtatoare – virusul poate reaparea periodic in saliva.

In rare cazuri, mononucleoza poate avea si complicatii. Principala complicatie este splenomegalia – marirea dimensiunii splinei, afectiune care poate merge pana la ruptura splinei. In acest caz, manifestarile sunt dureri puternice in partea stanga, ameteli, tahicardie (ritm cardiac rapid), tulburari de respiratie si manifestari hemoragice.

Diagnostic

Diagnosticul initial al mononucleozei poate fi pus pe baza simptomelor – febra, faringita, ganglioni umflati. Dar aceste simptome pot apare si in cazul altor afectiuni si uneori chiar este posibil sa existe si alte afectiuni cu aceleasi manifestari, concomitent cu mononucleoza. De aceea, pentru confirmare, sunt necesare si analize de sange.

Fiindca simptomele mononucleozei sunt precum cele ale unei afectiuni respiratorie, este bine sa ceri parerea unui medic specialist, nu sa te “doftoricesti” singur. Este mai bine sa stii exact care este situatia.

Tratament

Nu exista nici un fel de tratament contra mononucleozei (contra virusului Epstein Barr). Nu se poate actiona asupra cauzei dar se poate face ceva actionand asupra efectelor. In perioada bolii se recomanda repaus la pat, consum crescut de lichide, alimentatie usoara, bogata in vitamine, si o serie de medicamente pentru calmarea durerilor de gat, de cap sau pentru normalizarea temperaturii corpului.

Spuneam ca este bine sa ceri parerea unui medic specialist, nu sa te “tratezi” singur(a) – in cazul acestei mononucleozei, antibioticele (luate de obicei in cazul unei infectii a cailor respiratorii – bacteriene) nu au nici un efect – antibioticile nu au efect impotriva infectiilor virale. Medicul specialist va prescrie un antibiotic numai daca apare, alaturi de mononucleoza, vreo infectie bacteriana, infectie care sa poata fi tratata cu antibiotice.

Revenirea la ritmul de viata normal trebuie sa fie treptata. Nu trebuie sa existe “fortari” sau ritm de viata trepidant o buna perioada de timp dupa disparitia simptomelor – cateva saptamani. Cel mai bine este sa iti “asculti” organismul, el va va “spune” daca este sau nu pregatit sa revina la ritmul normal.

Prevenire si protejare
Pe perioada bolii trebui sa eviti orice fel de posibilitate de a transmite infectia – cand starnuti sau tusesti acopera-ti gura, nu da voie sa fie folosite tacamurile tale de altcineva, spala-te pe maini cat mai des posibil. Si mai ales NU SARUTA !

sursa seximus.ro


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Chlamydia Trachomatis (clamidioza)

Infectia cu Chlamydia Trachomatis este in “Top”-ul Infectiilor cu Transmitere Sexuala, fiind cea mai raspandita in randul adultilor activi sexual, cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani.

Cauze
Este o infectie bacteriana, produsa de o bacterie numita Chlamydia Trachomatis. Infectia cu Chlamydia Trachomatis afecteaza atat zona pelvina cat si alte zone cum ar fi gatul sau ochi. Chlamydia Trachomatis este o bacterie intracelulara adica traieste doar in interiorul celulelor.

Transmitere
La adulti Chlamydia Trachomatis se trasmite exclusiv pe cale sexuala – sex oral, vagial, anal.
In cazul copiilor infectati cu Chlamydia Trachomatis, intotdeuna se pune problema unui abuz sexual.
In cazul in care femeia gravida este infectata, ea poate transmite infectia fatului in timpul nasterii.

Manifestari
Asa cum ti-am spus, infectia cu Chlamydia Trachomatis este “tacuta”, putand trece luni sau chiar ani de zile pana la apariti unor simptome.
La femei, infectia cu Chlamydia Trachomatis afecteaza vaginul si colul uterin iar simptomele, atunci cand apar, sunt reprezentate prin secretii vaginale anormale, sangerari vaginale anormale, cel mai adesea dupa contactul sexual, dureri in zona abdomenului inferior (jos, aproape de zona pubisului), intepaturi sau arsuri in timpul urinatului.
La barbati, infectia cu Chlamydia Trachomatis se localizeaza la nivelul uretrei, provocand o uretrita. Simptomele, atunci cand apar, sunt reprezentate prin scurgeri (picaturi) purulente din penis (mai ales dimineata) si dureri sau arsuri in timpul urinarii.

Evolutie,complicatii
Chlamydia Trachomatis este o bacterie “ciudata”, care se comporta ca un virus – nu se poate dezvolta si multiplica decat in interiorul celulelor corpului uman. Acest tip de dezvoltare se numeste “parazitism celular”. Odata intrata in celula bacteria fie se inmulteste si invadeaza celelalte celule, fie intra intr-o stare de latenta (de asteptare).
Perioada de incubatie a agentului patogen Chlamydia Trachomatis este cuprinsa intre o saptamana si o luna.
Initial, la femei infectia cu Chlamydia Trachomatis determina leziuni la nivelul vaginului (vaginita), a colului uterin (cervicita) si a mucoasei uterine (endometrita) iar la barbati leziuni la nivelul uretrei (uretrita). Fiindca este “tacuta” infectia poate progresa luni sau chiar ani de-a randul fara ca persoana infectata sa isi dea seama ca este infectata, fiind infectate caile genitale superioare, afectand la femei trompele uterine (salpingita) iar la barbati epididimul (epididimita) sau glanda prostata (prostatita).
In cazul in care infectarea se produce in urma unui contact sexual anal apare afectiunea rectului (rectita). In cazul in care infectia este “transportata” din zona genitala si afecteaza ochii, apare conjuctivita.
Infectia cu Chlamydia Trachomatis reprezinta o probabilitate foarte mare de aparitie a unei sarcini extrauterine (sarcina ectopica) din cauza afectarii trompelor uterine.
La femeile gravide, in momentul nasterii se poate intampla ca fatul sa fie infectat de secretiile vaginale infectate.

Diagnostic
Infectia cu Chlamydia Trachomatis poate fi pusa in evidenta prin mai multe teste. Exista metode de diagnosticare directa prin analiza secretiilor colectate din vagin, col uterin sau uretra sau metode indirecte prin determinarea existentei in sange a anticorpilor anti-chlamydia ce sunt produsi de organism pentru a se apara impotriva infectiei. De asemenea se poate recomanda si efectuarea unei colposcopii.
In cazul diagnosticului pozitiv trebuie investigata si posibila prezenta a infectiei pereche, infectia gonoreica.

Tratament


Tratamentul infectiei cu Chlamydia Trachomatis este foarte simplu iar daca infectia este descoperita devreme este si cat se poate de eficient.
Atentie ! Pentru ca tratamentul sa fie cu adevarat eficient este nevoie ca ambii parteneri (sau toti partenerii, depinde in ce te-ai bagat …) sa fie tratati in acelasi timp, chiar daca nu exista simptomele infectiei.
Pe toata perioada tratamentului infectiei cu Chlamydia Trachomatis sa se adopte abstinenta sexuala iar la sfarsitul tratamentului este obligatorie o noua testare, chiar daca simptomele au disparut, pentru a se sti sigur daca infectia a fost eliminata.

sursa seximus.ro

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Cariile dentare


Caria dentara apare atunci cand bacteriile din cavitatea bucala produc acizi care ataca dintele. Netratata, caria dentara se poate complica cu infectii si poate duce chiar la pierderea dintelui.
Caria dentara poate fi prevenita prin periajul dintilor si folosirea atei dentare cu regularitate, prin controale stomatologice periodice, prin periajul profesional si prin evitarea alimentelor bogate in zahar.

Cauze
Bacteriile, in combinatie cu alimentele, produc caria dentara. O pelicula clara, aderenta, numita placa, care contine bacterii se formeaza pe dinti si gingii. Aceste bacterii, in prezenta zaharului din alimente, produc acizi. Acizii ataca dintele in primele 20 minute (poate chiar mai mult) dupa masa. Dupa un anumit timp, acesti acizi distrug smaltul dintelui rezultand caria dentara.
Caria este posibil sa apara daca:
- Nu se periaza dintii dupa mese, gustari si inainte de culcare
- Nu se foloseste ata dentara in fiecare zi
- Se consuma alimente cu continut mare in zahar. Cu cat mai mult timp alimentele dulci raman pe dinti, cu atat bacteriile produc mai multi acizi. Dulciurile lipicioase si alimentele zaharate, precum stafidele, cerealele invelite in zahar, prajiturile, torturile, caramelele, produc cele mai mari daune.
Lipsa fluorului in apa curenta inlesneste aparitia cariei. Bacteriile ce produc caria se pot transmite de la mama la copil atunci cand se folosesc aceleasi linguri, furculite sau alte ustensile. Saliva ramasa pe acestea contine bacterii. Cateodata, chiar un sarut transmite saliva cu bacterii. Prevenirea cariilor la copii se poate face si prin asigurarea unei bune sanatati dentare a familiei.

Simptome
Caria dentara nu determina simptome decat dupa ce este prezenta cavitatea sau infectia. Simptomele includ:
- durere (cel mai comun simptom) - infectia sau iritarea pulpei dentare produce de obicei durere
- respiratie urat mirositoare si gust neplacut in gura
- pete albe, gri, maro sau negre pe dinte
- dinte fracturat sau sensibil la presiune
Durerea poate deveni violenta cand:
- se consuma dulciuri
- se ingera bauturi fierbinti, alimente reci sau calde, lichide acide (limonada)
- se mesteca guma sau mancare
- se inspira aer rece
- se periaza dintii
Caria dentara se poate complica cu un abces (o punga de puroi) format in os, la varful radacinii dintelui. Simptomele abcesului sunt:
- febra
- ganglioni inflamati
- umflarea obrazului
- durere profunda, pulsatila.

Tratament
Tratamentul variaza in functie de severitatea procesului carios:
- periajul - Periajul cu paste fluorurate sau tratamentele cu fluor pot fi suficiente pentru ca procesul carios incipient sa fie reversibil.
- obturatie daca cavitatea este prezenta - Obturatia este un material care acopera cavitatea si restaureaza dintele pana la forma initiala dupa ce medicul stomatolog a inlaturat procesul carios.
- coroana de substitutie (recostruieste o parte sau tot dintele) - Este utila atunci cand dintele este sever afectat. Coroanele sunt folosite si in cazul dintilor fracturati sau in cazul in care procesul carios este atat de mare incat o obturatie nu ar fi suficienta.
- tratament de canal, in cazul in care pupla este infectata - Prin tratamentul de canal, pulpa dentara este indepartata.
-extractia, daca radacina este serios afectata - Dintele extras se inlocuieste cu o punte sau un implant.
Netratarea duce la carii complicate si in final la pierderea dintelui. De asemenea, amanarea ridica costurile si durata tratamentului.

De retinut!

Multi oameni devin nervosi inainte sau in timpul vizitei la medicul stomatolog. Pacientul isi poate controla anxietatea prin explicarea fricii sale si stabilirea cu medicul stomatolog un sistem de semnale cu mana. Prin acest sistem de ridicare a mainii, medicul este avertizat ca pacientul are dureri si necesita o pauza.

Tratament la domiciliu

Pentru a reduce durerea si inflamatia obrazului sau maxilarului cauzate de caria dentara complicata se poate incerca:
- aplicarea unei pungi cu gheata pe obraz - Nu se foloseste caldura.
- administrarea unui medicament de reducere a durerii
- Aspirina - Nu se administreaza la persoane mai tinere de 20 ani existand riscul aparitiei sindromului Reye.
- Paracetamol
- Ibuprofen
- Naproxen
- Ketoprofen

Optiuni de medicamente

Medicul stomatolog poate prescrie Gluconat de clorhexidina, apa de gura pentru reducerea bacteriilor ce cauzeaza caria. De asemenea, poate recomanda tratament cu fluor (ape de gura, paste de dinti sau alti suplimenti).
Medicamentele fara reteta pot reduce durerea si inflamatia cauzata de caria complicata. Acestea includ Paracetamol, Ibuprofen si Aspirina. Nu se administreaza la persoane mai tinere de 20 ani existand riscul aparitiei sindromului Reye.

Tratament chirurgical

Chirurgia se foloseste in cele mai severe cazuri de carie dentara. Daca pulpa este serios afectata, este mai putin costisitor si mai usor sa se extraga dintele, decat sa se faca un tratament de canal.
Daca dintele se extrage, el poate fi inlocuit cu o lucrare protetica de tip punte. In cazul unui tratament de canal, dintele distrus se poate imbraca cu o coroana.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Acupunctura


Metode vechi, practicate in orient (China antica) cu aproximativ 3000 de ani i.Hr. sint si acum nu numai actuale, dar chiar si in voga in special in America si vestul Europei. Pentru a intelege in mare principiile care stau la baza acestor metode consideram ca necesare citeva explicatii. Corpul uman este strabatut de niste canale care au trasee diferite de acelea prin care circula singele sau limfa (artere, vene, vase limfatice). Prin aceste canale circula Energia. Termenul de energie este traducerea notiunii Qi care inseamna flux care este greu de sesizat, invizibil, flux inaccesibil simturilor deci nu se vede, nu se aude, nu se miroase, nu este palpabil, dar este ceva vital pentru om. Cu alte cuvinte Qi este fluxul a ceva care este sursa energiei vitale.

Aceasta energie Qi are mai multe componente:
Zona Qi este energia ancestrala, ereditara, transmisa din generatie in generatie prin programul genetic inclus in cromozomi. De ea depinde longevitatea, vitalitatea individului, este epuizabila in timp, prin procesul de uzura, de imbatrinire si depinde de respectarea sau nerespectarea legilor naturii.
Wei Qi este energia de aparare a organismului.
Ying Qi – este energia nutritiva sau energia de intretinere, ea curpinde energia prezenta in legaturile chimice din compusii alimentari legaturi naturale, stabilite sub puterea energiei cosmice.
Shen Qi – este energia psihoinformationala si corespunde fenomenelor ce se desfasoara in sistemul nervos, ea fiind substratul activitatii nervoase si psihice specifice omului.

Se pare ca deasupra tuturor acestor Qi sta Qi adevarat, nenumit, nedefinit, care este mult mai mult decit suma (tuturor) celor pe care i-am numit. Este ceea ce crestinii inteleg prin Dumnezeu.

Revenind la energia care circula prin organismul uman prin canale numite meridiane uneori aceasta energie poate intimpina un blocaj determinat de factori externi energii exogene sau factori interni energii endogene.

Mentionam energiile exogene: foc (inclusiv caldura), vint, umiditate, uscaciune, frig la care se adauga:
radiatii electromagnetice (raze gamma, raze X, vinturi solare, radiatii fotonice);
cimpul geomagnetic;
cimpurile electrice din atmosfera;
cimpurile gravitationale (planetar, solar, galactic si intergalactic);
climatul (temperatura mediului, presiunea barometrica, ceata si nebulozitatile.

Insuficienta sau excesul uneia sau mai multora duce la dezechilibru, la boala. Pentru a debloca, a usura circulatia energiei prin meridian se poate dirija aceasta energie ajungind intr-un anumit loc prin portile sau ferestrele meridianului respectiv. Aceste porti nu sint altceva decit puncte in care se practica atit acupunctura, cit si presopunctura.

Acupunctura este o metoda complexa de tratament care presupune specializare, bogata documentare, simt clinic, daruire sufleteasca, puritate morala si multa dragoste pentru semeni. Ea presupune diagnosticul energetic corect si o tehnica desavirsita de abordare a punctelor de acupunctura si de minuire a acelor. Presopunctura este o metoda simpla de tratament ce se foloseste de unele puncte de acupunctura unde meridianele prin care circula energia devin mai superficiale puncte asupra carora se exercita o presiune digitala (degetele sint locurile prin care intra si iese bioenergia avind pe ele multe puncte, deci porti energetice). Conditia esentiala este cunoasterea acestor puncte si ea poate fi practicata de unul din membrii familiei, cu conditia sa fie sanatos. Nu se pune la indoiala nici sentimentul de compasiune nici dragostea fata de bolnav in cazul acesta. Un lucru demn de amintit este acordul bolnavului, increderea sa atit in metoda, cit si in priceperea celui care ii efectueaza presopunctura.

Metoda de lucru:
Se procedeaza la repararea punctelor, conform schemelor care se gasesc la fiecare din afectiunile abordate in lucrare.

Presiunea se va exercita cu degetul aratator (indexul) sau degetul mare al miinii (policele) acolo unde este mentionat stimulare energetica, deoarece are mai multa forta.

Degetul presopunctor se va tine inclinat la un unghi de 45 de grade cind vrem sa fie o presiune moderata sau perpendicular (90 grade) pe suprafata tegumentului, cind dorim o presiune mai mare.

Tegumentul (pielea) pe care se practica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa, fara leziuni, eczeme etc.

Pozitia bolnavului trebuie sa fie comoda, culcat sau asezat pe un scaun.

Persoana care executa presopunctura sa isi aleaga tot o pozitie comoda in asa fel incit sa poata practica presopunctura cu ambele miini.

Tonifierea este metoda folosita in cazurile de deficit energetic cind degetul presopunctorului poate identifica o zona mai moale, hipotona, chiar o adincitura mica in punctul vizat. Degetul se invirte in sensul acelor de ceasornic 7-8 sec. Apoi se lasa 3-4 sec. Dupa care se reia apasarea si invirtirea degetului in total 5-10 min.

Dispersia (risipirea) energiei se practica atunci cind ea s-a cantonat intr-un loc, blocind circulatia. In acest caz sub piele se poate simti o intaritura, senzatie de piele ingrosata la nivelul punctelor de acupunctura.

In astfel de situatii degetul presopunctor se invirte in sens invers acelor de ceasornic. Miscarea trebuie sa fie superficiala, blinda, duioasa si sa duca la scaderea tonusului local, inrosirea tegumentului, diminuarea durerii.

Presopunctura se poate practica ocazional (in excursii, la locul de munca) sau sistematizat, in cure de 10-15 sedinte (toamna si primavara), cind transferul energetic de la presopunctor la bolnav se face mai rapid se pot reduce la jumatate (7-10 sedinte).

Contraindicata bolnavilor psihici si celor de inima, nu se efectueaza celor in stare de ebrietate sau celor slabiti, obositi, extenuati, pentru care exista alte metode de tratament, presopunctura ramine o metoda pe care merita sa o incercati.


sursa netmedic.ro

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Gonoree (Neisseria Gonorrheae)

Cauze
Gooreea este o infectie bacteriana, o infectie produsa de o bacterie numita Neisseria Gonorrheae sau gonococ.

Transmitere
Neisseria Gonorrheae se transmite cel mai des prin contact sexual cu o persoana infectata. Probabilitatea de transmitere a infectiei este mai mare daca actul sexual are loc in timpul sau imediat dupa menstruatie, dar sa nu uitam ca exista si riscul unei transmiteri in afara de actul sexual.
Fiindca gonococul poate supravietui o perioada scurta de timp (minute) si in conditiile de mediu exterior, este bine sa se ia in considerare riscul infectarii si prin contactul zonei genitale cu obiecte sau suprafete contaminate – lenjerie intima , prosoape folosite in comun cu persoane infectate, scaune de WC, introducerea in vagin sau anus a obiectelor contaminate (deget, jucarii erotice).
Exista si riscul transmiterii gonoreei la nastere, da la mama infectata la fat.

Manifestari
Din pacate, gonoreea, pe cat este de periculoasa prin consecinte, pe atat este de lipsita de simptome. O persoana poate fi infectata dar sa nu apara nici un fel de simptom de-a lungul a a mai multe luni – de aceea gonoreei i se mai spune si “infectia tacuta”.
In cazul femeilor gonoreea poate ramane fara simptome in mai mult de trei sferturi din cazuri. La femeie poate fi afectat vaginul, in faza initiala, apoi colul uterin dar si anusul sau gatul, in functie de tipul de sex avut cu persoana infectata – vaginal, anal sau oral. Simptomele, in rarele cazuri in care apar, sunt secretii vaginale purulente, de culoare galbuie insotite de mancarimi si arsuri si de dureri in abdomenul inferior. De asemenea pot apare si mici sangerari anormale, de cele mai multe ori dupa contactul sexual. Uneori actului sexual este dureros (dispareunie).
In cazul barbatilor gonoreea se manifesta prin durere sau senzatie intensa de arsura la urinat si secretii uretrale purulente, de culoare galben-verzuie, mai ales dimineata (“picatura matinala”).
In cazul in care gonoreea a fost transmisa prin sex oral sau anal, atat la barbat cat si la femeie pot apare infectii ale gatului sau anusului ce se manifesta prin inflamatii ale acestor zone si uneori scurgeri anale.

In cazul aparitiei unor simptome precum cele despre care tocmai ti-am vorbit, trebuie sa iei IMEDIAT legatura cu un medic pentru examen clinic si teste de laborator.

Evolutie,complicatii
Perioada de incubatie a gonococului este cuprinsa intre 1 si 14 zile dar cele mai multe simptome apar in primele 3 – 4 zile de la infectare. Infectia lasata netratata este extrem de periculoasa avand de foarte multe ori ca rezultat infertilitatea. Uneori infectia se poate disemina (imprastia) in sange si afecta si alte zone ale organismului.
La barbat, gonoreea are drept consecinte infectia epididimului (epididimita), abces uretral, stramtrarea uretrei si infertilitate prin deteriorarea epididimului.
La femeie, gonoreea se propaga ascendent, zonele cel mai des si cel mai grav afectate fiind trompele uterine, avand drep consecinta infertilitatea in aproape 20 % din cazuri. Gonococul deterioreaza trompele uterine provocand obstructii tubare iar din aceasta cauza probabilitatea aparitiei unei sarcine extrauterine creste foarte de mult.
In cazul existentei unei sarcini exista riscul de infectie a lichidului amniotic. De asemenea gonoreea poate fi transmisa, la nastere, fatului. In lipsa unui tratament imediat si eficace copilul poate orbi.

Diagnostic


La barbat diagnosticul de infectie gonoreica se pune pe baza unui examen la microscop a unei picaturi de secretie uretrala iar rezultatul este imediat. La femeie, pentru diagnosticul de infectie gonoreica este nevoie de efectuarea unei culturi a secretiilor vaginale iar rezultatul este dat dupa 48 de ore. Au inceput sa fie disponibile si teste pe baza examinarii urinei, prin tehnici noi.

Tratament
Tratamentul gonoreei este simplu – antibiotice specifice pe cale orala sau injectabile, si da rezultate foarte bune daca gonoreea este depistata cat mai repede dupa momentul infectarii si daca este urmat corespunzator in ceea ce priveste doza si perioada. Tratamentul gonoreei cere atentie speciala in cazul femeilor care sunt insarcinate sau alapteaza.

Tratamentul trebuie urmat si de partener chiar daca nu exista semne sigure de infectare. Fiindca de foarte multe ori infectia gonoreica face “pereche” cu infectia cu chlamydia se recomanda ca tratamentul sa aiba in vedere si aceasta posibilitate.
Dupa terminarea tratamentului se recomanda urmarirea clinica si de laborator inca o perioada de timp – un nou examen pentru a avea siguranta eficacitatii tratamentului si urmarirea evolutiei starii de sanatate a persoanelor. Pe perioada tratamentului impotriva gonoreei cea mai buna conduita este abstinenta sexuala.
Infectia gonoreica este vazuta ca un “deschizator de drum” pentru infectia cu HIV – virusul imunodeficientei umane. Infectia nu creeaza imunitate – oricand se poate sa va reinfectati daca nu aveti grija de voi.

Prevenire,protejare

Cel mai sigur mod de a preveni infectia gonoreica este folosirea prezervativului in timpul actului sexual, indiferent de care este – oral, vaginal sau anal. Si nu uita si de celelalte posibile cause de infectare – trebuie sa ai un comportament lipsit de risc, sa ai intotdeuna prosop personal, sa nu faci nicidata schimb de lenjerie intima, sa eviti toaletele in care curatenia lasa de dorit.Apoi, bineinteles, vigilenta …;) 

sursa seximus.ro


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Fierul


Valori normale: 0,90-1,50 mg/l la barbati si 0,8 � 1,40 mg/l la femei

Valori crescute (hipersideremie) apar in: graviditate, hemocromatoza, hepatita, stari hemolitice

Valori scazute (hiposideremie) apar in: resorbtie defectuoasa (boli ale tractului gastrointestinal, avitaminoza C), consum exagerat, pierderi mari (hemoragii).

Valori normale: 97 – 110 mEq/l

Valori crescute (hipercloremie) apar in: leziuni tubulare renale, exces de seruri clorurate la bolnavii care nu beau, alcaloza respiratorie compensata
Valori scazute (hipocloremie) apar in: diabetul insipid, insuficienta corticosuprarenala, in pierderile mari prin varsaturi, diarei, in “nefrita cu pierdere de sare”, in regimul declorurat prelungit, in coma diabetica cu acidoza.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Magneziul


Valori normale: 1.3 – 2.0 mEq/l
Valori crescute (hipermagneziemie) apar in: coma diabetica, uremia din nefrita cronica, insuficienta renala acuta, hipertiroidism, dupa injectia cu parathormon.
Valori scazute (hipomagneziemie) apar in: delirium tremens, pancreatita acuta, boala Addison.







Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Calciul


Valori normale: 4.1 – 5.8 mEg/l

Valori crescute (hipercalcemie) apar in: hiperparatiroidismul primar, hipervitaminoza D si dupa AT 10, in tratamente intense cu alcaline si lapte, in hiperproteinemii, in tumori osoase cu distructie masiva.

Valori scazute (hipocalcemie) apar in: insuficienta paratiroidiana, in insuficienta renala cu retentie importanta de fosfor, in afectiuni intestinale cu resorbtie defectuoasa de calciu, in stari de hipervagotonie.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Potasiul


Valori normale: 3.4 – 5.4 mEq/l
Valori crescute (hiperkalemie) apar in: insuficienta renala cu oligurie sau anurie, in insuficienta corticosuprarenala (boala Addison), in stari de catabolism proteic crescut, in stari de deshidratare si soc, in sindroame vagotonice si anafilactice.

Valori scazute (hipokalemie) apar in: pierderi gastrointestinale si renale, dupa tratamentul cu insulina in coma diabetica, in paralizia periodica familiala.




Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Sodiul


Valori normale: 132 – 142 mEq/l
Valori crescute (hipernatremie) apar in: febra, poliurii, diarei, ingestie insuficienta de apa, administrarea de solutii saline hipertone, hiperaldosteronism, tratament cu ACTH si cortizon, edeme cardiace, edeme renale.
Valori scazute (hiponatremie) apar in: transpiratii abundente, arsuri, nefropatii cu diureza osmotica, boala Addison, acidoze metabolice.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina E


Vitamina liposolubila indispensabila unei bune stabilizari a membranelor celulare, mentinerii activitatii unor enzime, agregarii plachetelor sangvine si protectiei globulelor rosi impotriva substantelor oxidante (radicali liberi, de exemplu). S-ar parea si ca vitamina E incetineste imbatranirea celulelor; in sfarsit lucrari din ce in ce mai numeroase sugereaza ca aceasta vitamina joaca si un rol protector impotriva bolilor coronariene. Termenul de vitamina E grupeaza, in fapt, 4 substante denumite tocoferoli: alfa-tocoferolul (cel mai activ), beta-tocoferolul si gamma-tocoferolul (care au o activitate vitaminica mai redusa), si delta-tocoferolul (practic inactiv).

Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 3 la10 miligrame pe zi pentru copil si de aproximativ 12 miligrame pentru adolescent si adult. Sursele alimentare cele mai importante de vitamina E sunt vegetalele (uleiuri si margarine vegetate bogate in acizi grasi polinesaturati, fructe uscate oleaginoase – alune -, germeni de cereale, legume verzi), dar si sursele animale (ficat, galbenus de ou, ant). Aceasta vitamina este relativ stabila la caldura, la lumina si in mediu acid, dar foarte sensibila la oxidare in mediu alcalin.

Carenta in vitamina E este rara si survine in contexte deosebite: copil prematur, subiect afectat de o malabsorbtie digestiva cronica (boala lui Crohn, ablatia ileonului (a 3-a parte a intestinului subtire) sau de o boala genetica (betalipoproteinemie – tulburare a metabolismului lipidelor, mucoviscidioza). Ea se traduce prin tulburari hematologice (anemie), neurologice (atingere a sistemului nervos central), neuromusculare (miopatie) si oftalmice (alterarea retinei), si se trateaza prin administrarea medicamentoasa de vitamina E. Riscul de hipervitaminoza este foarte slab, aceasta vitamina devenind toxica doar la doze foarte ridicate (de 100 de ori mai mari decat aportul zilnic recomandat). Totusi, este nerecomandabil sa se administreze doze mari subiectilor care urmeaza un tratament cu vitamina K.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina D


Vitamina liposolubila necesara absorbtiei intestinale de calciu si fixarii sale in oase, precum si reabsorbtiei fosforului de catre rinichi, care joaca un rol esential si in alte fenomene biologice ca diferentierea celulara si imunitatea.

Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 10 la 15 micrograme pe zi pentru copil, de 10 micrograme pentru adult, de 15 micrograme in timpul sarcinii si alaptarii, si de 12 micrograme pentru subiectul varstnic. Vitamina D prezenta in organism are o origine dubla: endogena, prin transformarea in piele a colestcrolului sub influenta radiatiilor ultraviolete (vitamina D3)si exogena prin alimentatie (vitamina D2 din vegetate si vitamina D3 din produsele animale). Alimentele cele mai bogate in vitamina D sunt ficatul pestelui slab (ulei din ficat de morun), pestele gras, galbenusul de ou, ficatul,laptele integral si produsele lactate nedegresate (unt, in special). Aceasta vitamina este foarte sensibila la caldura, la lumina, la oxigen si la mediile acide.

Carenta in vitamina D antreneaza o decalcifiere osoasa care provoaca un rahitism la copil si, la adult, o osteomalacie, ce se traduce prin deformatii osoase si este insotita de tulburari biologice (cresterea nivelurilor sangvine le parathormon, de fosfataze alcaline, scaderea nivelului sangvin de fosfor, nivelul sangvin al calciului fiind normal sau scazut). In tarile industrializate, multumita administririi medicamentoase sistematice de vitamina D sugarilor, rahitismul a devenit o boala exceptionala ca aparitie. In situatii particulare se poate observa o carenta la adult: persoane in varsta, alcoolice sau care sufera de o malabsorblie digestiva cronica, de o insuficienta renala cronica sau de o insuficienta hepatica, de o hipotiroidie sau, inca, in caz de interactiune medicamentoasa (luarea de anumite anticonvulsivante, barbiturice, hidantoine) sau antituberculoase Rrifampicinul. Carentele in vitamina D se trateaza prin administrare medicamentoasa (pe cale orala) a acestei vitamine.

Administrarea de doze excesive de vitamina D poate provoca o intoxicatie: dureri de cap, lipsa de apetit, varsaturi, tulburari osteoarticulare (dureri, crampe), hidroelectrolitice (hipercalcemie, hipercalciurie) si renale (deshidratare, indeosebi), calcificare a organelor (rinichi, inima, plamani, vase sangvine); in plus, la femeia gravida, o hipervitaminoza D risca sa antreneze malformatii fetale.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina C


Vitamina hidrosolubila implicata in productia de glucocorticosteroizi si de anumiti neurotransmitatori (substante care permit transrnisia influxului nervos), in metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic si al anumitor acizi aminati, in neutralizarea radicalilor liberi si a nitrozaminelor, in reactii imunologice, care faciliteaza absorbtia fierului la ivelul tubului digestiv.

Aporturile nutritionale recomandate de vitamina C sunt de 35 pana la 65 miligrame pe zi pentru copil, de la 60 la 100 miligrame pentru adulti si adolescenti. Pentru fumatori este recomandat un aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi. Principalele surse alimentare de vitamina C sunt legumele si fructele crude, precum si cartofii. Aceasta vitamina este usor oxidabila si foarte sensibila la caldura si la radiatii infrarosii si ultraviolete.

Carente in vitamina C, rara in tarile in curs de dezvoltare si exceplionala in tarile industrializate. este responsabila de scorbut. Cauzata de un sport alimentar insuficient, unei malabsorbtii digestive, unei cresteri a necesitstilor sau unei eliminari excesive, carenta apare de cele mai multe ori la subiectii varstnici, alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica sau supusi unei hraniri prin perfuzii nesuplimentate in vitamina C. Ea se traduce printr-o oboseala, prin dureri osteoarticulare, edeme, o gingivita, hemoragii. Starile de subcarenta (stadiul care precede carenta) ar fi mult mai numeroase, iar actualmente se pune intrebarea referitoare la eventualele relatii intre un defect de aport in vitamina C si diverse boli (cancer, boli cardiovasculare, cataracta etc.).

Administrarea de vitamina C este prescrisa pe cale orala in tratamentul carentelor corespunzatoare, al starilor de oboseala, al unor tulburari capilare si venoase, iar pe cale intravenoasa in caz de methemoglobinemie ( crestere anormala a concentratiei sangvine de methemoglobina, molecula incapabila sa transporte oxigenul). In schimb, contrar unei idei raspandite, vitamina C nu are nici o influenta asupra virusului gripal. Luarea excesiva de vitamina C (prin suplimentare medicamentoasa) poate antrena o agitatie si insomnii, dar ea nu este periculoasa, excesul fiind eliminat prin urina si fecale. Pentru doze egale sau mai mici de 1 000 miligrame pe zi, nu exista nici un fel de contraindicatii. Doze mai mari nu trebuie administrate in caz de hemocromatoza (boala consecutiva acumularii de fier in tesuturile organismului), de litiaza renala oxalica, de deficit in gluco-6-fosfat dehidrogenaza sau de insuficienta renala.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina B12


Vitamina hidrosolubila care joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la celulele-mama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati.
Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza. Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze.

Carente in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-o gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului subtire si, in mod exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este deloc rara la persoanele in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate disimula o insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare, apar primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari hematologice (anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita optica inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si mucoase (limba depapilata).

Administrarea de Vitamina B12 se face sub forma de injectii intramusculare si este indicata in carenta corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este contraindicata in rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina B6


Vitamina hidrosolubila care intervine indeosebi in metabolismul acizilor aminati, glicogenului, steroizilor, hemoglobinei, enzimelor si in sinteza unor neurotransmitatori (substante chimice care permit transmisia influxului nervos), precum si in reactiile imunitare. Termenul de vitamina, B6 grupeaza trei substante inrudite, intre care cea mai cunoscuta este piridoxina, celelalte doua fiind piridoxamina si piridoxalul.

Aporturile zilnice recomandate sunt de la (1,6 la 1,8 miligrame pentru copii, de la 2 la 2,2 miligrame pentru adolescenti si pentru adulti; ele sunt ceva mati mari (aproximativ 2,5 miligrame) pentru femeile gravide, care alapteaza sau care iau contraceptive orale. Vitamina, B6 este prezenta in numeroase alimente intre care drojdia de bere, carne, (ficatul si rinichii mai ales), pestele, cerealele, legumele proaspete si uscate, fructele (oleaginoase, in special) si laptele; de altfel, flora tubului digestiv sintetizeaza o anumita cantitate de vitamina B6. Aceasta vitamina se altereaza la lumina.

Carente rare se pot observa in caz de aport alimentar insuficient, de malabsorbtie digestiva (mai ales la subiectii alcoolici), de crestere a necesitatilor, in anumite boli genetice si in cursul unor tratamente (luarea de izoniazidu sau de estroprogestative, hemodializa). Ele se manifesta printr-o pierdere in greutate, prin atingeri cutanate (piele uscata si pruriginoasa), prin tulburari neurologice, printr-o glosita (inflamatie a limbii), printr-o anemie, printr-o iritabilitate, chiar printr-o depresiune.

Administrarea de vitamine B6 sub forma medicamentoasa este indicata in carenta corespunzatoare si in caz de polinevrita (atingere a sistemului nervos periferic), de boala genetica ce perturba metabolismul acestei vitamine, de hemodializa sau de alimentalie prin perfuzii. Riscul de hipervitaminoza este mic, vitamina, B6 nedevenind toxica decut in doze ridicate (de 50 oti mai mari decat aportul zilnic recomandat). Luarea indelungata de doze mari de vitamina, B6 poate totusi sa se afle la originea unei polinevrite. Vitamina B6 este contraindicata in caz de tratament cu levodopa, un antiparhinsonian.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina B5


Vitamina hidrosolubila care joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor (indispensabil degradarii glucidelor, lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi si colesterolului) si participa la formarea anumitor hormoni.

Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8 miligrame pe zi pentru copii, de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru femei. Vitamina B5 se gaseste in majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere, carnea (mai ales ficatul si rinichii), ouale, produsele lactate, legumele uscate si pestele. Aceasta vitamina este sensibila la caldura si la mediile acide si alcaline.

Carenta in vitamina B5 se traduce printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi, diaree, dureri), cutanate (caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor etc.). Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina PP

Vitamina hidrosolubila implicata in reactiile de oxidoreducere ale celulei. Vitamina PP, denumita in Franta si vitamina B3, corespunde la doi compusi: acidul nicotinic si nicotinamida.

Aporturile nutritionale recomandate de vitamina PP sunt 6 pana la 14 miligrame pe zi pentru copil, de 15 pana la 18 miligrame in cursul sarcinii sau alaptarii. Principalele surse alimentare sunt: carnea (ficatul si rinichii), pestele, ouale, drojdia de bere, cerealele si ciupercile. Organismul poate sa o si fabrice pornind de la un acid, triptofanul. Vitamina PP este stabila la lumina, la caldura si rezistenta la oxidare.

Carenta in vitamina PP, descrisa sub termenul de pelagra, este rara si rezulta fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie din interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si antiparkinsoniene). In tarile industrializate, ea afecteaza indeosebi subiectii varstnici, alcoolici sau supusi unei hraniri parenterale (prin perfuzii), nesuplimentate cu vitamina PP. Ea se traduce printr-o oboseala, pierdere a apetitului, apoi prin tulburari cutanate, digestive, psihice si hematologice si se trateaza prin administrare medicamentoasa de vitamina PP.

Administrarea – luarea de doze mari de acid nicotinic permite reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii, mai ales in caz de insuficienta renala. Luarea de doze mari de acid nicotinic este categoric contraindicata in caz de ulcer gastroduodenal sau de diabet.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina B2


Vitamina hidrosolubila ce intervine in reactiile care elibereaza energia necesara celulelor, precum si in metabolismul lipidelor, proteinelor si a glucidelor.

Aporturile zilnice recomandate sunt de 0,6 pana la 1,4 miligrame pe zi pentru copii, de 1,5 miligrame pentru femei si adolescenti, si de 1,8 miligrame pentru barbati si pentru femeile gravide sau care alapteaza.

Carenta de vitamina B2, legata, in principal, de o malabsorbtie digestiva , de un aport alimentar insuficient sau de un consum excesiv de alcool, poate antrena leziuni ale pielii si ale mucoaselor, precum si tulburari ocluzale.

Administrarea de vitamina B2 este indicata in carenta corespunzatoare si in caz de perles (inflamatie a comisurii buzelor) si de crampe musculare.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina A


Vitamina liposolubila, indispensabila functiei vazului (indeosebi vederii crepusculare), cresterii, sistemului imunitar,metabolismului hormonilor steroizi, diferentierii tesuturilor.

Aporturile zilnice recomandate de vitamina A sunt de 800 micrograme pentru femeile adulte, copii dupa 10 ani (mai putin inainte de aceasta varsta) si persoanele in varsta, de 1 000 micrograme pentru barbatii adulti, adolescenti si femeile gravide si de 1 300 micrograme pentru femeile care alapteaza.
Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente, unele de origine animala – ficat, oua, peste gras, lapte integral si produse lactate nedegresate (unt, smantana) -, altele de origine vegetala: fructe si legume verzi, galbene (lamai grepfruturi) sau portocalii (mango, portocale, morcovi) contin, de fapt carotenoide, care se transforma partial in vitamina A in organism. Ea este, de asemenea, sensibila la prelucrarea termica a alimentelor.

Carenta de vitamina A, legata de un aport alimentar insufucient sau de anomalii digestive (malabsorbtie), este rara in tarile dezvoltate, dar foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde ea constituie principala cauza de cecitate la copil. Unul dintre primele sale simptome este hemeralopia (scaderea acuitatii vizuale in penumbra), care poate fi asociata cu o uscaciune oculara (xeroftalmie) si cutanata.

Administrarea de vitamina A este indicate in carenta corespunzatoare si in caz de acnee, de psoriazis sau de ihtioza (boala cutanata cronica ce este caracterizata printr-o piele groasa, uscata si aspra la pipait). Aporturile excesive de vitamina A, in principal de origine medicamentoasa, dar care pot fi si de origine alimentara (supraconsum de ficat, de exemplu), sau toxice, intoxicatia acuta se manifesta prin dureri de cap, printr-o somnolenta, prin tulburari cutanate; intoxicatie cronica, care survine dupa mai multe luni, chiar dupa ani, de supraconsum, provoaca greturi, tulburari cutanate (descuamare), atingeri hepatice (ciroza), dureri si, la copil, anomalii osoase responsabile de o intarziere a cresterii. In sfarsit, la femeia gravida, o hipervitaminoza risca sa provoace malformatii ale fatului, indeosebi ale sistemului sau nervos.

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Vitamina B1

Vitamina hidrosolubila care intervine mai ales in metabolismul energetic al celulelor.

Aporturile recomandate de vitamina B1 sunt de la 0,4 la 1, 2miligrame pe zi pentru copii, de 1,3 miligrame pentru adolescenti si pentru femei, si de 1,5 miligrame pentru subiectii de sex masculin, ele sunt mai ridicate in caz de sarcina, de alaptare si, de asemenea, in caz de alcoolism cronic (deoarece atunci necesitatile cresc in timp ce aporturile alimentare sunt adesea insuficienate). Vitamina B1 se mai gaseste in numeroase alimente: germenul si invelisul extern al cerealelor complete, drojdia de bere, legumele uscate, carnea (mai ales cea de porc si unele maruntaie ca ficatul si rinichii), pestele, ouale, laptele si produsele lactate etc. Aceasta vitamina este sensibila la actiunea caldurii, in mediu umed, la lumina si pH-urile neutru si alcaline; pierderile prin preparare difera dupa modul de preparare (bicarbonatii, in special, antreneaza distrugerea ei).

Carenta de vitamina B1 – daca Beriberi, provocat de o carenta extrema de vitamina B1, a devenit o boala rara in tarile industrializate, aici se intalnesc cazuri, mai putin grave, de carenta, legata de un aport alimentar insuficient la subiectii alcoolici, ori cu o alimentatie prin perfuzii nesuplimentate; acesta carente antreneaza o oboseala, o pierdere a apetitului si a greutatii corporale, si tulburari neurologice (polinevrita), psihice, cardiace si digestive, reversibile, prin administrarea de vitamina B1. Riscul de hipervitaminoza este foarte mic, vitamina B1 nedevenind toxica decat la doze foarte mari (de 100 ori mai mari decat aporturile zilnice recomandate)

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

20 de obiceiuri daunatoare frumusetii

1. Sa faceti bai de soare fara protectie solara
S-a demonstrat stiintific ca ridurile, petele, alunitele si leziunile de tip canceros ale pielii sint influentate direct de expunerea la soare, spune un celebru dermatolog, profesorul Nicholas Lowe, în noua sa carte Secretele Pielii. Asa ca nu uitati niciodata cremele de protectie solara acasa si va veti bucura numai de efectele pozitive ale soarelui.

2. Sa renuntati la cremele de protectie solara sau sa le folositi cu zgircenie
Profesorul Lowe atrage atentia asupra faptului ca 50 la suta dintre noi folosim prea putina crema atunci cind mergem la plaja. Astfel, chiar daca folositi o crema cu factor de protectie 20, dar aplicati prea putina, efectele vor fi egale cu ale unei creme cu factor 15 sau chiar 10, avertizeaza profesorul.

Mai spune el, trebuie sa aplicati cam o lingurita de crema pe fata si pe git, o lingura rasa pe fiecare brat si cite o lingura cu virf pentru fiecare picior, cu 20 de minute înainte de expunerea la soare. Nu va zgirciti cind e vorba de calitatea si cantitatea unei creme solare; grija pe care o aveti pentru pielea dumneavoastra acum se va reflecta în aspectul ei de mai tirziu.

3. Sa va exfoliati pielea în exces
Gomajul facial este o metoda foarte eficienta de a îndeparta celulele moarte si impuritatile pielii, conferindu-i astfel un aspect sanatos si stralucitor, dar daca frecati prea energic, daca lotiunea pe care o folositi este prea puternica sau daca operatiunea este repetata prea des, pielea dumneavoastra va deveni foarte sensibila, iar capilarele se vor sparge, afirma Vicky Walker, beauty expert într-un celebru salon londonez.

Pentru o actiune mai blinda a lotiunii de gomaj (peeling) se recomanda amestecarea lui în palma cu lotiunea (crema, laptele) demachianta.

4. Sa va muscati întruna buzele
Daca buzele dumneavoastra sint în mod constant crapate si/sau arse, va dati seama cit de mult rau le face sa le muscati sau sa le umeziti continuu – le va face sa fie si mai uscate. Un remediu excelent este sa aveti mereu la îndemina un balsam de buze, pe care sa-l folositi ori de cite ori va simtiti buzele uscate.

5. Sa va atingeti fata întruna
Ori de cite ori va atingeti fata, transferati impuritatile de pe miini pe pielea fetei – ca si cum nu ar fi de ajuns impuritatile din aer! Astfel, fata se îngrasa mai tare, fiind mai predispusa la aparitia cosurilor si comedoamelor (puncte negre). Încercati sa gasiti altceva de facut cu miinile, mai ales daca aveti obiceiul de va juca cu parul, caci grasimile si impuritatile de pe par se vor depune pe pielea delicata a fetei.

6. Sa va stoarceti cosurile
Atunci cind stoarceti un cos, distrugeti bariera porului respectiv; astfel, bacteria se va raspindi pe suprafata pielii, afirma Vicky Walker. Decit sa faceti astfel de operatiuni riscante (puneti la socoteala si riscul sa va iritati fata), mai bine aplicati o masca împotriva cosurilor sau un tratament special. Sau, daca vi se pare ca problema e serioasa, faceti o programare pentru un tratament cosmetic si lasati-va pe mina unui specialist.

7. Sa va frecati la ochi

În afara de faptul ca va iritati si înrositi ochii, pielea foarte fina si sensibila din jurul ochilor va deveni mai predispusa la iritatii si riduri. De asemenea, trebuie sa fiti atente ca produsele de machiaj sa nu va intre în ochi, caci ar putea, astfel, provoca infectii.

Daca lucrati mult la calculator, nu uitati sa luati din cind în cind cite o pauza. Asezati-va palmele facute caus pe ochi, ajutindu-i astfel sa se relaxeze.

8. Sa faceti prea multe bai de abur
Multe femei recurg la metoda curatirii fetei prin aburi, dar aceasta operatiune n-ar trebui facuta prea des, pentru ca are un efect foarte puternic asupra pielii, afirma Vicky Walker. Practicata prea des, poate usca pielea, fortind-o sa produca sebum în exces si predispunind-o la cosuri si iritatii. De asemenea, exista un foarte mare risc de spargere a capilarelor.

Daca vreti sa faceti asta acasa, nu repetati metoda mai mult de o data pe saptamina, cite 4-10 minute de fiecare data; fata trebuie sa fie tinuta la o distanta de 45-50 cm de sursa de abur.

9. Sa va clatiti insuficient parul
Aceasta este una din principalele cauze ale lipsei de stralucire a parului, ne atentioneaza un celebru specialist, Philip Kingsley. Cel mai adesea, aspectul îmbicsit al parului se datoreaza clatirii insuficiente. E mai bine sa ne clatim prea mult, decit prea putin. Aceasta etapa este deosebit de importanta – mai ales daca folositi produse de styling. Avind grija sa va clatiti bine parul, acesta va fi mai sanatos si mai stralucitor.

10. Sa folositi elastice de par
E o metoda comoda, dar, în timp, duce la ruperea firelor de par. Benzile de elastic neacoperit, înfasurate repetat în jurul parului, sint cele mai daunatoare pentru par, afirma Kingsley. Este de preferat sa folositi un elastic acoperit cu o tesatura si, înainte de a va prinde parul, sa aplicati putin balsam pe el.

De asemenea, Kingsley recomanda sa evitam clemele de metal sau, înainte de folosirea acestora, sa prindem mai întii parul cu o tesatura.

11. Sa folositi sucul de lamiie pentru a decolora suvite de par
Expertul Daniel Galvin avertizeaza ca acidul pe care-l contine sucul de lamiie toaca parul, deshidratindu-l si facindu-l sa arate lipsit de viata.

12. Sa va roadeti unghiile
Precum se stie, aspectul unghiilor are o mare importanta pentru aspectul general al unei femei. Vicky Walker ne recomanda sa mergem cu regularitate la manichiura, si astfel, cind îti vezi unghiile îngrijite si date frumos cu oja, nu-ti mai vine sa le rozi.

13. Sa va taiati cuticulele
Cel mai bine este sa le împingem in jos cu ajutorul unor betisoare speciale sau cu coltul unui prosop.

14. Sa mergeti la culcare fara sa va demachiati
Înlaturarea machiajului, a sebumului si a impuritatilor de pe fata înainte de a merge la culcare este o etapa foarte importanta în drumul spre un ten sanatos si luminos. Daca sarim peste aceasta etapa, porii ramin astupati, putind erupe peste noapte. Este bine sa ne formam o rutina de înfrumusetare care sa includa, dimineata si seara, demachierea, aplicarea unei lotiuni tonice si aplicarea unei creme hidratante adecvate tipului nostru de ten. Nu e greu sa le alegem (pe fiecare produs cosmetic scrie tipul de piele caruia îi este destinat.) Multe firme au seturi de cite trei astfel de produse.

15. Sa folositi produse de îngrijire si machiaj expirate
Acestea nu numai ca nu-si fac efectul asa cum trebuie, dar pot contine bacterii care sa provoace iritatii ale pielii sau, în cazul produselor pentru ochi, infectii. Ca o regula generala, rimelul de gene trebuie pastrat maximum sase luni, iar celelalte produse 1-2 ani.

16. Sa împartiti produsele de machiaj cu prietenele
Astfel, veti împarti si germenii, infectiile si bacteriile: cele mai raspindite infectiile sint prin intermediul produselor de ochi (conjunctivita) si a rujurilor (herpes simplex). Daca tot împartiti produsele, macar folositi aplicatoare separate, inclusiv pentru rujuri.

17. Sa aveti o postura corporala incorecta
Este esential ca zona pelviana sa se afle într-un unghi corect fata de coloana vertebrala, nici prea în fata, nici prea în spate, aminteste expertul londonez Lynne Robinson.

L. Robinson recomanda urmatorul exercitiu, pentru a ne verifica postura corporala. Stati drept, în picioare, cu spatele spre perete. Rezemati spatele de perete si observati unde acesta atinge spatele. Acum, lipiti-va si mijlocul. Îndoiti-va genunchii si lasati-va în jos de-a lungul peretelui, pina cind coapsele ajung paralele cu solul. Va veti simti spatele întins. Reveniti în pozitia initiala, respirind si încercind sa pastrati zona lombara întinsa. Desprindeti-va de zid, mentinind aceeasi pozitie.

18. Sa va încruntati sau sa priviti cu ochii întredeschisi
Astfel, grabim aparitia ridurilor si a asa-numitei laba-gistii. Pentru a preveni acest lucru, mergeti regulat la controale oftalmologice si purtati ochelari adecvati; vara, mai ales la plaja, ochelarii de soare sint indispensabili.

19. Sa va pensati exagerat sprincenele
Expertul Vaishaly Patel ne spune: Pensarea repetata slabeste radacina firului de par pina în punctul cind parul nu mai creste. Asa ca întotdeauna le spun clientelor ca e de preferat sa penseze mai putin decit prea mult. Cel mai bine este sa va lasati pe mina unui specialist.

20. Sa va radeti parul
Cind radeti parul, cel care creste la loc va fi mai gros, mai viguros. Asa ca preferati ceara sau epilatul electric si în nici un caz nu radeti parul de pe fata (mustata).

sursa netmedic.ro

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Afla cate calorii arzi prin practicarea sportului preferat

Sunteti pasionati de un anumit tip de sport? Daca raspunsul este afirmativ atunci cu siguranta va intereseaza sa aflati cate calorii ardeti cand va recreati prin practicarea sportului favorit. In acest articol va facem
cunostinta cu 12 dintre cele mai practicate sporturi din intreaga lume, afland, totodata, si numarul de calorii pe care le puteti arde.
Persoanele care duc o viata comoda, inclinand sper sedentarism, si care opteaza sa practice unul dintre sporturile prezentate mai jos le recomandam sa se adreseze medicului pentru a se asigura ca nu efortul fizic nu este o contraindicatie pentru starea lor de sanatate. De asemenea, le aducem la cunostinta ca incalzirea joaca un rol important in practicarea unui sport, iar cateva miscari de stretching ca si incalzire sunt esentiale.

Jogging

Veti arde aproximativ 450 de calorii in 30 de minute, daca parcurgeti pe o distanta de 1 km in 5 minute. Acest tip de miscare este un antrenament ideal de tip cardiorespirator. Forta si rezistenta picioarelor vor creste; totusi in partea superioara a corpului beneficiile nu vor fi semnificative. Incalziti-va bine, purtati pantofi corespunzatori si pastrati un ritm moderat pentru a evita orice neplacere.
Catararile montane

Catararile montane combina puterea, controlul si finetea intr-un singur sport. Se bazeaza pe exploziile rapide de energie pentru a ajunge de la o stanca la alta. Acest tip de sport nu este unul special pentru sanatatea inimii, dar rezistenta si flexibilitatea vor fi stimulate. Prin practicarea lui veti reusi sa ardeti aproximativ 371 de calorii la fiecare jumatate de ora.

Inotul

Este un excelent exercitiu fizic deoarece pune in miscare intreg organismul. In functie de ritmul sustinut in timpul inotului puteti arde pana la 360 de calorii intr-o jumatate de ora. Totusi, majoritatea oamenilor prezinta dificultati in mentinerea unui ritm constant in cadrul aceluiasi stil de inot. Una din cele mai eficiente strategii este aceea in care inspirati, inotati doi metri iar apoi expirati. Repetati tehnica pe tot parcursul antrenamentului.

Ciclismul

Ciclismul este un sport de relaxare si fortifiere musculara. In functie de viteza cu care pedalati puteti arde 300-400 calorii intr-o jumatate de ora. Prin intermediul ciclismului veti face si antrenament cardio. De asemenea, veti putea lucra la nivelul coapselor si gambelor . Cu toate acestea, acest gen de sport, nu va solicita partea superioara a corpului.

Boxul

Daca rezistati sa tineti pasul in ring atunci veti fi recompensat cu un deficit de 324 de calorii pentru fiecare jumatate de ora de box. In plus, faceti fitness de tip cardio si veti stimula rezistenta musculara. Asigurati-va ca sunteti potrivit pentru acest tip de sport… poate fi prea mult pentru dvs.!

Racquetball

Veti arde aproximativ 300 de calorii in 30 de minute. Racqetball asigura un antrenament fantastic cardiorespirator. Se bazeaza pe puterea partii inferioare a corpului, rezistenta si dezvolta o mare flexibilitate a coloanei vertebrale. Mare atentie pentru ca evita o posibila entorsa de glezna!

Baschetul

Alegeti basketball pentru a pierde in jur de 288 de calorii la fiecare jumatate de ora, pentru a va dezvolta flexibilitatea, rezistenta si sanatatea cardiorespiratorie. Incalziti-va inainte, pentru ca rasucirile bruste va pot prinde pe picior gresit.

Canotajul

Prin canotaj va veti debarasa de energia suplimentara, arzand 280 de calorii intr-o jumatate de ora. Veti creste gradul de rezistenta, puterea si veti dezvolta musculatura umerilor, coapselor si bicepsilor. Secretul in canotaj este tehnica: coordonarea picioarelor, spatelui si bratelor. Daca veti opta pentru Kaiac canoe veti pierde aproximativ 170 de calorii intr-o jumatate de ora.
Tenisul

Un joc distractiv care presupune viteza, agilitate, forta si timp de reactie. Se pierd intre 250-300 de calorii in jumatate de ora, oferind oportunitatea de a arde caloriile in exces, in timp ce faceti miscari de fitness cardiorespirator. Purtati incaltaminte adecvata pentru a evita leziunile la glezne.

Schiul

Sporturile de iarna stimuleaza metabolismul. Dupa numai 30 de minute de schiat veti arde in jur de 270 calorii. Un traseu mai putin dificil va ofera un spatiu generos de antrenament si de desfasurare.
Patinajul

Patinajul pe gheata va ofera toate beneficiile alergarii fara sa aveti stresul accidentarii la nivelul articulatiilor. dupa numai 30 minute de stat pe gheata veti arde aproximativ 252 calorii. Patinajul ofera un antrenament excelent pentru coapse, gambe, tendoane si fese . Rasucirile si intoarcerile tonifica si abdomenul . Cu ajutorul bratelor va veti mentine echilibrul si veti face diferite miscari care vor solicita muschii deltoizi, bicepsii si tricepsii.

Dansul

Da, puteti dansa si face sport in acelasi timp. Prin intermediul dansului puteti arde aproximativ 180 de calorii intr-o ora si va veti simti ca si cum ati facut un antrenament de dificultate moderata de aerobic . Printre beneficiile acestui sport se afla dezvoltarea flexibilitatii, puterea si rezistenta musculara; in plus, nici nu veti simti ca practicati un sport. Bucurati-va de miscare!

sursa sfatulmedicului.ro

0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Colecistectomia

Colecistectomia laparoscopica a devenit o operatie curenta in practica chirurgicala zilnica si este considerata in prezent un standard de aur, oferind posibilitatea de a rezolva aproape toate litiazele veziculare simptomatice. Conditiile tehnice particulare creeaza riscuri specifice, mai ales cand opozitia este realizata de incepatorii in acest domeniu. Astfel, se explica prezenta permanenta in publicatiile chirurgicale a unor lucrari relatand incidente, accidente si complicatii si accentuand necesitatea unui bun training al incepatorilor. Articolul reflecta o parte din preocuparile pentru dificultatile colecistectomiei laparoscopice, asa cum au fost prezentate in unele lucrari dedicate, aparute recent.


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Ovulatia

Ovulaţia este parte a ciclului menstrual in care ovarul elibereaza un ovul pentru a fi fecundat în timpul concepţiei. Această animaţie 3d medicala descrie în detaliu rafinat: dezvoltarea foliculilor în ovare, mişcarea fimbriae pe site-ul ovulatiei inainte de ovulatie, de ruperea de ou din ovar într-o grabă de calitate fluide, delicate ale fimbriae ciliata şi mişcarea de pentru a ridica ou dupa ovulatie, peristaltismului trompele uterine pentru a muta ou spre uter. Ovulatia trebuie să aibă loc pentru ca o femeie sa ramana insarcinata, înainte de reuniunea spermei masculine în timpul fertilizării.


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Bronhoscopie

Această animaţie 3D medicale explică o procedură de bronhoscopie, în cazul în care doctorul introduce un domeniu de aplicare în caile aeriene pentru a căuta şi diagnosticaţi problemele în interiorul plămânilor.


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Mamografie

Mamografia presupune o serie de imagini ale tesuturilor sanilor realizate cu raze X.Pentru femei este un test foarte important,deoarece cu mamografiei,cancerul de san poate fi detectat inca din primele faze


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Biopsie cutanata

Aceasta animatie 3d prezinta procedurile de biopsie de piele.Dermatologii folosesc biopsia pentru a investiga negii, alunitele si alte leziuni ale pielii pentru un vedea daca sunt beningne canceroase


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Reflux gastroesofagian

Această animaţie 3d arată modul în care partea superioară a stomacului se înfăşoară în jurul esofagului inferior pentru a consolida sfincterului cardiacă a stomacului. Aceasta ajută la prevenirea aparitiei bolii de reflux gastroesofagian, sau pirozis.De asemenea interventia chirurgicala este utila si in indepartarea herniei hiatală


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.

Transfuzie de sange

Această animaţie 3D a transfuziei de sânge descrie anatomia şi fiziologia componentelor celulare din sânge. O secţiune transversală a femurului dezvăluie măduva osoasă, ţesutul în care celulele din sânge sunt produse. De asemenea, este descrisa procedura de transfuzie de sânge, începând cu introducerea branulei,şi terminând cu monitorizarea semnelor vitale.


0 comentarii:

Ti-a placut acest articol? Lasa un comentariu.