Ultimele stiri

Fashion

31 octombrie 2010

Terapia SoniFort - metoda eficienta de tratament a plagilor cronice cu ajutorul ESWT

Plagile cronice (ulcere de decubit, ulcere de gamba, plagi ale piciorului diabetic, arsuri, escare...etc) sunt o problema din ce in ce mai mare in ingrijirea zilnica a pacientilor si o mare provocare pentru cadrele medicale specializate, care cauta metode noi de tratament.

Orice rana care are perioada de vindecare peste 30 de zile poate fi considerata cronica. Aria de incidenta a plagilor cronice este destul de mare datorita cauzelor multiple (diabet, escare, arsuri, amputatii, ulcere, leziuni cutanate..etc). Ranile afecteaza buna desfasurare a vietii omului si in cazul absentei unui tratament adecvat viata omului poate fi pusa in pericol.

Cauze

Desi exista o multime de factori etiopatogenici ai ulcerelor, cele mai frecvente cauze sunt:
- cauzele vasculare: insuficienta venoasa cronica (varice hidrostatice decompensate-2/3 din cazuri), insuficienta arteriala si afectarea vaselor mici (ulceratiile necrotice din diferite vasculite-periarterita nodoasa, colagenoze-ulcerul lupic sau sclerodermic, sindromul de anticorpi antifosfolipidici, microangiopatia diabetica, etc.);
- cauzele nevasculare: ulcere posttraumatice, ulceratii infectioase, ulceratii neuropatice, ulcerul neoplazic (carcinom epidermoid, epiteliom bazocelular, melanom ulcerat, sarcom cutanat sau transformarea neoplazica a unui ulcer varicos vechi).

Diabetul, afectiune cu o incidenta tot mai mare in lume, greu de controlat si imposibil de vindecat, este insotit adesea de o complicatie invalidanta – neuropatia diabetica, care cauzeaza dureri si ulcere ale gambelor, pana acum practic “nevindecabile”.

Terapia Sonifort pe baza ESWT

Un tratament nou, simplu si eficient pentru aceste afectiuni este Terapia SoniFort.
Vindecarea plagilor cronice se poate face cu ajutorul undelor de soc (ESWT- Extracorporeal Shock Wave Therapy). Terapia SoniFort, obtine rezultate excelente in lupta contra leziunilor cutanate acute si cronice.
Undele de soc pot fi focalizate (utilizate pentru fragmentarea calcifierilor, distrugerea stratului de grasime...etc) sau radiale (pentru vindecarea plagilor, fizioterapie, stimularea recuperarii musculare, celulita...etc).

Efectele medicale ale undelor de soc se bazeaza pe urmatoarele efecte biologice:
- stimularea neovascularizatiei;
- stimularea regenerarii tesuturilor;
- cresterea metabolismului celular;
- efect antibacterian;
- cresterea productiei de colagen;
- decalcifierea fibroblastelor;
- detensionarea musculaturii;
- eliminarea rapida a substantei P (neuropeptid a carui functie principala este de a transmite durerea in sistemul nervos central);
- schimbarea permeabilitatii membranei celulare;
- reducerea demielinizarii nervoase la nivel local;
- stimularea factorilor de crestere (VEGF, BMP ...);
- migrarea si diferentierea celulelor stem.

Aparatul de ultima generatie, folosit pentru terapia cu unde de soc a plagilor si ranilor tesuturilor moi este dotat cu un reflector parabolic care permite furnizarea de unde acustice defocalizate (radiale) pe o suprafata mare a tesutului moale, cu o adancime redusa de penetrare. Aceste unde simple nu genereaza in mod normal durere si utilizarea lor nu necesita anestezie.

Mod de operare
Terapia SoniFort (ESWT) trebuie efectuata de catre un medic calificat si experimentat. In timpul sedintei de terapie, aplicatorul trebuie pozitionat cu grija pentru a evita structurile vasculare sau nervoase majore. Pozitionarea pacientului se face astfel incat aplicatorul sa poata fi orientat vertical pe zona selectata pentru tratament. Initierea procedurii se face dupa o atenta aplicare a gelului atat pe tegument cat si pe sonda pentru a facilita transmiterea undelor de soc si patrunderea lor in tegument.

Contraindicatii ale Terapiei SoniFort:
- leziuni maligne in aria de terapie;
- anomalii anatomice in aria de terapie;
- inflamatii acute in aria de terapie;
- tratamente la nivelul capului, gatului si coloanei vertebrale;
- coagulopatii;
- stare de graviditate;
- copii.

Diagnostic si Tratament in Romania
“Prezenta unui ulcer cronic, trenant este o problema serioasa pentru pacient si o provocare pentru medic, care trebuie sa stabileasca clar etiologia si sa adopte schema terapeutica care sa determine epitelizarea cat mai rapida a leziunii” afirma Solomon Alice, medic specialist dermatolog Gral Medical.

Pentru a urma procedura SoniFort pacientul trebuie sa se califice in vederea efectuarii sedintelor. Pentru calificare sunt necesare: analize de laborator (HLG, Glicemie, VSH, Tq+Ap+INR, si APTT), Eco Dopller vascular si EKG optional.

Sursa: www.gralmedical.ro
Clinica Gral Colentina, Sos. Stefan cel Mare, nr. 19-21, sector 2, Bucuresti, (in incinta Spitalului Colentina).

29 octombrie 2010

Unde se ascund germenii de raceala si gripa?

Perioada de supravietuire a germenilor racelii si gripei depinde de suprafetele pe care se regasesc si poate varia de la cateva minute la 48 de ore sau chiar mai mult.
Conform studiilor, germenii raman activi mai mult timp pe suprafete din otel inoxidabil, plastic sau suprafete dure similare si mai putin pe materiale fabricate sau cu textura moale. Indiferent de suprafata, virusurile gripale tind sa supravietuiasca mai mult decat cele de raceala. Alti factori, precum cantitatea de virusuri depozitata pe suprafata, temperatura si umiditatea spatiului, afecteaza de asemeni perioada in care germenul ramane activ in afara organismului.

Raspandirea rapida a racelii si a anumitor tipuri de gripa, demonstreaza ca transmiterea indirecta este foarte comuna. Virusul poate fi contactat, de exemplu, in cazul stergerii nasului dupa atingerea unui obiect contaminat (peste care, in prealabil, a stranutat o persoana bolnava).
Este important de stiut insa faptul ca, principala metoda de raspandire a virusului presupune contactul direct - strangerea de mana, de exemplu - dintre o persoana sanatoasa si o persoana contaminata.

Cea mai buna metoda de prevenire a contaminarii este spalarea frecventa a mainilor cu sapun si apa din abundenta; totdata, este importanta evitarea atingerii nasului, gurii sau ochilor cu mainile.

Iata un top 10 unde se pot"ascunde" germenii de raceala si gripa
1.Stransul mainilor, stranutul si sarutul

Se intampla oricui: se acopera gura cu mana in timpul stranutului, se neglijeaza/uita spalatul pe maini si apoi se strange mana cuiva. Germenii de raceala si gripa se raspandesc in 2 feluri: in primul rand prin aer, apoi prin contact direct.
Stransul mainii poate fi considerat unul dintre principalii factori incriminati in contactarea si transmiterea virusurilor. Cand o persoana stranuta, mici particule sunt eliminate prin cavitatile nazale cu o viteza de 160 de km/h, pe o saprafata de aproape 1 metru. Sub efectul racelii/gripei, virusul se stabileste in cavitatea nazala, cauzand iritatie, inflamatii si stranut. Stranutul in prezenta virusului poate raspandi cu usurinta germenii, motiv pentru care acoperirea gurii si spalarea mainilor sunt esentiale.

De asemeni, germenii pot fi transmisi si prin sarut, aceasta facilitand schimbul de saliva. Din acest motiv, in prezenta bolii, medicii recomanda reducerea contactului fizic pentru a evita transmiterea virusului persoanei iubite.


2.Buretele de vase si prosopul de bucatarie

Dintre toate camerele din casa, de regula, baia este asociata cu germenii. Cu toate acestea, in bucatarie exista, de fapt, mai multe bacterii decat in orice alta camera.
Buretii si prosoapele de bucatarie adapostesc cele mai multe bacterii. De ce? Din cauza faptului ca sunt pastrate umede zile intregi cu ramasite de mancare pe ele.
Un burete de spalat vase ud si cu resturi alimentare in el, este mediul ideal de dezvoltare pentru bacterii si germeni. Mai mult, prin stergerea vaselor, blatului, mesei cu prosopul/buretele, germenii se raspandesc in toata bucataria.
Care este cea mai buna solutie?
Inlocuiti buretele cu o laveta - care, prin textura sa, nu permite patrunderea de bacterii si pe care sa puteti sa o spalati zilnic - iar prosoapele de bucatarie cu prosoape de hartie, de unica folosinta.

3.Baia si vasul de toaleta

Toaletele publice sunt adesea pline de germeni; persoanele racite sau gripate contamineaza spatiile publice atingand manerele usilor, incuietorile, bateriile sanitare si rolele de hartie igienica.
Dupa utilizarea unei toalete publice trebuie asigurata spalarea mainilor.
Vasele de toaleta sunt locurile ideala unde supravietuiesc bacterii ale fecalelor infestate; podelele si blaturile favorizeaza de asemeni supravietuirea bacteriilor.
S-a demonstrat faptul ca bacteriile si virusurile din picaturile de apa produse de declansarea apei la toaleta supravietuiesc in aer suficient timp cat sa contamineze suprafetele. Cantitati semnificative de microbi supravietuiesc in toalete pana la 2 ore de la fiecare declansare a apei.
Sfat: acoperiti cu capacul vasul toaletei inainte de a trage apa.


4.Manerele usilor

Manerele joaca un rol important in transmiterea racelii si gripei.
Conform studiilor, germenii supravietuiesc pe manerele usilor si alte suprafete mai mult de 4 ore.
Pentru a reduce expunerea la germeni, se recomanda mentinerea deschisa a usilor (acolo unde este posibil). De asemeni, in spatiile publice, se recomanda utilizarea unui servetel pentru a evita contactul direct cu manerul.

5.Fantanile publice

In anul 2005, un studiu desfasurat de o organizatie non-profit a descoperit ca robinetul unei fantani publice adaposteste peste 2.7 milioane de celule bacteriene pe o saprafata de 6.5 centimetri patrati.

6.Cosul de cumparaturi

Cosurile de cumparaturi din marele magazine sunt manipulate zilnic de nenumarate persoane.
Nesupravegheati de parinti, unii copii ating cu gura manerul cosului, lasand in urma mucus si saliva si, totdata, supunandu-se la nenumarate pericole asupra sanatatii.
Recomandari: supravegherea copiilor pe parcursul efectuarii cumparaturilor si dezinfectarea mainilor imediat dupa terminarea utilizarii cosului; de asemeni, pe parcurul vizitei in magazin, se recomanda evitarea atingerii nasului, gurii sau ochilor cu mainile.
Trebuie evitat contactul dintre cos si produsele alimentare neambalate corespunzator.

7.Butonul de comanda al liftului si bara de sprijin a scarilor

Butonul de comanda al liftului si bara de sprijin a scarilor sunt pline de germeni si pot fi o cale de infestare cu virusul gripal.
In ceea ce priveste butonul de la lift, este de preferat evitarea contactului direct cu mana (degetul) si actionarea acestuia cu cotul sau un alt obiect la indemana.
Cea mai buna optiune insa, este alegerea urcatului pe trepte: exercitiul face bine sanatatii. Studiile demonstreaza ca 30 de minute de exercitiu fizic de 3-4 ori pe saptamana reduc riscul aparitiei unor numeroase tipuri de cancer.
In momentul urcarii treptelor, se recomanda evitarea atingerii barii de sprijin.

8.Spatiul de lucru de la birou

Spatiul din birouri este de multe ori mult mai contaminat cu germeni decat multe dintre spatiile descrise mai sus.
In aceste medii, oamenii stranuta, tusesc, vorbesc, mananca si respira asupra telefoanelor, tastaturilor si biroului zi de zi.
In special in cazul in care biroul, computerul sau telefonul sunt utilizate de persoane diferite, este necesara dezinfectarea frecventa a spatiului de lucru.

9.Pompa de benzina

Pe langa lubrifiant si negreata, pompele de la benzinarii sunt atinse zilnic de o multitudine de persoane, transformandu-se astfel in focar de bacterii.
Sfat util: mentinerea in masina a unui gel antiseptic si utilizarea sa dupa fiecare alimentare.

10.Mijloacele de transport in comun

De regula foarte aglomerate si ingramadite, mijloacele de transport in comun sunt spatii favorizante contactarii de virusuri; este suficient ca o singura persoana din mijlocul de transport sa fie purtatoare de virus, pentru a creste riscul de imbolnavire a celorlalti pasageri.

In avion, aproximativ 50% din aer este recirculat si trecut prin filtre speciale pentru indepartarea prafului, vaporilor si bacteriilor.
Cu toate acestea, contactul apropiat cu ceilalti pasageri, particulele imprastiate de persoanele bolnave care stranuta, tusesc sau vorbesc, mentin riscul de contactare a racelii sau gripei.
Virusurile si bacteriile infecteaza organismul prin intermediul nasului, gurii sau ochilor. In aceste conditii, cel mai bun sfat este de a evita calatoriile pe perioada de boala sau solicitarea schimbarii locului in cazul in care pasagerul din vecinatate manifesta simptome de raceala/gripa.

In ceea ce priveste transportul cu autobuzul sau metroul, bara de sustinere este unul dintre principalele suprafete de pe care se pot contacta virusuri. O masura binevenita este purtarea de manusi pe perioada sustinerii de bara! In cazul in care persoana nu detine manusi, se recomanda evitarea atingerii gurii, nasului si ochilor pana in momentul in care mainile sunt spalate/dezinfectate.

sursa sfatulmedicului.ro

27 octombrie 2010

Dictionar - Litera D

Pentru o cautare avansata, este recomandat sa folositi combinatia de taste CTRL + F 

D

defectologie - studiu al celor cu deficiente senzoriale si intelectuale
deglutitie - înghitire
dendrita - prelungire protoplasmatica a neuronului
dentina - tesut osos care formeaza pulpa dintelui
dentitie - 1 aparitia dintilor la copii. 2 totalitatea dintilor si asezarea
denutritie - stare a unui tesut sau organism în care predomina dezasimilatia
deontologie - totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si dintre
                       acestia si pacientii lor
depigmentatie - decolorare a pielii
dermatita - inflamatie a pielii
dermatologie - ramura a medicinei care se ocupa cu bolile pielii
dermatomicoza - afectiune a pielii, provocata de ciuperci parazite
dermatoza - boala de piele
derm(a) - tesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii
dextrocardie - situare a inimii în partea dreapta
diabet - boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar în sânge si în urina
diafiza - parte mediana a unui os lung
diaforez(a) - transpiratie abundenta
diafragma - muschi între torace si abdomen
diagnostic - identificarea unei boli dupa simptome
dializa - metoda terapeutica de cur atire a sângelui în cursul insuficientelor renale
diencefal - parte a creierului situata între emisfere si trunchiul cerebral
digestie - proces fiziologic de transformare a alimentelor în produsi asimilabili
diplegie - paralizie bilaterala
dischilie - tulburare a etapelor secretiei salivare
discopatie - boala a discurilor intervertebrale
disfagie - dificultate la înghitit
dispnee - respiratie grea
distrofie - leziune organica datorata unei tulbur ari de nutritie
dizenterie - boala infectioasa manifestata prin diaree dureroasa, cu sânge

A - B - C - D - E - F - G - H - I - J - K - L - M - N - O - P - R - S - T - U - V - X - Z 


25 octombrie 2010

Cefaleea la varstnici

Dintre numeroasele tipuri de durere care afecteaza omul modern, cefaleea este una din cele mai comune. Cel putin 80% din populatia generala a suferit o astfel de durere si aproximativ 20% din pacienti se prezinta la medic avand ca principala acuza cefaleea. Un procent insemnat dintre acesti pacienti sunt invarsta, iar cauza de aparitie a cefaleei este foarte variata.

Incidenta de aparitie a cefaleei la diverse varste este urmatoarea (diferentiat pe sexe):
- intre 21-34 de ani, 92% dintrre femei si 74% dintre barbati sufera adesea de cefalee,
- intre 55-74 de ani, 66% dintre femei si 53% dintre barbati,
- dupa 75 de ani, 55% dintre femei si 22% dintre barbati se plang de astfel de dureri.

Cefaleea geriatrica are foarte multe similitudini cu cefaleea care afecteaza pacientii mai tineri, insa si o serie de caracteristici unice si semne clinice foarte importante. Principalele cauze sunt in general de natura intracraniana si extracerebrala, boli sistemice sau locale, afectiuni induse de situatii personale, stres exagerat sau combinarea acestor factori.

Simptomatologia cefaleei

Datorita cresterii procentului populatiei varstnice si cefaleea geriatrica a devenit un motiv din ce in ce mai frecvent de consult medical specializat. In ciuda faptului ca prevalenta generala pe grupe de varsta este mai scazuta dupa varsta a treia, cefaleele sunt in continuare cauza pentru importante morbiditati.
Cele mai frecvente simptome ce acompaniaza cefaleea si pe care pacientul le descrie atunci cand se prezinta la medic sunt:
- tulburari vizuale tranzitorii (apar si dispar periodic), asociate puseului dureros
- manifestari neurologice de natura motorie, senzoriala si modificari comportamentale ce sunt foarte asemanatoare aurei migrenei
- cefaleea este asociata in proportie de 50% cazurilor de migrena si poate fi moderata in intensitate.

Aceste simptome sunt mai frecvente in cazul barbatilor decat al femeilor. In ordinea frecventei de aparitie se numara:
- manifestari vizuale - cecitate tranzitorie, hemianopsie homonima, acuitate vizuala scazuta;
- manifestari neurologice - parestezii, amorteli, furnicaturi, senzatie de intepatura;
- tulburari cerebeloase, cum ar fi ataxia, tinitus, vertij;
- pierderea constientei (sincopa);
- tulburari de vorbire, cum ar fi disartria sau afazia (pierderea totala sau partiala a capacitatii de a emite sunete articulate).

Daca cefaleea are caractere deosebite si diferite de cele obisnuite, sau daca pacientul este luat in urmarire clinica dupa primul episod, se pot investiga si semnele de ischemie cerebrala tranzitorie. Pentru a evalua aceasta boala se efectueaza teste specifice care au indicatie in special daca cefaleea este insotita de convulsii (acestea denota o suferinta cerebrala grava). Elementele importante care ajuta la realizarea diagnosticului diferential intre cefalee si accident ischemic tranzitor sunt in special cele de afectare senzoriala (care sunt si foarte zgomotoase din punct de vedere clinic), parestezii ce au tendinta de agravare de la un episod la altul, dureaza mai mult (90% din accidentele ischemice tranzitorii au o durata de minim 15 minute) si sunt stereotipice.

Daca episoadele sunt frecvente, se poate administra tratament preventiv, cum ar fi verapamil, topiramat, aspirina si clopidogrel. Tratamentul in suferinta acuta trebuie sa evite substante de tipul triptanilor si ergotaminei datorita faptului ca acestia cresc tensiunea arteriala foarte mult.

Tipuri particulare de cefalee
Specialistii clasifica cefaleea geriatrica in cateva categorii importante:
- indusa de contractia musculara: tensiune, depresie, boala Parkinson, afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulare;
- de cauza vasculara: migrena, hemoragie, hipertensiune arteriala, boala cardiaca ischemica;
- prin cresterea presiunii intracraniene: tumorala, hematoame;
- de cauza inflamatorie: meningita, arterita temporala, nevralgie, sinuzita;
- de cauza medicamentoasa: nitrati, analgezice care dau fenomenul de rebound.

Cefalee cauzata de contractura musculara

Acest tip este unul din cel mai intalnite in practica medicala (peste 70% din cefalee apar in aceste situatii). Se datoreaza unor contractii dureroase ale musculaturii extracraniene, iar durerea este adesea moderata si difuza.

Afectarea articulatiei temporomandibulare prin procese artritice sau stomatologice degenerative poate fi cauza de aparitie a cefaleei.
Masticatia si deschiderea gurii creeaza pacientilor un disconfort foarte puternic si sunt insotite de obicei de cracmente articulare. Durerea musculara asociata este constanta si apare unilateral. La examinarea clinica, pacientul descrie durere la palpare si existenta sensibilitatii dureroase a muschilor maseteri sau pterigoidian intern.

Cefaleea asociata bolii Parkinson apare la 35% din pacientii diagnosticati cu aceasta bola neurologica. Pacientii o descriu ca o suferinta de intensitate moderata, relativ uniforma, fara acutizare importanta, localizata in special in regiunea occipito-nucala. Durerea apare datorita existentei unei hipertonicitatii musculare (o caracteristica importanta a musculaturii in aceasta boala).

Cefaleea de cauza vasculara

Cefaleea de cauza vasculara afecteaza un procent semnificativ din populatia generala, intre 5-10%. Exista o predominanta pentru sexul feminin. Caracteristicile acesteia sunt hemicrania si accesele dureroase paroxistice.

Cefaleea din AVC apare unilateral, este focala si are intensitate moderata (chiar daca la 46% din pacienti cefaleea poate interfera cu activitatile cotidiene ale pacientilor, ceea ce ii confera un statut debilitant).
Caracteristicile ei difera, poate fi lancinanta, asemanatoare unui junghi, se localizeaza mai frecvent ipsilateral decat contralateral (de aceeasi parte cu procesul ischemic). Cefaleea apare mai frecvent cand este afectata circulatia in regiunea posterioara a creierului (comparativ cu regiunile anterioare) si cand suferinta ischmica este a substantei cenusii (cortex) decat a parenchimului cerebral (substanta alba).
Durata lunga sugereaza un infarct cardioembolic sau de natura trombotica, durata medie un infarct lacunar si durata scurta un accident ischemic tranzitor. Cefaleea de cauza cerebrovasculara este datorata aterosclerozei sau hipertensiunii arteriale. Ele sunt procesele patologice ce stau la baza aparitiei accidentelor vasculare cerebrale. Cea mai mare incidenta a AVC este intre 60-80 de ani (peste 75% din pacienti au peste 60 de ani).

Cefaleea cauzata de boala ischemica cardiovasculara acompaniaza sau survine anterior diagnosticarii unei boli ateromatoase de artera carotida interna sau/si artere vertebrale. Cand este afectata artera carotida interna durerea apare anterior, cand este implicat sistemul vertebrobazilar durerea este posterioara (unilateral si ipsilateral fata de vasul afectat) si se agraveaza la nitroglicerina.

Migrena este o tulburare neurologica comuna ce apare la 5% din populatia generala.
Caracteristicile ei principale sunt accesele dureroase paroxistice, recurente (insa la intervale neregulate), de cele mai multe ori, dar nu totdeauna, unilaterale, cu o durata intre 2-20 de ore si frecvent acompaniata de greata, varsaturi si tulburari vizuale (sau alte simptome ce traduc afectare a functiilor cerebrale).
Sunt descrise 2 tipuri principale: migrena clasica si migrena comuna.

Cefaleea din hemoragiile intracraniene este o afectiune particulara deoarece la varstnici pot sa apara toate tipurile de hemoragii. Din acest grup de patologii hematomul subdural este una din cele mai frecvente cauze de aparitie a cefaleei. Durerea este intensa, profunda, poate fi unilaterala sau generalizata si poate fi acompaniata de ameteli, stari de confuzie, modificari de vorbire si tulburari de echilibru si de mers. Traumatismul cranian care a stat la baza aparitiei hematomului poate sa fi fost minor si trecut cu vederea de catre pacienti. Doar in 50% din cazuri se identifica in mod corect traumatismul. In multe situatii acest lucru este ingreunat si de suferinta psihica a pacientului varstnic (de cela mai multe ori, dementa).

Sinuzita
Sinuzita nu este o boala foarte frecventa la varstnici, iar cand apare, cefaleea ce o insoteste nu este semnificativa.
Sinuzita acuta determina aparitia unei dureri pulsatile cu localizare pe sinusul afectat.
In cazul in care este o infectie de sinus maxilar se poate confunda cu durerea din afectiunile stomatologice sau cu dureri de natura oftalmologica daca este afectat sinusul etmoid.

Cefalee de cauza inflamatorie

Durerile inflamatorii din meningita sunt adesea foarte intense si se datoreaza iritarii meningelui de catre un exudat inflamator.
Durerea este difuza sau localizata in special frontal si de obicei iradiaza spre spate, prin regiunea cervicala si nucala. Durerea are caracter agonal si se acutizeaza frecvent. Este profunda si se insoteste de redoarea de ceafa. Se accentueaza daca pacientul se ridica brusc, scutura din cap sau realizeaza miscari ce cresc presiunea intracraniana (cum ar fi ras, tuse, stranut).
Meningita este o boala prezenta la varstele extreme.
La varstnici cel mai adesea sunt incriminati ca agenti etiologici Pneumococul, Stafiloccocul, Streptococul si Haemophilus influenzae.

Cefaleea asociata altor boli
Cefaleea hipnica este o tulburare relativ rara ce afecteaza in principal persoanele intre 40-80 de ani. Cefaleea apare exclusiv in timpul somnului si trezeste pacientul respectand un anumit interval orar. Greata este destul de rara, la fel sunt si alte simptome vegetative. Cefaleea poate fi uni sau bilaterala, pulsatila sau nu, poate dura intre 15 minute si 6 ore si poate sa apara frecvent, chiar si in fiecare noapte, timp de cativa ani.

Masurile terapeutice eficiente sunt:
- consumul unei cesti de cafea, sau a 40-60 mg cafeina tablete inainte de culcare;
- administrarea de carbonat de litiu (300 mg la culcare) indometacin, atenolol melatonina sau prednison.

sursa sfatulmedicului.ro

22 octombrie 2010

Alzheimer

Boala Alzheimer este o boala degenerativa ce afecteaza zone ale creierului ce controleaza memoria, inteligenta, capacitatea de judecata, limbajul si comportamentul. Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de declin mental sau dementa la persoanele in varsta.

Boala Alzheimer este o afectiune mai grava decat pierderea moderata a memoriei ce apare la persoanele in varsta. Aceasta boala se asociaza si cu tulburari de comportament, de personalitate, pierderea abilitatii de a gandi corect si abilitatii de a efectua activitatile zilnice. Persoanele apropiate, de obicei membrii familiei observa modificarile la inceput, desi aceste modificari pot fi sesizate si de bolnavi.

Factori de risc

Varsta inaintata este factorul de risc cel mai important. Alti factori de risc pentru dezvoltarea bolii Alzheimer sunt:


  • istoricul familial de Alzheimer, in special daca boala a aparut la rudele de gradul I (mama, tata, frati) si a aparut la mai multi membrii ai familiei
  • prezenta genei pentru apolipoproteina E-4, in special la persoanele din rasa alba sau asiatici, creste riscul de a dezvolta boala Alzeimer
  • sindromul Down, o boala genetica ce determina retard mental
  • diabetul, o boala ce se insoteste de glicemie crescuta
  • terapia hormonala de substitutie. Un studiu recent a demonstrat ca riscul de a dezvolta
  • dementa, inclusiv boala Alzheimer este crescut la femeile de peste 65 de ani care sunt sub
  • terapie substitutiva cu estrogeni si progesteron.

Au mai fost formulate cateva teorii cu privire la cresterea riscului de a dezvolta boala Alzheimer. Aceste teorii includ urmatorii factori:


  • fumatul. Unii cercetatori au sugerat ca fumatul ar creste riscul de a dezvolta dementa si boala Alzheimer, dar aceste presupuneri nu au fost confirmate
  • lovituri ale regiunii cefalice. Exista probe care sustin ca o lovitura in regiunea cefalica (la cap) urmata de pierdera constientei, poate creste riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer mai tarziu. Sansele de a dezvolta boala sunt crescute in cazul in care leziunea este severa si la pacientii cu istoric familial de boala Alzheimer.
  • nivele crescute in sange de homocisteina. Homocisteina este un aminoacid prezent in mod obisnuit in cantitati mici in sange. Nivelele crescute ale acestui aminoacid se insotesc de risc crescut de boala cardiaca. Unii cercetatori sustin ca nivelele crescute de homocisteina s-ar asocia si cu un risc crescut de boala Alzheimer. Aceste nivele crecute de homocisteina sunt cauzate de nivelul scazut in sange al vitaminei B12 si acidului folic.
    Expunerea zilnica la aluminiu provenit din oale, cani de aluminiu, deodoranti cu aluminiu nu s-a demonstrat ca ar creste riscul de a dezvolta boala Alzheimer.

Cauze
Nu se cunoaste cu siguranta cauza ce provoaca boala Alzeimer, dar ese posibil sa existe mai multe cauze. Cateva din deteriorarile produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori) in principal acetilcolina, ce permit neuronilor sa functioneze normal.
Nu se stie cu siguranta cauza acestor modificari, dar se fac cercetari pentru a se determina aceasta cauza. Desi majoritatea pacientilor cu boala Alzeimer nu au in istoricul familial aceasta boala, riscul de a face aceasta boala este mai mare in cazul persoanelor ce au un membru al familiei bolnav de Alzheimer.
Anumite studii au sugerat ca zincul si aluminiul ar avea un rol in declansarea bolii, dar acestea nu au fost sustinute prin dovezi care sa sustina aceste teorii. 

Simptome

Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer. Multe persoane in varsta se ingrijoreaza atunci cand apar pierderile de memorie. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele in varsta de 60-70 de ani este un lucru obisnuit, dar numai unii dintre acestia cu pierderi usoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer. In cazul in care apar pierderi de memorie este indicat consultul unui medic specialist.

Exemple de pierdere normala de memorie includ uitarea:
- unor parti din anumite experiente
- locului unde este parcata masina
- evenimentelor din trecutul indepartat
- numelui unei persoane, dar care revine in minte mai tarziu
- locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la masina

Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala Alzheimer includ uitarea :
- unei experiente in totalitate
- interpretarii ceasului sau condusul masinii
- evenimentelor recente, de genul uitarea faptului ca a lasat aragazul deschis
- unei persoane in totalitate

Boala Alzheimer se insoteste de asemenea, de modificari de comportament, de gandire sau tulburari de personalitate. In fazele incipiente ale bolii persoana se poate comporta normal in societate. Membrii familiei si prietenii apropiati observa primii manifestarile bolii. Semnele de dementa ca dificultatile de gandire sau amintire a anumitor lucruri sau probleme in activitatile cotidiene, trebuie sa indemne persoana spre consultul unui specialist.
Simptomele variaza pe masura ce boala progreseaza.

Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer. Acestea sunt:

- pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate recent, nume sau numere de telefon
- dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea unei mese
- tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobisnuite
- dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei
- tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectiva
- probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor
- punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul in bolul de zahar
- tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide a le starii de spirit de la calm la plans si apoi la furie aparent fara motiv
- modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune, teama la dependenta de un membru al familiei
- lipsa initiativei manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata ziua si refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.

Simptome ce pot fi prezente, dar nu sunt intotdeauna prezente:
- sustinerea cu fermitate a unor credinte false, cum ca cineva fura de la o persoana (deziluzii)
- senzatii ca aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinatii)
- lipsa de interes pentru activitatile inconjuratoare sau separarea de prieteni si familie
- activitati repetate fara un scop anume, ca inchisul sau deschisul unei posete, impachetatul si despachetatul hainelor, repetarea unor intrebari
- agresiune fizica sau verbala
- imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot duce la actiuni nepotrivite
- boala Alzheimer de obicei nu afecteaza capacitatea motorie fina (de exemplu abilitatea de a inchide si a deschide nasturii sau utilizarea ustensilelor) sau simtul tactil.

O persoana care are simptome motorii (slabiciune musculara la nivelul mainilor sau tremuraturi ale mainilor) sau simptome senzoriale (senzatie de amorteala) probabil au alta afectiune decat boala Alzheimer.
Boala Parkinson sau scleroza in placi se pot manifesta prin simptome motorii alaturi de dementa.

Alte boli cu simptome asemanatoare bolii Alzheimer sunt:
- alte tipuri de dementa, ca dementa provocata de infarcte multiple
- dementa insotita de malnutritie
- boli ale glandei tiroide, ca hipertiroidia sau hipotiroidia
- depresia
- tulburarile vizuale sau auditive.

Mecanism fiziopatologic

Cercetatorii au descoperit cateva modificari ce au loc la nivelul creierului persoanelor cu Alzheimer. Acestea includ :
- nivele scazute de acetilcolina in anumite zone cerebrale
- placi senile, ce sunt formate din aglomerari de celule nervoase anormale ce inconjoara depozite de amiloid (proteine anormale) si noduri neurofibrilare, gramezi de material ce intrerup structura normala a celulei nervoase. Placile senile si aceste noduri neurofibrilare se observa de obicei la autopsie.

Aceste modificari de la nivelul creierului pot provoca pierderile de memorie si celelalte simptome ale bolii Alzheimer. Nu se cunoaste cauza pentru care aceste modificari apar la unele persoane si la altele nu apar.

Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea cu care progreseaza depinde de la o persoana la alta. Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce in timpul bolii.
Simptomele se accentueaza progresiv. La inceput boala se manifesta prin pierderi minore ale memoriei si progreseaza pana la probleme mentale si functionale severe si chiar moarte.
Simptomele sunt impartite de obicei ca cele care apar in faza initiala, de mijloc sau tardiva. Este dificil de precizat cat dureaza fiecare faza.
O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia simptomelor.

Faza initiala

De obicei in faza initiala pesoana cu Alzheimer:
- devine confuza asupra orientarii si se pierde cu usurinta
- pierde abilitatea de a initia anumite activitati
- evita situatiile noi si nefamiliare
- are reactii intarziate si capacitate de memorare incetinita
- vorbeste mai rar decat in trecut
- are dificultati in manevrarea banilor si platirea facturilor
- are tulburari de judecata si ia decizii gresite
- poate avea tulburari de dispozitie si devine deprimat, iritabil sau nelinistit.
Aceste simptome sunt mai evidente de cele mai multe ori atunci cand persoana respectiva se afla intr-un loc sau o situatie noua, nefamiliara.

Faza intermediara

In faza intermediara a bolii Alzheimer bolnavul manifesta:
- probleme in recunoasterea familiei si prietenilor
- neliniste in special dupa-amiaza si seara
- probleme de citire, scriere si interpretarea numerelor
- probleme de gandire si de logica
- imposibilitatea de a gasi anumite cuvinte sau inventeaza povesti pentru a substitui ceea ce a uitat
- greutati in a se imbraca singur
- tulburari de dispozitie, se supara cu usurinta si devine ostil si nedispus la cooperare
- credinte false (deziluzii), suspiciuni (paranoia) si agitatie
- necesita ingrijire permanenta
- pierde orientarea temporala

Faza tardiva

In faza tardiva, avansata a bolii Alzheimer, pacientii:
- nu-si mai amintesc cum sa se spele, sa se imbrace, sa mearga la baie sau sa manance fara ajutor. Aceste persoane pot fi nevoite sa stea in pat sau in scaunul cu rotile din cauza ca uita sa mearga
- pierd abilitatea de a mesteca sau inghitii
- au probleme cu mentinerea echilibrului sau cu mersul si din aceasta cauza cad frecvent
- devin extrem de confuze seara si au insomnii
- nu pot comunica prin cuvinte
- pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinenta).
In timpul perioadei tardive a bolii Alzheimer, bolnavii devin mai predispusi la alte afectiuni. In anumite cazuri pot aparea crize. Moartea apare ca o complicatie a pneumoniei datorita imobilizarii la pat.

Tratament initial

In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament.
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau in asociere cu inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu incetineste progresia bolii.

Alt aspect important al terapiei initiale reprezinta detectarea si tratarea altor probleme medicale asociate bolii Alzheimer. De exemplu, depresia apare la aproximativ 50% din pacientii cu Alzheimer, in special in primele faze ale bolii atunci cand acestia sunt constienti de diagnostic si de prognosticul prost. Depistarea si tratarea acestor conditii asociate ca depresia poate minimiza infirmitatea si maximiza abilitatile restante ale pacientului.

In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de familie:
- ingrijirea de care are nevoie pacientul
- persoana sau persoanele care-l vor avea in grija si supraveghere pe pacient pe masura ce boala va avansa
- aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa
- planning-ul pentru terapia si ingrijirea bonavului.

Educarea familiei sau a persoanelor care au in grija un bolnav cu Alzheimer este esentiala pentru oferirea ingrijirii optime. Ingrijitorii trebuiesc educati cu privire la problemele ce pot aparea si la evolutia bolii.

Tratament de intretinere

Terapia cu inhibitorii de colinesteraza se continua pana cand nu mai este eficienta. Aceste medicamente sunt eficiente timp mai indelungat la unele persoane decat la altele. Inhibitorii de colinesteraza sunt intrerupti in momentul in care pacientul nu tolereaza efectele adverse ale acestor medicamente.
Examinarea fizica periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul pacientului la terapie, detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si ofera educatie continua familiei sau persoanelor care se ocupa de ingrijirea bolnavului. Pe masura ce boala progreseaza se revizuieste tratamentul si se analizeaza tulburarile de comportament sau alte probleme aparute. Ghidurile medicale indica consultul la 6 luni sau mai putin in cazul in care apar probleme.

Este importanta examinarea pentru detectarea altor boli.
Tulburarile de vedere si de auz, artrita, afectiuni ale glandei tiroide, bolile renale sunt probleme frecvent aparute la persoanele in varsta si pot agrava simptomele date de boala Alzheimer. Artrita face dificila deplasarea fara ajutor; tulburarile de vedere sau de auz pot determina agitatie, anxietate sau imposibilitate de comunicare. Tratarea acestor afectiuni creste calitatea vietii bolnavului si usureaza sarcina ingrijitorului.

Majoritatea pacientilor cu Alzheimer pot fi ingrijiti la domiciliu de un membru al familiei sau un prieten, cel putin pana cand boala devine severa. Terapia de intretinere se bazeaza pe maximizarea abilitatilor persoanei pe masura ce acestea se modifica si pe rezolvarea problemelor pe masura ce acestea apar. Sarcinile ingrijitorilor variaza de la mentinerea unui mediu inconjurator sigur si imbracarea bolnavului in fiecare zi pana la gasirea unor solutii de a rezolva sau minimiza tulburarile de comportament, ca tulburarile deviante si de somn. Nu exista o terapie singulara care sa fie utila la toti bolnavii. Succesul ingrijirii depinde si de implicarea persoanei ce se ocupa de ingrijire in luarea de decizii cu privire la tratament. Aceste decizii il vor afecta atat pe bolnav cat si pe ingrijitor.

Tratament instadiile avansate

Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii devine din ce in ce mai dificila. Asigurarea ingrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de pregatire sau de devotament fata de persoana bolnava. Internarea bolnavului intr-o institutie poate fi o decizie foarte dificil de luat, dar in unele cazuri institutiile specializate in tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai buna solutie.

Tratament instadiile terminale

Deoarece boala Alzheimer evolueaza si simptomele se inrautatesc in timp unele persoane aleg sa discute anumite probleme legate de ingrijirea pe care o vor si de problemele legale ce o sa apara. Aceste persoane aleg sa-si scrie sau sa spuna dorintele atata timp cat inca sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Unii bolnavi doresc sa incerce toate terapiile ce prelungesc viata, pe cand altii prefera masurile care mentin confortul fara a prelungi viata.

Informatii pentru persoanele care ingrijesc bolnavii cu Alzheimer


Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la domiciliu de membrii familiei sau de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atat din punct de vedere fizic cat si emotional, dar exista modalitati de a face mai usoara aceasta perioada de ingrijire.
Una dintre cheile catre succes este reprezentata de educarea ingrijitorului. Pot fi luate masuri pentru a maximiza abilitatile restante ale bolnavului, pentru a stapani problemele ce apar pe parcurs si a imbunatati calitatea vietii bolnavului cat si a ingrijitorului. Trebuie retinut ca ingrijirea unei persoane poate fi o experienta pozitiva atat pentru ingrijitor cat si pentru bolnav.

In cazul ingrijirii unui bolnav cu Alzheimer, scopul este de a mentine sanatatea si siguranta pacientului. Un mediu sigur, alimentatie corespunzatoare, somn regulat, igiena corespunzatoare si rezolvarea promta a altor afectiuni medicale sunt importante pentru binele general al pacientului.
Realizarea unui mediu inconjurator sigur, prin ordonarea camerelor, utilizarea de incuietori la usi si la dulapuri.
Mentinerea unei nutritii corespunzatoare se realizeaza prin transformarea mesei intr-o experienta pozitiva. Poate fi necesar sa se serveasca alimente ce pot fi mancate cu mana, ce pot fi mai usor manevrate de persoana cu Alzheimer. Se indica acompanierea pe tot parcursul mesei si limitarea posibilitatilor alimentare pentru a scadea confuzia.

Plasarea in camine

Ingrijirea la domiciliu a persoanelor cu Alzheimer nu este totdeauna posibila. Chiar si in cazul in care aceasta ingrijire este posibila in fazele initiale, pe masura ce boala progreseaza, devine dificil de realizat ingrijirea la domiciliu pe masura ce se dezvolta noi tulburari de comportament sau apar alte probleme de sanatate ce nu pot fi rezolvate acasa. De asemenea, persoana ce se ocupa de ingrijire poate dezvolta probleme de sanatate sau ingrijirea bolnavului poate deveni extrem de dificila.
Exista institutii ce pot fi luate in calcul la un anumit moment, deoarece bolnavii cu Alzheimer vor avea nevoie de ingrijire permanenta 24 de ore in fazele avansate. Luarea unei decizii cu privire la internarea intr-un camin sau institutie de ingrijire poate fi foarte greu de luat.

Tratament medicamentos
In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament.

Vitamina E este un antioxidant ce ajuta la protectia nervilor impotriva deteriorarii si imbunatateste functionarea celulelor nervoase. Studii recente au sugerat ca vitamina E poate intarzia pierderea abilitatilor de a realiza activitati zilnice de genul imbracatului sau spalatului, dar nu imbunatateste memoria bolnavilor cu Alzheimer. In cazul in care administrarea se face in doze recomandate acest tratament este sigur, putin costisitor si eficient la unele persoane.
Un alt medicament, numit selegilina a fost folosit in tratamentul problemelor de gandire si de memorie din cadrul bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit frecvent in tratamentul bolii Parkinson si nu este la fel de eficient in tratamentul bolii Alzheimer ca alte medicamente

Tratamentul dementei

Depresia apare la aproximativ 50% dintre bolnavii cu boala Alzheimer.
Este in general comuna in fazele initiale ale bolii. Antidepresivele diminua simptomele depresiei si imbunatatesc calitatea vietii, dar nu incetinesc progresia bolii Alzheimer.

De retinut!

Terapiile alternative pentru boala Alzheimer, de exemplu administrarea de ginkgo biloba necesita cercetari suplimentare. Eficacitatea acestor terapii si efectele adverse ale lor nu sunt cunoscute in totalitate. Este necesar consultul medicului inainte de a incepe o astfel de terapie.

Profilaxie

Pana in acest moment nu se cunosc mijloace de prevenire a bolii Alzheimer.
Desi nici o substanta nu a fost dovedita ca previne boala Alzheimer, cercetatorii studiaza posibilitatile ca anumite substante sa reduca riscul de dezvoltare a bolii sau sa intarzie instalarea ei. Aceste substante sunt:
- vitamina E si alti antioxidanti in cantitati moderate
- in cazul in care se diagnosticheaza nivele crescute de homocisteina se indica cresterea aportului de acid folic si vitamina B6 si B12
- antiinflamatorii nesteroidiene, ca indometacinul, ibuprofenul, naproxenul sau aspirina in doze zilnice
- statinele, medicamente folosite in mod obisnuit pentru scaderea colesterolului seric.

Exista putine dovezi asupra faptului ca mentinerea unei activitati intelectuale continue ar diminua riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer. Anumite activitati ca cititul cu regularitate al ziarului, cartilor, revistelor, jucatul de carti sau alte jocuri, rezolvarea rebusurilor, vizitele la muzeu sau chiar privitul activ la televizor sau ascultatul la radio pot ajuta la evitarea dezvoltarii simptomelor bolii Alzheimer. Desi aceasta teorie de "foloseste sau pierzi" nu este dovedit ca ar fi eficienta, dar nu exista dovezi ca aceste activitati de folosire a intelectului ar fi daunatoare.

Pe masura ce se descopera cauzele bolii Alzheimer se vor descoperi si mijloace de prevenire a ei. Medicamentele ce sunt in momentul de fata in studii folosite pentru prevenirea formarii placilor de amiloid si a formatiunilor neurofibrilare, pot fi folosite in viitor la persoanele cu risc de Alzheimer.
Se fac cercetari cu privire la crearea unui vaccin pentru Alzheimer.

sursa sfatulmedicului.ro

20 octombrie 2010

Frisoanele

Frisonul se defineste prin senzatia de frig insotita de spasme musculare. Daca frisoanele apar pe neasteptate, de regula, sunt cauzate de afectiuni care provoaca febra.
Frisoanele apar ca reactie normala de adaptare a organismului la frig.

Creierul regleaza temperatura corpului. Atunci cand apare o infectie, celulele care lupta impotriva acesteia produc anumite substante chimice. In anumite cazuri, aceste substante se deplaseaza prin sistemul circulator, determinand creierul sa creasca temperatura organismului, astfel, apare febra. Frisoanele apar in timpul cresterii tempaturii corpului.

Cele mai des intalnite cauze de frison includ:
1. Expunerea la frig
2. Infectii virale si bacteriene
- gastroenterita
- raceala
- mononucleoza infectioasa
- gripa
- meningita
- pneumonie
- infectii streptococice
- infectii ale tractului urinar (cistite, pielonefrite)
- septicemie (infectii in sange)
- malarie
- tuberculoza
3. Menopauza (are diverse simptome, printre care si frisoanele sau bufeurile)
4. Cancer (leucemie, limfom)
5. Reactii la medicamente (antibiotice, interferon beta, medicamente pentru tratamentul convulsiilor)
6. Boli autoimune: lupus eritematos sistemic, anemia
7. Varsta: nou-nascutii si batranii au o toleranta scazuta la frig
8. Stresul sau starea de sanatate precara
9. Malnutritia: dieta defectuoasa si deficitul de vitamina B cresc sensibilitatea la temeraturi scazute
10. Hipotiroidismul
11. Diabetul zaharat
12. Sistemul imunitar scazut la bolnavii de SIDA sau cei care au cancer
13. Alte infectii sau boli necunoscute

Diagnostic si investigatii

Diagnosticul este stabilit in urma examenului fizic, in functie de starea generala de sanatate a pacientului. In cazuri exceptionale, sunt necesare si investigatiile suplimentare. Analize complete de sange ori teste specifice pentru depistarea cancerului sunt utile diagnosticarea unei infectii sau a cancerului de sange; in acelasi timp explicandu-se si prezenta frisoanelor.

Daca se considera ca simptomul este specific menopauzei se va masura si nivelul hormonal din sange. Medicul poate solicita masurarea titrului de anticorpi daca presupune ca ar putea fi vorba despre o boala autoimuna. Se va face o urocultura si alte analize de urina, in cazul in care doctorul suspecteaza existanta unei infectii a tractului urinar. In functie de rezultatele obtinute, pot fi necesare si alte teste, cum ar fi o radiografie toracica, daca este suspectata pneumonia.

Tratament si monitorizare

Tratamentul frisoanelor consta in administrarea unui tratament specific cauzei. Paracetamolul sau ibuprofenul pot fi folosite pentru scaderea febrei. Daca o persoana are o infectie se recomanda administrarea antibioticelor. Daca medicatia este cauza frisoanelor, atunci aceasta trebuie oprita.

Femeile care sunt la menopauza trebuie sa consulte medicul curant pentru a discuta despre optinea terapiei de substitutie hormonala (cu estrogen, de exemplu care scade la menopauza). Persoanele care sufera de boli autoimune pot necesita medicatie care reduce inflamatia sau suprima actiunea sistemului imunitar. La bolnavii de cancer poate fi indispensabila interventia chirurgicala, chimioterapia sau radioterapia.
Care sunt efectele secundare ale tratamentelor?
Efectele secundare depind de tipul de tratament; de exemplu, ibuprofenul poate cauza reactii alergice si poate afecta stomacul, prednisonul poate duce la cresterea in greutate, slabirea oaselor si chiar depresie. Terapia de substitutie hormonala detine multiple efecte secundare, printre care si cresterea riscului formarii cheagurilor de sange. Orice interventie chirurgicala implica posibilitatea aparitiei unei infectii, hemoragiei si reactii alergice la anestezie.

Efectele pe termen lung

Frisoanele sunt temporare si nu au efecte pe termen lung. Reactiile pe termen lung depind de cauza acestor manifestari. De exemplu, raceala nu are nici o urmare pe termen lung; pneumonia poate fi tratata, dar in cazuri severe poate conduce la deces; bolile autoimune pot cauza leziuni la diferite sisteme sau organe ale corpului (rinichi, articulatii, plamani etc.).

Ce alte simptome ar trebui urmarite?
Orice simptom nou sau orice amplificare a unei manifestari ar trebui raportata medicului. Complicatiile si modificarile depind de cauzele care au declansat frisoanele; de exemplu, bolnavii de cancer trebuie sa repete testele de sange specifice si sa fie supravegheati pe toata durata tratamentului pentru a se observa raspunsul organismului la medicatie.

sursa sfatulmedicului.ro

15 octombrie 2010

Metoda respiratiei artificiale gura-la-gura

Este cea mai buna metoda pentru ca este usor de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de toate varstele. In plus, ofera rata mare de succes pentru salvatorul singur, asa cum este cel mai probabil sa fie in cazul radioamatorilor, care lucreaza in grup restrans iar in grupuri mai mari se aduna rar, doar in cazul concursurilor sau simpozioanelor.

Eliberarea cailor respiratorii


Gura la gura


Gura la nas

Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii:
- Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este obstructionata.
- Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in extensie
- Prindeti mandibula si ridicat-o in sus astfel incat capul sa aiba o pozitie inspre inapoi(vezi imaginea anterioara); Aceasta actiune va debloca caile respiratorii blocate de baza limbii, care este deseori inghitita de persoana in stare de inconstienta.

Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile accidentatului. Dupa aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin gura accidentatului. Daca maxilarele sun inclestate, inca se mai poate folosi aceasta metoda, aerul trecand printre dinti, altfel se poate folosi si metoda gura-la-nas.

Expiratia accidentatului trebuie sa se produca natural, la oprirea insuflatiei. Daca e nevoie, respiratia artificiala(metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata cu masajul cardiac. In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut - o data la 5 compresii cardiace; In cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2 inspiratii dupa fiecare 15 compresii cardiace.

In cazul cand accidentatul este copil, ritmul de respiratie artificiala este de 20 inspiratii pe minut, se continua cu succesiunea de 2 inspiratii la 15 compresii cardiace pana la revenire sau sosirea medicului. Nu pierdeti nici un moment in inceperea respiratiei artificiale, cea mai mica intarziere poate fi fatala!

Masajul inimii se executa in felul urmator : persoana care da primul ajutor pune m
ana sa dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in directia cap
ului acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform, cu mainile indreptate, in ri
tmul batailor inimii (la un om sanatos 70-80 pe minut, sau pentru comoditate la fiecare sec
unda, dupa ceas) face cu podul palmei 20-30 apasari slabe pe coastele de deasupra inimii.


Metode de respiratie artificiala

Exista mai multe metode de respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se aplica de la caz la caz. Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele cinci inspiratii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil.

Metoda Silvester.
Aceasta metoda este cea mai buna dintre metodele de respiratie artificiala prezentate. In cazul cand se dispune de ajutoare, se aplica aceasta metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi de echipe, procedeul fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza accidentatul pe spate, pe un sul de haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se retine limba afara cu un carlig de rufe, batista uscata sau cu ajutorul unei fesi sau bucati de panza care se trece in jurul gatului; operatorul se aseaza in genunchi la capul accidentatului iar bratele acestuia se prind de sub incheietura cotului si se apasa fara violenta pe
partile laterale ale pieptului (expiratie), numarand: unu, doi, trei- se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste cap (inspiratie); numarand: patru, cinci, sase- se vor apasa din nou bratele accidentatului pe partile laterale ale pieptului.

In cazul cand se dispune de ajutoare, la aplicarea metodei Silvester sunt intrebuintati doi oameni, fiecare stand pe un genunchi de fiecare parte a accidentatului, actionand in concordanta si dupa numaratoare. Un al treilea ajutor tine scoasa limba accidentatului.

In cazul unei executari corecte a respiratiei artificiale se aude un sunet (care seamana a geamat) produs de aerul ce trece prin traheea accidentatului, la comprimarea pieptului si eliberarea lui. Daca sunetele nu se produc, aceasta inseamna ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului; in acest caz trebuie sa fie scoasa mai mult afara . In cazul fracturarii unei maini sau unui umar, metoda Silvester NU trebuie aplicata.

Metoda Schäfer.
In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o singura persoana, este mai usor de aplicat metoda Schäfer. Avantajele ei constau in usurinta aplicarii procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva exercitii de scurta durata. In cazul aplicarii metodei Schäfer, accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul sprijinit pe o mana, cu fata in laturi. Cealalta mana trebuie intinsa in lungul capului si se va asterne ceva sub fata. Daca este posibil i se va scoate limba afara; aceasta nu trebuie tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi operatorul trebuie sa se aseze in genunchi deasupra accidentatului, cu fata inspre capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie cuprinse intre genunchii persoanei care da ajutorul.

Se aplica apoi palmele pe spatele accidentatului, pe coastele inferioare, cuprinzandu-le lateral cu degetele indoite, numarand unu, doi, trei operatorul se apleaca inainte in asa fel ca prin greutatea corpului sau sa apese cu mainile pe coastele accidentatului. Numarand in continuare: patru, cinci, sase, operatorul se ridica brusc de pe spatele accidentatului, revenind la pozitia de la inceput, fara a ridica mainile de pe accidentat.

Metoda Howard.
Se aplica (in locul metodei Schäfer) in cazul in care cel accidentat are arsuri pe spinare si leziuni la maini. In cazul aplicarii metodei Howard se aseaza accidentatul pe spate asternand sub locul cu arsuri o batista sau o panza curata si i se intind mainile in lungul capului. In cazul cand mainile sunt fracturate, acestea nu se vor intinde, ci se vor aseza deasupra capului. Limba accidentatului trebuie scoasa afara si tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in genunchi deasupra persoanei accidentate, procedand identic ca si la aplicarea metodei Schafer: apasa pe coastele inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si la ridicare. Oricare ar fi metoda aplicata, sa se evite apasarile intense pe piept sau pe spate, mai cu seama in regiunea abdomenului, deoarece poate produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea astupa caile respiratorii. Trebuie sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in special metoda Silvester) pentru a nu se produce fracturi sau luxatii.

La aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de beton sau fier. Pentru aceasta, sub accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si daca este posibil incalzit aplicandu-i-se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri. Toate acestea trebuie facute repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. In timpul respiratiei, bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si Howard, sau ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-3 secunde de cutia toracica a accidentatului.

La toate metodele de respiratie artificiala trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie. Pentru a obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in ritmul miscarilor pe care le face accidentatului.

sursa bestprotect.ro

Prim ajutor in caz de electrocutare (soc electric)

Curentul electric poate determina atat arsuri superficiale (la locul de intrare si iesire) cat si leziuni ale organelor interne.
Socurile electrice de scurta durata, de intensitate redusa, care nu determina simptome si nici arsuri ale tegumentului, nu necesita tratament.
In cazul socurilor de intensitate ridicata sau a celor care au determinat arsuri tegumentare, se recomanda consult medical de urgenta. Medicul va evalua arsurile arcului electric.

Primul ajutor pana la sosirea medicului consta in:
- intreruperea sursei de curent electric, fara a atinge victima sau sursa de curent cu mainile goale; se vor folosi manusi izolante sau un material (lemn, plastic, cauciuc) electroizolant pentru a indeparta sursa de curent
- daca victima este in stop cardio-respirator se poate ulterior tenta resuscitarea cardio-respiratorie, dar numai dupa intreruperea sursei de curent (altfel exista pericolul de electrocutare a salvatorului)
- daca sunt prezente puls si respiratie spontana, victima va fi asezata in pozitia de siguranta si supravegheata pana la sosirea echipajului medical.

Tratament medical
Tratamentul depinde de severitatea arsurii si de natura altor traumatisme gasite.

Arsurile se trateaza in functie de severitatea lor.
- Arsurile minore pot fi tratate local cu crme cu antibiotic si pansament steril.
- Arsurile mai severe pot necesita interventie chirurgicala pentru curatarea ranii sau chiar aplicarea unor grefe de piele.
- Arsurile severe ale bratelor, picioarelor sau mainilor pot necesita interventie chirurgicala pentru indepartarea musculaturii afectate sau chiar amputatie.

Alte traumatisme pot necesita tratament.
- Leziunile oculare pot necesita examinare si tratament adecvat din partea medicului oftalmolog.
- Fracturile osoase necesita montarea de atele, gips sau interventie chirurgicala pentru reducerea fracturilor osoase.
- Leziunile organelor interne necesita monitorizare si eventuala interventie chirurgicala.

sursa sfatulmedicului.ro

Ingrijiri in cazul intepaturilor de insecte

Intepaturile insectelor provoaca de obicei umflaturi minore, roseata, durere si mancarimi. Aceste reactii slabe pot dura de la cateva ore la cateva zile iar tratamentul la domiciul consta in indepartarea simptomelor cauzate de intepaturile de insecta.
Dupa intepatura, acea persoana ar trebui sa se indeparteze de insecta. Albinele alerteaza alte albine si acestea devin mai susceptibile sa intepe. E bine sa se ramana cat mai calm si tacut posibil deoarece miscarea ajuta la imprastierea veninului in circulatia sangvina.

Daca acul ramane in piele e bine sa fie indepartat dupa maxim 30 secunde. Daca se intarzie cu scoaterea acului e probabil sa creasca doza de venin primita. Acul poate fi scos cu degetul printr-o strangere rapida sau cu ajutorul unui cutit sau a unei carti de credit. De asemenea acul poate fi scos cu ajutorul unei bucati de leucoplast aplicate pe locul intepaturii care va fi extrasa brusc. Este bine sa se evite scoaterea acului cu pensa sau cu degetele deoarece aceasta ar putea mari cantitatea de venin din circulatie.

Daca intepatura este la nivelul membrelor, membrul trebuie tinut cat mai jos pentru a incetini imprastierea veninului. Daca dupa cateva ore umflatura persista membrul intepat poate fi ridicat pentru a reduce umflatura.

Combaterea durerii, edemului si pruritului
Se aplica o punga cu gheata pe locul intepaturii pentru 15-20 minute timp de 6 ore. Daca nu se poate folosi gheata, pentru racirea locului, se poate folosi un material textil umed care va fi tinut pana la 6 ore pe locul intepaturii. Gheata nu va fi aplicata direct pe piele ci va fi folosita o bariera reprezentata de un material textile subtire pentru a evita arsurile. Dupa 6 ore daca dispare umflatura zona intepaturii se poate incalzi pentru cresterea confortului.
Se poate administra un medicament eliberat fara prescriptie medicala pentru durere, umflatura si mancarime.

Un antihistaminic administrat oral, cum ar fi Benadryl sau Clor-Trimeton poate anula aceste simptome. Antihistaminicele nu trebuie administrate copiilor sub un an fara stricta supraveghere medicala.
Pentru ameliorarea durerii poate fi folosit un spray anestetic local ce contine benzocaina. Daca pielea reactioneaza alergic la spray folosirea acestuia trebuie oprita.

Crema cu hidrocortizon sau lotiunea cu calamina poate reduce roseata si mancarimea. Crema cu hidrocortizon nu trebuie folosita la copii fara acordul medicului.

Important !

Cand se folosesc medicamente ce nu necesita prescriptie medicala este indicata citirea cu atentie si respectarea indicatiilor de pe etichete si prospecte. Gravidele sau femeile care incearca sa ramana insarcinate trebuie sa consulte medicul inainte de a lua orice medicament. Aspirina nu este indicata persoanelor sub 20 de ani din cauza riscului aparitiei sindromului lui Reye.

sursa articolului sfatulmedicului.ro

14 octombrie 2010

Mononucleoza sau boala sarutului

Cauze

Mononucleoza este o infectie virala, produsa de un virus numnit Epstein Barr, pe scurt EBV (Epstein Barr Virus), virus din familia virusilor herpetici.

Transmitere

Cea mai frecventa modalitate de transmitere a mononucleozei este sarutul pasional (de aceea i se si spune “boala sarutului”). Virusul se gaseste in concentratii mari in saliva si prin sarutul pasional, cu schimb de saliva, se poate transmite. Dar nu numai sarutul poate sa iti dea “dureri de cap” (la propriu si la figurat) ci oricare alta modalitate prin care se intra in contact cu saliva infectata reprezinta o posibilitate de infectare. Asa ca atentie la folosirea in comun a paiului bauturii (alcoolice sa nealcoolice), la folosirea in comun a tacamurilor, schimb de susete sau alte jucarii pe care copii le baga in gura si in general a tot ceea ce reprezinta o posibilitate de a intra in contact cu saliva.

S-a demonstrat ca mononucleoza se poate transmite si prin tuse si stranut dar cazurile sunt rare. Oricum este bine sa te feresti. Mononucleoza infectioasa este mai frecventa la tinerii intre 15 si 35 de ani. Se apreciaza ca 10 % dintre tineri sunt afectati de aceasta boala. Si copiii se pot infecta, dar de cele mai multe ori aceasta infectie este confundata cu alte afectiuni minore ale copilariei.Mononucleoza se dezvolta in special la persoanele cu un sistem imunitar slabit, cu stil de viata dezechilibrat, stresant, persoane depresive, pesimiste.

cele ale unei banale infectii respiratorie – stare de febra, de oboseala, faringita (afectiunea faringelui si a amigdalelor), dureri de cap (tocmai ce va spuneam …), dureri musculare, marirea ganglionilor limfatici (adenopatie)in special in zona gatului dar si la subsuori si inghinal (zona genitala), dificultati de respiratie.

Evolutie, complicatii

Perioada de incubatie a virusului Epstein Barr (EBV) este cuprinsa intre 30 si 45 de zile.

Febra si durerea de gat dureaza de obicei 1 – 2 saptamani. Celelalte simptomelor dureaza intre 2 – 4 saptamani, dupa care, progresiv, dispar. Starea de oboseala, ganglionii umflati (adenopatia) si posibila dimensiune marita a splinei (splenomegalia) mai pot dura alte cateva saptamani dupa disparitia celorlalte simptome. Uneori, starea de oboseala poate fi resimtita o perioada si mai lunga de timp – poate chiar luni dupa infectie.

Desi virusul Epstein Barr (EBV) ramane in organism toata viata, de cele mai multe ori mononucleoza nu reprezinta un pericol. Majoritatea persoanelor sunt expuse virusului Epstein Barr (EBV) pana la 35 de ani iar organismul lor produce anticorpi. In acest fel se creeaza imunitate – persoanele care au avut infectia devin imune si nu vor mai face niciodata mononucleoza, dar raman purtatoare – virusul poate reaparea periodic in saliva.

In rare cazuri, mononucleoza poate avea si complicatii. Principala complicatie este splenomegalia – marirea dimensiunii splinei, afectiune care poate merge pana la ruptura splinei. In acest caz, manifestarile sunt dureri puternice in partea stanga, ameteli, tahicardie (ritm cardiac rapid), tulburari de respiratie si manifestari hemoragice.

Diagnostic

Diagnosticul initial al mononucleozei poate fi pus pe baza simptomelor – febra, faringita, ganglioni umflati. Dar aceste simptome pot apare si in cazul altor afectiuni si uneori chiar este posibil sa existe si alte afectiuni cu aceleasi manifestari, concomitent cu mononucleoza. De aceea, pentru confirmare, sunt necesare si analize de sange.

Fiindca simptomele mononucleozei sunt precum cele ale unei afectiuni respiratorie, este bine sa ceri parerea unui medic specialist, nu sa te “doftoricesti” singur. Este mai bine sa stii exact care este situatia.

Tratament

Nu exista nici un fel de tratament contra mononucleozei (contra virusului Epstein Barr). Nu se poate actiona asupra cauzei dar se poate face ceva actionand asupra efectelor. In perioada bolii se recomanda repaus la pat, consum crescut de lichide, alimentatie usoara, bogata in vitamine, si o serie de medicamente pentru calmarea durerilor de gat, de cap sau pentru normalizarea temperaturii corpului.

Spuneam ca este bine sa ceri parerea unui medic specialist, nu sa te “tratezi” singur(a) – in cazul acestei mononucleozei, antibioticele (luate de obicei in cazul unei infectii a cailor respiratorii – bacteriene) nu au nici un efect – antibioticile nu au efect impotriva infectiilor virale. Medicul specialist va prescrie un antibiotic numai daca apare, alaturi de mononucleoza, vreo infectie bacteriana, infectie care sa poata fi tratata cu antibiotice.

Revenirea la ritmul de viata normal trebuie sa fie treptata. Nu trebuie sa existe “fortari” sau ritm de viata trepidant o buna perioada de timp dupa disparitia simptomelor – cateva saptamani. Cel mai bine este sa iti “asculti” organismul, el va va “spune” daca este sau nu pregatit sa revina la ritmul normal.

Prevenire si protejare
Pe perioada bolii trebui sa eviti orice fel de posibilitate de a transmite infectia – cand starnuti sau tusesti acopera-ti gura, nu da voie sa fie folosite tacamurile tale de altcineva, spala-te pe maini cat mai des posibil. Si mai ales NU SARUTA !

sursa seximus.ro

12 octombrie 2010

Chlamydia Trachomatis (clamidioza)

Infectia cu Chlamydia Trachomatis este in “Top”-ul Infectiilor cu Transmitere Sexuala, fiind cea mai raspandita in randul adultilor activi sexual, cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani.

Cauze
Este o infectie bacteriana, produsa de o bacterie numita Chlamydia Trachomatis. Infectia cu Chlamydia Trachomatis afecteaza atat zona pelvina cat si alte zone cum ar fi gatul sau ochi. Chlamydia Trachomatis este o bacterie intracelulara adica traieste doar in interiorul celulelor.

Transmitere
La adulti Chlamydia Trachomatis se trasmite exclusiv pe cale sexuala – sex oral, vagial, anal.
In cazul copiilor infectati cu Chlamydia Trachomatis, intotdeuna se pune problema unui abuz sexual.
In cazul in care femeia gravida este infectata, ea poate transmite infectia fatului in timpul nasterii.

Manifestari
Asa cum ti-am spus, infectia cu Chlamydia Trachomatis este “tacuta”, putand trece luni sau chiar ani de zile pana la apariti unor simptome.
La femei, infectia cu Chlamydia Trachomatis afecteaza vaginul si colul uterin iar simptomele, atunci cand apar, sunt reprezentate prin secretii vaginale anormale, sangerari vaginale anormale, cel mai adesea dupa contactul sexual, dureri in zona abdomenului inferior (jos, aproape de zona pubisului), intepaturi sau arsuri in timpul urinatului.
La barbati, infectia cu Chlamydia Trachomatis se localizeaza la nivelul uretrei, provocand o uretrita. Simptomele, atunci cand apar, sunt reprezentate prin scurgeri (picaturi) purulente din penis (mai ales dimineata) si dureri sau arsuri in timpul urinarii.

Evolutie,complicatii
Chlamydia Trachomatis este o bacterie “ciudata”, care se comporta ca un virus – nu se poate dezvolta si multiplica decat in interiorul celulelor corpului uman. Acest tip de dezvoltare se numeste “parazitism celular”. Odata intrata in celula bacteria fie se inmulteste si invadeaza celelalte celule, fie intra intr-o stare de latenta (de asteptare).
Perioada de incubatie a agentului patogen Chlamydia Trachomatis este cuprinsa intre o saptamana si o luna.
Initial, la femei infectia cu Chlamydia Trachomatis determina leziuni la nivelul vaginului (vaginita), a colului uterin (cervicita) si a mucoasei uterine (endometrita) iar la barbati leziuni la nivelul uretrei (uretrita). Fiindca este “tacuta” infectia poate progresa luni sau chiar ani de-a randul fara ca persoana infectata sa isi dea seama ca este infectata, fiind infectate caile genitale superioare, afectand la femei trompele uterine (salpingita) iar la barbati epididimul (epididimita) sau glanda prostata (prostatita).
In cazul in care infectarea se produce in urma unui contact sexual anal apare afectiunea rectului (rectita). In cazul in care infectia este “transportata” din zona genitala si afecteaza ochii, apare conjuctivita.
Infectia cu Chlamydia Trachomatis reprezinta o probabilitate foarte mare de aparitie a unei sarcini extrauterine (sarcina ectopica) din cauza afectarii trompelor uterine.
La femeile gravide, in momentul nasterii se poate intampla ca fatul sa fie infectat de secretiile vaginale infectate.

Diagnostic
Infectia cu Chlamydia Trachomatis poate fi pusa in evidenta prin mai multe teste. Exista metode de diagnosticare directa prin analiza secretiilor colectate din vagin, col uterin sau uretra sau metode indirecte prin determinarea existentei in sange a anticorpilor anti-chlamydia ce sunt produsi de organism pentru a se apara impotriva infectiei. De asemenea se poate recomanda si efectuarea unei colposcopii.
In cazul diagnosticului pozitiv trebuie investigata si posibila prezenta a infectiei pereche, infectia gonoreica.

Tratament


Tratamentul infectiei cu Chlamydia Trachomatis este foarte simplu iar daca infectia este descoperita devreme este si cat se poate de eficient.
Atentie ! Pentru ca tratamentul sa fie cu adevarat eficient este nevoie ca ambii parteneri (sau toti partenerii, depinde in ce te-ai bagat …) sa fie tratati in acelasi timp, chiar daca nu exista simptomele infectiei.
Pe toata perioada tratamentului infectiei cu Chlamydia Trachomatis sa se adopte abstinenta sexuala iar la sfarsitul tratamentului este obligatorie o noua testare, chiar daca simptomele au disparut, pentru a se sti sigur daca infectia a fost eliminata.

sursa seximus.ro

Cariile dentare


Caria dentara apare atunci cand bacteriile din cavitatea bucala produc acizi care ataca dintele. Netratata, caria dentara se poate complica cu infectii si poate duce chiar la pierderea dintelui.
Caria dentara poate fi prevenita prin periajul dintilor si folosirea atei dentare cu regularitate, prin controale stomatologice periodice, prin periajul profesional si prin evitarea alimentelor bogate in zahar.

Cauze
Bacteriile, in combinatie cu alimentele, produc caria dentara. O pelicula clara, aderenta, numita placa, care contine bacterii se formeaza pe dinti si gingii. Aceste bacterii, in prezenta zaharului din alimente, produc acizi. Acizii ataca dintele in primele 20 minute (poate chiar mai mult) dupa masa. Dupa un anumit timp, acesti acizi distrug smaltul dintelui rezultand caria dentara.
Caria este posibil sa apara daca:
- Nu se periaza dintii dupa mese, gustari si inainte de culcare
- Nu se foloseste ata dentara in fiecare zi
- Se consuma alimente cu continut mare in zahar. Cu cat mai mult timp alimentele dulci raman pe dinti, cu atat bacteriile produc mai multi acizi. Dulciurile lipicioase si alimentele zaharate, precum stafidele, cerealele invelite in zahar, prajiturile, torturile, caramelele, produc cele mai mari daune.
Lipsa fluorului in apa curenta inlesneste aparitia cariei. Bacteriile ce produc caria se pot transmite de la mama la copil atunci cand se folosesc aceleasi linguri, furculite sau alte ustensile. Saliva ramasa pe acestea contine bacterii. Cateodata, chiar un sarut transmite saliva cu bacterii. Prevenirea cariilor la copii se poate face si prin asigurarea unei bune sanatati dentare a familiei.

Simptome
Caria dentara nu determina simptome decat dupa ce este prezenta cavitatea sau infectia. Simptomele includ:
- durere (cel mai comun simptom) - infectia sau iritarea pulpei dentare produce de obicei durere
- respiratie urat mirositoare si gust neplacut in gura
- pete albe, gri, maro sau negre pe dinte
- dinte fracturat sau sensibil la presiune
Durerea poate deveni violenta cand:
- se consuma dulciuri
- se ingera bauturi fierbinti, alimente reci sau calde, lichide acide (limonada)
- se mesteca guma sau mancare
- se inspira aer rece
- se periaza dintii
Caria dentara se poate complica cu un abces (o punga de puroi) format in os, la varful radacinii dintelui. Simptomele abcesului sunt:
- febra
- ganglioni inflamati
- umflarea obrazului
- durere profunda, pulsatila.

Tratament
Tratamentul variaza in functie de severitatea procesului carios:
- periajul - Periajul cu paste fluorurate sau tratamentele cu fluor pot fi suficiente pentru ca procesul carios incipient sa fie reversibil.
- obturatie daca cavitatea este prezenta - Obturatia este un material care acopera cavitatea si restaureaza dintele pana la forma initiala dupa ce medicul stomatolog a inlaturat procesul carios.
- coroana de substitutie (recostruieste o parte sau tot dintele) - Este utila atunci cand dintele este sever afectat. Coroanele sunt folosite si in cazul dintilor fracturati sau in cazul in care procesul carios este atat de mare incat o obturatie nu ar fi suficienta.
- tratament de canal, in cazul in care pupla este infectata - Prin tratamentul de canal, pulpa dentara este indepartata.
-extractia, daca radacina este serios afectata - Dintele extras se inlocuieste cu o punte sau un implant.
Netratarea duce la carii complicate si in final la pierderea dintelui. De asemenea, amanarea ridica costurile si durata tratamentului.

De retinut!

Multi oameni devin nervosi inainte sau in timpul vizitei la medicul stomatolog. Pacientul isi poate controla anxietatea prin explicarea fricii sale si stabilirea cu medicul stomatolog un sistem de semnale cu mana. Prin acest sistem de ridicare a mainii, medicul este avertizat ca pacientul are dureri si necesita o pauza.

Tratament la domiciliu

Pentru a reduce durerea si inflamatia obrazului sau maxilarului cauzate de caria dentara complicata se poate incerca:
- aplicarea unei pungi cu gheata pe obraz - Nu se foloseste caldura.
- administrarea unui medicament de reducere a durerii
- Aspirina - Nu se administreaza la persoane mai tinere de 20 ani existand riscul aparitiei sindromului Reye.
- Paracetamol
- Ibuprofen
- Naproxen
- Ketoprofen

Optiuni de medicamente

Medicul stomatolog poate prescrie Gluconat de clorhexidina, apa de gura pentru reducerea bacteriilor ce cauzeaza caria. De asemenea, poate recomanda tratament cu fluor (ape de gura, paste de dinti sau alti suplimenti).
Medicamentele fara reteta pot reduce durerea si inflamatia cauzata de caria complicata. Acestea includ Paracetamol, Ibuprofen si Aspirina. Nu se administreaza la persoane mai tinere de 20 ani existand riscul aparitiei sindromului Reye.

Tratament chirurgical

Chirurgia se foloseste in cele mai severe cazuri de carie dentara. Daca pulpa este serios afectata, este mai putin costisitor si mai usor sa se extraga dintele, decat sa se faca un tratament de canal.
Daca dintele se extrage, el poate fi inlocuit cu o lucrare protetica de tip punte. In cazul unui tratament de canal, dintele distrus se poate imbraca cu o coroana.

11 octombrie 2010

Acupunctura


Metode vechi, practicate in orient (China antica) cu aproximativ 3000 de ani i.Hr. sint si acum nu numai actuale, dar chiar si in voga in special in America si vestul Europei. Pentru a intelege in mare principiile care stau la baza acestor metode consideram ca necesare citeva explicatii. Corpul uman este strabatut de niste canale care au trasee diferite de acelea prin care circula singele sau limfa (artere, vene, vase limfatice). Prin aceste canale circula Energia. Termenul de energie este traducerea notiunii Qi care inseamna flux care este greu de sesizat, invizibil, flux inaccesibil simturilor deci nu se vede, nu se aude, nu se miroase, nu este palpabil, dar este ceva vital pentru om. Cu alte cuvinte Qi este fluxul a ceva care este sursa energiei vitale.

Aceasta energie Qi are mai multe componente:
Zona Qi este energia ancestrala, ereditara, transmisa din generatie in generatie prin programul genetic inclus in cromozomi. De ea depinde longevitatea, vitalitatea individului, este epuizabila in timp, prin procesul de uzura, de imbatrinire si depinde de respectarea sau nerespectarea legilor naturii.
Wei Qi este energia de aparare a organismului.
Ying Qi – este energia nutritiva sau energia de intretinere, ea curpinde energia prezenta in legaturile chimice din compusii alimentari legaturi naturale, stabilite sub puterea energiei cosmice.
Shen Qi – este energia psihoinformationala si corespunde fenomenelor ce se desfasoara in sistemul nervos, ea fiind substratul activitatii nervoase si psihice specifice omului.

Se pare ca deasupra tuturor acestor Qi sta Qi adevarat, nenumit, nedefinit, care este mult mai mult decit suma (tuturor) celor pe care i-am numit. Este ceea ce crestinii inteleg prin Dumnezeu.

Revenind la energia care circula prin organismul uman prin canale numite meridiane uneori aceasta energie poate intimpina un blocaj determinat de factori externi energii exogene sau factori interni energii endogene.

Mentionam energiile exogene: foc (inclusiv caldura), vint, umiditate, uscaciune, frig la care se adauga:
radiatii electromagnetice (raze gamma, raze X, vinturi solare, radiatii fotonice);
cimpul geomagnetic;
cimpurile electrice din atmosfera;
cimpurile gravitationale (planetar, solar, galactic si intergalactic);
climatul (temperatura mediului, presiunea barometrica, ceata si nebulozitatile.

Insuficienta sau excesul uneia sau mai multora duce la dezechilibru, la boala. Pentru a debloca, a usura circulatia energiei prin meridian se poate dirija aceasta energie ajungind intr-un anumit loc prin portile sau ferestrele meridianului respectiv. Aceste porti nu sint altceva decit puncte in care se practica atit acupunctura, cit si presopunctura.

Acupunctura este o metoda complexa de tratament care presupune specializare, bogata documentare, simt clinic, daruire sufleteasca, puritate morala si multa dragoste pentru semeni. Ea presupune diagnosticul energetic corect si o tehnica desavirsita de abordare a punctelor de acupunctura si de minuire a acelor. Presopunctura este o metoda simpla de tratament ce se foloseste de unele puncte de acupunctura unde meridianele prin care circula energia devin mai superficiale puncte asupra carora se exercita o presiune digitala (degetele sint locurile prin care intra si iese bioenergia avind pe ele multe puncte, deci porti energetice). Conditia esentiala este cunoasterea acestor puncte si ea poate fi practicata de unul din membrii familiei, cu conditia sa fie sanatos. Nu se pune la indoiala nici sentimentul de compasiune nici dragostea fata de bolnav in cazul acesta. Un lucru demn de amintit este acordul bolnavului, increderea sa atit in metoda, cit si in priceperea celui care ii efectueaza presopunctura.

Metoda de lucru:
Se procedeaza la repararea punctelor, conform schemelor care se gasesc la fiecare din afectiunile abordate in lucrare.

Presiunea se va exercita cu degetul aratator (indexul) sau degetul mare al miinii (policele) acolo unde este mentionat stimulare energetica, deoarece are mai multa forta.

Degetul presopunctor se va tine inclinat la un unghi de 45 de grade cind vrem sa fie o presiune moderata sau perpendicular (90 grade) pe suprafata tegumentului, cind dorim o presiune mai mare.

Tegumentul (pielea) pe care se practica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa, fara leziuni, eczeme etc.

Pozitia bolnavului trebuie sa fie comoda, culcat sau asezat pe un scaun.

Persoana care executa presopunctura sa isi aleaga tot o pozitie comoda in asa fel incit sa poata practica presopunctura cu ambele miini.

Tonifierea este metoda folosita in cazurile de deficit energetic cind degetul presopunctorului poate identifica o zona mai moale, hipotona, chiar o adincitura mica in punctul vizat. Degetul se invirte in sensul acelor de ceasornic 7-8 sec. Apoi se lasa 3-4 sec. Dupa care se reia apasarea si invirtirea degetului in total 5-10 min.

Dispersia (risipirea) energiei se practica atunci cind ea s-a cantonat intr-un loc, blocind circulatia. In acest caz sub piele se poate simti o intaritura, senzatie de piele ingrosata la nivelul punctelor de acupunctura.

In astfel de situatii degetul presopunctor se invirte in sens invers acelor de ceasornic. Miscarea trebuie sa fie superficiala, blinda, duioasa si sa duca la scaderea tonusului local, inrosirea tegumentului, diminuarea durerii.

Presopunctura se poate practica ocazional (in excursii, la locul de munca) sau sistematizat, in cure de 10-15 sedinte (toamna si primavara), cind transferul energetic de la presopunctor la bolnav se face mai rapid se pot reduce la jumatate (7-10 sedinte).

Contraindicata bolnavilor psihici si celor de inima, nu se efectueaza celor in stare de ebrietate sau celor slabiti, obositi, extenuati, pentru care exista alte metode de tratament, presopunctura ramine o metoda pe care merita sa o incercati.


sursa netmedic.ro

10 octombrie 2010

Gonoree (Neisseria Gonorrheae)

Cauze
Gooreea este o infectie bacteriana, o infectie produsa de o bacterie numita Neisseria Gonorrheae sau gonococ.

Transmitere
Neisseria Gonorrheae se transmite cel mai des prin contact sexual cu o persoana infectata. Probabilitatea de transmitere a infectiei este mai mare daca actul sexual are loc in timpul sau imediat dupa menstruatie, dar sa nu uitam ca exista si riscul unei transmiteri in afara de actul sexual.
Fiindca gonococul poate supravietui o perioada scurta de timp (minute) si in conditiile de mediu exterior, este bine sa se ia in considerare riscul infectarii si prin contactul zonei genitale cu obiecte sau suprafete contaminate – lenjerie intima , prosoape folosite in comun cu persoane infectate, scaune de WC, introducerea in vagin sau anus a obiectelor contaminate (deget, jucarii erotice).
Exista si riscul transmiterii gonoreei la nastere, da la mama infectata la fat.

Manifestari
Din pacate, gonoreea, pe cat este de periculoasa prin consecinte, pe atat este de lipsita de simptome. O persoana poate fi infectata dar sa nu apara nici un fel de simptom de-a lungul a a mai multe luni – de aceea gonoreei i se mai spune si “infectia tacuta”.
In cazul femeilor gonoreea poate ramane fara simptome in mai mult de trei sferturi din cazuri. La femeie poate fi afectat vaginul, in faza initiala, apoi colul uterin dar si anusul sau gatul, in functie de tipul de sex avut cu persoana infectata – vaginal, anal sau oral. Simptomele, in rarele cazuri in care apar, sunt secretii vaginale purulente, de culoare galbuie insotite de mancarimi si arsuri si de dureri in abdomenul inferior. De asemenea pot apare si mici sangerari anormale, de cele mai multe ori dupa contactul sexual. Uneori actului sexual este dureros (dispareunie).
In cazul barbatilor gonoreea se manifesta prin durere sau senzatie intensa de arsura la urinat si secretii uretrale purulente, de culoare galben-verzuie, mai ales dimineata (“picatura matinala”).
In cazul in care gonoreea a fost transmisa prin sex oral sau anal, atat la barbat cat si la femeie pot apare infectii ale gatului sau anusului ce se manifesta prin inflamatii ale acestor zone si uneori scurgeri anale.

In cazul aparitiei unor simptome precum cele despre care tocmai ti-am vorbit, trebuie sa iei IMEDIAT legatura cu un medic pentru examen clinic si teste de laborator.

Evolutie,complicatii
Perioada de incubatie a gonococului este cuprinsa intre 1 si 14 zile dar cele mai multe simptome apar in primele 3 – 4 zile de la infectare. Infectia lasata netratata este extrem de periculoasa avand de foarte multe ori ca rezultat infertilitatea. Uneori infectia se poate disemina (imprastia) in sange si afecta si alte zone ale organismului.
La barbat, gonoreea are drept consecinte infectia epididimului (epididimita), abces uretral, stramtrarea uretrei si infertilitate prin deteriorarea epididimului.
La femeie, gonoreea se propaga ascendent, zonele cel mai des si cel mai grav afectate fiind trompele uterine, avand drep consecinta infertilitatea in aproape 20 % din cazuri. Gonococul deterioreaza trompele uterine provocand obstructii tubare iar din aceasta cauza probabilitatea aparitiei unei sarcine extrauterine creste foarte de mult.
In cazul existentei unei sarcini exista riscul de infectie a lichidului amniotic. De asemenea gonoreea poate fi transmisa, la nastere, fatului. In lipsa unui tratament imediat si eficace copilul poate orbi.

Diagnostic


La barbat diagnosticul de infectie gonoreica se pune pe baza unui examen la microscop a unei picaturi de secretie uretrala iar rezultatul este imediat. La femeie, pentru diagnosticul de infectie gonoreica este nevoie de efectuarea unei culturi a secretiilor vaginale iar rezultatul este dat dupa 48 de ore. Au inceput sa fie disponibile si teste pe baza examinarii urinei, prin tehnici noi.

Tratament
Tratamentul gonoreei este simplu – antibiotice specifice pe cale orala sau injectabile, si da rezultate foarte bune daca gonoreea este depistata cat mai repede dupa momentul infectarii si daca este urmat corespunzator in ceea ce priveste doza si perioada. Tratamentul gonoreei cere atentie speciala in cazul femeilor care sunt insarcinate sau alapteaza.

Tratamentul trebuie urmat si de partener chiar daca nu exista semne sigure de infectare. Fiindca de foarte multe ori infectia gonoreica face “pereche” cu infectia cu chlamydia se recomanda ca tratamentul sa aiba in vedere si aceasta posibilitate.
Dupa terminarea tratamentului se recomanda urmarirea clinica si de laborator inca o perioada de timp – un nou examen pentru a avea siguranta eficacitatii tratamentului si urmarirea evolutiei starii de sanatate a persoanelor. Pe perioada tratamentului impotriva gonoreei cea mai buna conduita este abstinenta sexuala.
Infectia gonoreica este vazuta ca un “deschizator de drum” pentru infectia cu HIV – virusul imunodeficientei umane. Infectia nu creeaza imunitate – oricand se poate sa va reinfectati daca nu aveti grija de voi.

Prevenire,protejare

Cel mai sigur mod de a preveni infectia gonoreica este folosirea prezervativului in timpul actului sexual, indiferent de care este – oral, vaginal sau anal. Si nu uita si de celelalte posibile cause de infectare – trebuie sa ai un comportament lipsit de risc, sa ai intotdeuna prosop personal, sa nu faci nicidata schimb de lenjerie intima, sa eviti toaletele in care curatenia lasa de dorit.Apoi, bineinteles, vigilenta …;) 

sursa seximus.ro

 
© 2010-2016 Nursing Info: Ghidul asistentului medical. Stefanel Bulea - Published By Gooyaabi Templates