Ultimele stiri

Fashion

13 decembrie 2011

Ce vitamine si saruri minerale "hranesc" inima?

Ritmul vietii actuale este alert...iar acest lucru ne afecteaza fara sa ne dam seama si numai putem face fata activitatilor profesionale si cotidiene.Pentru ca inima sa pastreze acelasi ritm trebuie sa fie "hranita", la fel ca toti muschii din organsim cu un aport suplimentar de minerale si vitamine.
Combinatia dintre Magneziu si Calciu este ideala pentru buna functionare organismului in special pentru muschiul inimii - miocardul.
Magneziul (Mg) este implicat in numeroase reactii metabolice ale organismului si este prezen in fiecare dintre celule noastre.Magneziul este responsabil de transmiterea de impulsurilor nervoase si in functionarea muschilor (relaxare).Totodata si Calciu este util in acelasi scop si anume transmiterea impulsurilor nervoase.
Calciu (Ca) Impiedica trecerea rapida a lichidului plasmatic in spatiul extracelular avand efect benefic in procesele inflamatorii.
La persoanele varstince si pentru femeile la menopauza aportul optim de calciu este important pentru mentinerea substantei osoase.

Atentie
Persoanele care trebuie sa urmareasca reguli stricte de alimentatie, ar trebui sa fie atente si la aportul optim de vitamine, minerale si microelemente.In cazul celor care sufera de diabet exista posibilitatea ca anumite vitamine precum Vitamina B1, minerale precum Magneziul sa excretate in mod suplimentar din cauza metabolismului modificat al acestora.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




7 decembrie 2011

Cum functoneaza creierul?

Creierul (sau encefalul)reprezinta partea sistemului nervos central ce se afla in interiorul cutiiei craniene.Acest organ controleaza numeroase functii ale organismului precum mersul, alergarea, bataile inimii, auzul, vazul s.a.
Creierul este protejat de cutia craniana, fiind captusit cu o membrana ce poarta numele de meninge.
Creierul este alcatuit din trei parti principale:
-partea anterioara
-partea medie
-partea posterioara

Partea anterioara a creierul este impartita in doua jumatati si sunt reprezentate de emisfera cerebrala dreapta, respectiv emisfera cerebrala stanga.
Lobul drept este cel care are controul asupra celorlalte. De sanatatea si buna lui functionare depinde cel stang.De aceea oamenii nu isi pot tine cuvantul, sau nu pot respecta un plan, sunt emotivi, si depind mult de aceasta parte mai mult decat de ratiuni De armonia celor doua emisfere depinde sanatatea si capacitatea creierului nostru, emisfera dreapta e responsabila cu aceasta .





Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




23 noiembrie 2011

Operatia de cataracta

Cataracta este o boală care atacă ochiul și se manifestă prin opacifierea cristalinului sau a capsulei lui.

In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care
- vedere incetosata, greoaie, neclara;
- fotofobie (nu suporta lumina), fie cea naturala sau artificiala. Sofatul este de asemenea ingreunat datorita disconfortului vizual cauzat de lumina farurilor din trafic;
- necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;
- vedere dubla;
- dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.







Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




20 noiembrie 2011

Concursul de rezidentiat - 2011 pentru medicina de urgenta, ATI, neonatologie, oncologie + Video

In centrele  Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi, Timisoara, Craiova, Targu Mures se va desfasura, astazi, concursul de rezidentiat. In sesiunea din 2011 s-au inscris la concurs 5025 de absolventi ai universitatilor de medicina si farmacie.

La concursul de rezidentiat se va concura pentru 3 810 locuri si posturi. 
Dintre cele 2998 locuri in rezidentiat scoase la concurs, un numar de 2600 locuri sunt pentru medicina, 290 locuri pentru medicina dentara si 108 pentru farmacie, a precizat vineri Ministerul Sanatatii.
Cei mai multi candidati au optat pentru a sustine concursul de rezidentiat in Bucuresti (1773).
Urmeaza, ca numar de inscrisi, Cluj Napoca (821) si Iasi (770), Timisoara (601), Craiova (552), Tg. Mures (508).

Concursul de rezidentiat: test-grila cu 200 de intrebari, pe o durata de 4 ore
In premiera, subiectele de examen vor fi proprii pentru fiecare universitate, dar bazate pe o tematica comuna si respectand o metodologie unica, in conformitate cu legislatia in vigoare. Concursul de rezidentiat se va desfasura sub forma de test-grila cu 200 de intrebari, pe o durata de 4 ore.

Posturile scoase la concurs, la rezidentiat, sunt pentru medicina de urgenta, ATI, neonatologie, oncologie
Pentru rezidentiatul pe post, clasificarea se face pe fiecare post. Posturile scoase la concurs pentru care nu au fost candidati inscrisi sau posturile pentru care candidatii nu au obtinut punctajul minim de promovare, nu se vor putea alege de alti candidati. Ministrul Sanatatii, RITLI Ladislau a declarat ca, anul acesta, Ministerul Sanatatii va pune accent prin concursul de rezidentiat pe pregatirea medicilor in specialitatile deficitare. Astfel, posturile scoase la concurs, 812 la numar, sunt, in principal, pentru medicina de urgenta, ATI, neonatologie, oncologie, farmacie clinica, specialitati unde nu exista in prezent o acoperire suficienta cu personal calificat.





sursa agenda.ro

Daca ti-a placut articolu, trimite-l mai departe pe Facebook




19 noiembrie 2011

By-pass-ul coronarian fara pompa + Video

Daca un pacient sufera de boala arterelor coronare (coronary artery disease - CAD), in care una sau mai multe dintre principale vasele de sange ce alimenteaza inima este infundata, se recomanda by-pass-ul coronarian.Odata cu avansarea tehnologiei s-a "nascut" o dorinta de a imbunatati rezultatele ce apar dupa intervia chirurgicala.Acest lucru i-a facut pe medici sa efectueze un by-pass coronarian fara a necesita si unul cardio-pulmonar.Acest tip de procedeu se numeste by-pass coronarian fara pompa (off-pump bypass, beating heart).




Pentru a intelege mai bine ce este by-pass-ul coronarian fara pompa trebuie sa stim mai intai ce este by-pass-ul coronarian traditional, fiind   cel mai frecvent tip de bypass efectuat de catre cardiologi.
In timpul operatiei, toracele este deschis pentru a avea acces la inima. Sunt administrate medicamente pentru a opri bataile inimii, si aparatul cord-pulmon artificial este folosit pentru a oxigenarea tesuturilor organismului in timpul operatiei. Acest lucru permite chirurgului sa opereze pe o inima oprita. Dupa operatie, inima este repornita folosind socuri electrice de intensitate mica.

By-pass-ul coronarian fara pompa este similar cu cel traditional in aceea ca toracele este deschis pentru a avea acces la inima. Totusi, inima nu este oprita si nu se foloseste aparatul cord-pulmon artificial. Se opereaza in timp ce inima continua sa bata. Acest tip de interventie poate reduce riscul de aparitie al unor complicatii atunci cand este folosit aparatul de cord-pulmon artificial si poate face ca recuperarea dupa operatie sa fie mai rapida.



Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




Fracturile antebratului

Fracturile reprezintă o întrerupere a continuităţii osoase, produsă printr-un dezechilibru între rezistenţa intrinsecă a osului şi solicitările la care este supus osul.
De cele mai multe ori fractura se produce pe un os cu structură normală dar în anumitesituaţii fractura poate să se producă pe un os în prealabil fragilizat printr-o suferinţă anterioară.În această din urmă situaţie simptomatologia este mai puţin zgomotoasă iar fracturile sunt numite impropiu fracturi patologice.
Sub denumirea de fracturi ale oaselor antebraţului sunt încadrate acele întreruperi ale continuităţii celor două oase care formează antebraţul, radiusul si ulna, ca urmare a acţiunii unui agent vulnerant.Acest agent vulnerant are o forţă mai mare decât rezistenţa osului

Fracturile antebraţului pot fi încadrate astfel:
- fracturi ale epifizei proximale ale radiusului
- fracturi ale epifizei distale ale radiusului
- fracturi ale olecranului
- fracturi ale coroidei
- fracturi diafizare ale ambelor oase ale antebraţului

Simplelor fracturi se adaugă uneori luxaţiile articulaţiilor proximală şi distală ale antebraţului ce necesită un protocol particular şi implică în plus unele riscuri. Aceste fracturi luxaţii sunt considerate cazuri particulare şi sunt reprezentate de:
- fractura luxaţie Monteggia-Stănciulescu.
- fractura luxaţie Galeazzi.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook





14 noiembrie 2011

Operatia de monturi (Hallux Valgus) + Video

Hallux-Valgus este o afectiune ce face parte din tulburarile de statica ale antepiciorului. Numele de "Hallux-Valgus" provine din denumirea medical pentru degetul mare de la picior, si anume haluce.
Montul nu reprezinta un tesut nou aparut sau o "crestatura" ci este un os normal, si anume proeminenta sub piele a capului primului metatarsian (  osul de la baza degetului mare), acest os deplasandu-se progresiv catre medial.

Cauzele inca sunt necunoscute dar se cunosc cativa factori favorizant si factori de risc precum:
- anumite morfotipuri ale piciorului (tipuri constitutionale), prin raporturile de marime particulare a oaselor, favorizeaza tulburarile de statica;
- bolile inflamatorii de tip poliartrita reumatoida destabilizeaza intreg piciorul si produc printre altele un hallux-valgus rapid evolutiv;
- incaltamintea „eleganta” si incomoda, stramta si cu tocuri, indelung diabolizata, nu genereaza hallux-valgus-ul ci doar il agraveaza pe cel preexistent;
- obezitatea sau scaderea ponderala rapida, prin propriile mecanisme de actiune, pot favoriza aparitia deformatiei.

Iata un clip video in trei parti ce prezinta operatia de monturi.







Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




5 noiembrie 2011

Apendicectomia - operatia de apendicita + Video

In procedura laparoscopica chirurgul insereaza un laparoscop - un tub de grosimea unui creion, cu sistem de iluminare propriu si cu o camera video miniaturala - in abdomen printr-un instrument gol in interior (numit trocar). Este necesara doar o mica incizie. Camera video reda imaginea marita a interiorului abdomenului pe un monitor. Aceasta ii permite chirurgului sa vada operatia in detaliu. Pentru indepartarea apendicelui chirurgul foloseste instrumente mici introduse prin una sau doua incizii abdominale. In general, chirurgia laparoscopica permite o recuperare mai rapida si o vindecare cu mai putine cicatrici. Un alt avantaj al laparoscopiei este acela ca permite chirurgului sa vada in cavitatea abdominala pentru a pune un diagnostic clar in cazurile in care exista dubii asupra diagnosticului de apendicita. De exemplu laparoscopia este foarte folositoare la femeile la menstruatie la care o ruptura a unui chist ovarian poate avea aspectul de apendicita.





Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook





29 octombrie 2011

Lectia de Anatomie - ep.1 - Celula Umana - structura -

Acest filmulet prezinta caracteristicile celulei si a componentelor acesteia.
Articolul detaliat despre structura celulei se gaseste aici










Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




21 octombrie 2011

Calitatile vietii in medicina

Calitatea vieţii este dată de percepţiile indivizilor asupra situaţilor lor sociale, în contextul sistemelor de valori culturale în care trăiesc şi în dependenţă de propriile trebuinţe, standarde şi aspiraţii (OMS, 1998).

Mai specific, prin calitatea vieţii în medicina se înţelege bunăstarea fizică, psihică şi socială, precum şi capacitatea pacienţilor de a-şi îndeplini sarcinile obişnuite, în existenţa lor cotidiană. O definiţie utilitaristă este propusă de Revicki & Kaplan (1993): calitatea vieţii reflectă preferinţele pentru anumite stări ale sănătăţii ce permit ameliorări ale morbidităţii şi mortalităţii. Este vorba de următoarele dimensiuni ale calităţii vieţii:

Bunăstarea emoţionala sau psihică, ilustrată prin indicatori precum: fericirea, mulţumirea de sine, sentimentul identităţii personale, evitarea stresului excesiv, stima de sine (self-esteem), bogăţia vieţii spirituale, sentimentul de siguranţă.Relaţiile interpersonale, ilustrate prin indicatori precum: a te bucura de intimitate, afecţiune, prieteni şi prietenii, contacte sociale, suport social.

Bunăstarea materiala, ilustrată prin indicatori precum: proprietate, siguranţa locului de muncă, venituri adecvate, hrană potrivită, loc de muncă, posesie de bunuri (mobile – imobile), locuinţe, status social.
Afirmarea personala, care însemnă: competenţă profesională, promovare profesională, activităţi intelectuale captivante, abilităţi/deprinderi profesionale solide, împlinire profesională, niveluri de educaţie adecvat profesiei.

Bunăstarea fizica, concretizată în sănătate, mobilitate fizică, alimentaţie adecvată, disponibilitatea timpului liber, asigurarea asistenţei medicale de bună calitate, asigurări de sănătate, activităţi preferate interesante în timpul liber, formă fizică optimă sau fitness, concretizată în cei patru S, Strenght – forţă fizică, Stamina – vigoare sau rezistenţă fizică, Suppleness – supleţe fizică şi Skills – îndemânare sau abilitate fizica.

Independenta, care însemnă autonomie în viaţă, posibilitatea de a face alegeri personale, capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezenţa unor valori şi scopuri clar definite, auto-conducerea în viaţă.

Integrarea sociala, care se referă la prezenţa unui status şi rol social, acceptarea în diferite grupuri sociale, accesibilitatea suportului social, climat de muncă stimulativ, participarea la activităţi comunitare, activitatea în organizaţii ne guvernamentale, apartenenţa la o comunitatea spiritual-religioasă.

Asigurarea drepturilor fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la vot, dreptul la proprietate, la intimitate, accesul la învăţătură şi cultură, dreptul la un proces rapid şi echitabil etc. În contextul activităţii din domeniul medical, se impune găsirea unor criterii operaţionale pentru măsurarea calităţii vieţii pacienţilor.
Printre modelele existente, se pot aminti: modulul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului, sistematizate de Virginia Henderson (Henderson, 1996, 1977) şi cele12 activităţi cotidiene Roper Nancy (1990) esenţiale pentru un pacient (menţinerea unui mediu de viaţă sigur şi sănătos, comunicarea cu semenii, respiraţia, hrana şi băutura / satisfacerea minimului de hrană şi apă, eliminarea excreţiilor, imbrăcarea şi curăţenia corporală, controlul temperaturii corporale, mobilitatea corporală, munca şi jocul, exprimarea sexualităţii, somnul, moartea/decesul).


Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




12 octombrie 2011

Cum se pot evita iritatiile de dupa barbierit?

Barbieritul poate fi numit un "ritual" care necesita anumite reguli si accesorii pentru ca pielea fetei sa nu se inflameze.Acestea sunt patru la numar.

1.Aparatul de ras trebuie sa fie bun.
Inainte, bunicii nostri foloseau briciul ce era ascutit de curea, dar acum se folosesc aparate de ras mai moderne.Fie ca este electric, sau ca este de unica folosinta acest dispozitiv trebuie sa fie de calitate, cat mai adaptat morfologic, cu un maner cu priza sigura pentru a evita taiturile.

2.Un tais chirurgical
Daca lama aparatului de ras este tocita poate face ravagii pe orice tip de ten, mai ales pe unul sensibil, sau daca barba nu a mai fost rasa de doua-trei zile

3.Multa spuma
Un proces extrem de important pentru a preveni iritatiile pielii fetei trebuie ca firele de par sa fie inmuiate foarte bine.
Se poate folosi o crema de ras din comert ce se gasesc sub diferite forme (pasta la tub, gel sau spuma) dupa cateva clatiri cu apa fierbinte pentru inmuierea firelor, pentru a evita ca aparatul de ras sa taie pielea fetei care este destul de sensibila.

4.Solutia dupa ras
In ciuda unei unsturime de scurta durata, aplicarea unui aftershave contribuie la incheierea mai rapida a porilor, ajuta la dezinfectarea posibilelor iritatii si asigura un parfum placut.
Ca inlocuitor a lotiunii dupa barbierit se poate folosi putin alcool medicinal

Daca ti-a placut acest articol, trimite-l mai departe pe Facebook




8 octombrie 2011

Analizatorul Gustativ - PPT

Analizatorul gustativ asigura detectarea diferitelor substante chimice prezente in alimente.Simtul gustului este unul dintre cele mai vechi simturi, din punct de vedere filogenetic, si cel care asigura detectarea substantelor daunatoare, toxice care nu trebuie sa patrunda in corp.

Ce informatii ofera aceasta prezentare Power Point?
  • Segmentul periferic
  • Papile calciforme
  • Papile fungiforme
  • Papile foliate si filiforme
  • Segmentul intermediar
  • Segmentul central




Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook







6 octombrie 2011

Cateterizarea venoasă

Puncţia venoasă periferică este o manoperă elementară pe care orice medic, indiferent de specialitate şi orice asistent medical trebuie să şi-o însuşească.
Abordul venos periferic poate să aibă două scopuri:
- recoltarea de sânge;
- administrarea de medicamente sau soluţii perfuzabile.

Când este necesar un abord venos de scurtă durată (recoltarea de sânge), acesta se poate realiza cu ajutorul unui ac după care acul este retras.
Dacă este necesar un abord venos mai îndelungat acesta se va realiza prin montarea unui cateter venos periferic (CVP): canulă de plastic cu mandren metalic care va fi retras după pătrunderea în venă, rămânând pe loc doar canula de plastic, canulă care poate fi menţinută chiar şi 2-3 zile în anumite condiţii (în funcţie de calitatea canulei: PVC, teflon, poliuretan) (Fig.1). CVP pot fi de diferite dimensiuni existând un cod de culoare în funcţie de grosimea cateterului. Dimensiunea canulei care urmează a fi montată va fi corespunzătoare calibrului venei.
Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la nivelul membrelor inferioare este utilizat în special la copil şi mai rar la adult datorită riscului de tromboflebită.

La nou-născut abordul venos periferic se poate face uşor la nivelul venelor epicraniene. De asemenea în urgenţă abordul intraosos la nivelul tibiei poate fi folosit pentru resuscitare volemică până la montarea unui CVP.

a. Materiale necesare pentru puncţia venoasă periferică:
- tampoane sterile cu alcool sanitar;
- garou;
- ac de puncţie sau CVP, sterile;
- benzi adezive pentru fixarea canulei;
- ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20 ui heparină/ml ser fiziologic).

b. Tehnica puncţiei venoase periferice
- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- medicul va fi echipat cu mănuşi sterile;
- membrul ce urmează a fi puncţionat va fi poziţionat decliv (gravitaţia va accentua staza venoasă);
- se aplică garoul aproape de locul puncţiei. Plasarea garoului la distanţă face ca patul venos în care se adună sângele să fie mai mare şi implicit venele care urmează a fi puncţionate vor fi mai puţin umplute. Garoul va fi strâns în aşa fel încât va fi întreruptă doar circulaţia venoasă nu şi cea arterială (oprirea circulaţiei arteriale va face dificilă umplerea venoasă).
- după plasarea garoului pacientul este rugat să închidă şi să deschidă pumnul de
mai multe ori ceea ce va duce la creşterea fluxului sanguin în membrul respectiv
cu o mai bună vizualizare a venelor;
- se identifică vena ce urmează a fi puncţionată;
- se dezinfectează zona pe o suprafaţă largă cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
- se ia acul sau CVP în mâna dreaptă fără a atinge cu mâna sau cu obiectele din jur zona care urmează
a fi introdusă în venă. Se pătrunde prin piele la un unghi de 10o-15o până în venă după care înaintăm cu acul sau CVP de-a lungul venei







- In cazul în care montăm un CVP pentru a evita străpungerea vasului după ce vârful CVP a ajuns intravascular, fapt marcat de apariţia unei picături de sânge la capătul transparent al mandrenului, acesta va fi menţinut pe loc împingându-se în continuare în venă doar canula de plastic prin culisare pe mandren.

- După ce canula de plastic a fost introdusă în totalitate intravenos se desface garoul, mandrenul metalic va fi retras cu o mână, în timp ce mâna cealaltă va comprima vena pe canulă pentru a evita extravazarea de sânge. Se spală canula cu ser heparinat după care se ataşează căpăcelul, trusa de perfuzie sau seringa cu medicaţia care trebuie administrată.

- Fixarea CVP se va face cu benzi adezive de leucoplast pe care se va nota data şi
ora la care a fost montată canula.

Articol preluat din << Caiet de demonstraţii practice ATI, anul IV MG UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca - Catedra ATI II  >>

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook






25 septembrie 2011

Alimentaţia enterală

Numele de alimentaţie enterală vine din limba greaca: enteron = intestine,aşadar alimentaţia enterală constă în orice formă de alimentaţie care foloseşte tractul gastrointestinal.

Indicaţii: - oricând există un tub digestiv funcţional
Contraindicaţii:
- după intervenţii recente pe tubul digestiv
- hemoragii digestive masive
- în absenţa tranzitului intestinal

Se poate realiza pe următoarele căi:
- sonda gastrică: nasogastrică, orogastrică
- sonda nasoduodenală
- sonda nasojejunală (plasată intraoperator)
- jejunostoma chirurgicală

Şi mai rar prin:
- faringostomă
- esofagostomă
- gastrostomă chirurgicală
- P.E.G. (gastrostoma endoscopică percutană

Prin această metodă de alimentaţie (enterală) se pot administra 2 categorii de produse:
- produse farmaceutice
- produse oficinale (de bucătărie)

Produsele farmaceutice folosite pentru alimentaţia enterală constau de obicei în formule polimerice administrabile prin sonda gastrică, duodenală sau jejunală. Au osmolaritatea în jur de 300 mosm/l, conţin 1 sau 1,5 kcal/ml şi 5-7-9 g N la 1000ml. Exemple: Fresubin®, Ensure®, Survimed®, Pulmocare® etc. Aceste produse conţin toţi nutrienţii necesari pentru o persoană şi anume: proteine, carbohidraţi, lipide, fibre, dar şi electroliţi, vitamine şi oligoelemente.

Produsele oficinale (de bucătărie) folosite în alimentaţia enterală sunt reprezentate de produse măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi administrate printr-un tub relativ subţire cu diametru de 2 – 3 mm.

Conţin:
- proteine: din lapte, albuş de ou, carne măcinată, mazăre
- lipide: uleiuri de măsline, soia, floarea soarelui, porumb, gălbenuş
- glucide: amidon, zaharoză, lactoză, fructoză

Produse: şodou, supă.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




16 august 2011

Desene animate ce produc infarct !!!

Un studiu realizat de cercetatorii de la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii din Bucuresti releva faptul ca cei care se uita la scene foarte violente din desene animate, chiar si pentru o perioada scurta de timp, pot suferi un stop cardiac.

Desenele in care apar scene de violenta au un efect puternic la nivel subliminal asupra celor care le urmaresc. Cel mai bun exemplu, oferit de cercetatorii de la Laboratorul de Psihologie experimentala "Gh. Zapan", este cel al mini-serialului de desene animate "Happy Tree Friends", in care cei trei prieteni fericiti se bat sau isi scot intestinele si orneaza pomul de Craciun... si nu numai atat.

In ce a constat studiul? Mai multi studenti cu varste intre 18 si 25 de ani au fost pusi sa urmareasca secvente din desenul animat amintit, acestia inregistrat, in timpul vizionarii imaginilor, un scurt stop cardiac, tensiune oscilanta si respiratie cu oprire.

De partea cealalta, "Winnie the Pooh" este unul dintre cele mai indragite seriale de desene animate, marca Disney, inspirat din cartea scriitorului britanic Alan Alexander Milne, "Winnie-the-Pooh".

sursa apropo.ro

21 iulie 2011

UMF "G.T.Popa" Iasi - cea mai mare concurenta din ultimii 15 ani


La concursul de admitere ce a avut loc ieri, data de 20 iulie s-au prezentat 2400 de candidati, pentru cele 650 de locuri bugetate si cele 750 de locuri cu taxa.Datorita acestui lucru organizatorii au fost nevoiti sa
apeleze la ajutorul universitatii “Alexandru Ioan Cuza" Iasi, de la care au inchiritat 13 amfiteatre, dat fiind faptul ca toate salile universitatii de medicina au fost ocupate de candidati

Pentru site-ul PaginaMedicala.ro prof. dr. Vasile Astarastoae, rectorul UMF Iasi si presedintele Colegiului Medicilor din Romania a declarat”
"La noi se ia in calcul si rezultatul de la Bacalaureat, dar si media multianuala din timpul liceului. Pot sa va spun ca la analiza dosarelor am constatat ca cel putin 80% dintre candidati aveau mediile peste 8”
Examenul a decurs fara incidente. Ca o noutate, tezele au fost deja scanate, iar candidatii isi pot calcula acasa rezultatele concursului sustinut.
"Din cate am observat, notele se grupeaza fie peste 8, fie peste 6. In orice caz, vor fi medii foarte mari pe toate specialitatile", a conchis prof. Astarastoae.

mai multe informatii - www.paginamedicala.ro si www.umfiasi.ro

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook



20 iulie 2011

Grupele de sange si Factorul Rh

Grupele de sange sunt diferentiate datorita prezentei unor antigene notate cu A si B pe suprafata eritrocitelor si a unor anticorpi in plasma notati cu α si β.
Pe baza prezentei antigenelor si anticorpilor se diferentiaza cele patru grupe de sange - OI, AII, BIII, ABIV.
- Antigenele nu trebuie sa intre in contact direct cu anticorpii de acelasi tip (A cu α, respectiv B cu β) deoarece se produce aglutinizarea si liza hematiilor.

Factorul Rh
Denumirea de Rh provine de la numele maimutei Maccasus Rhesus, la care a fost identificat prima data
Acesta este un alt grup de antigene prezente pe suprafata eritrocitelor.
Prezenta antigenelor este determinata de o gena dominanta (D).Indivizii cu respectivele antigene se numesc Rh pozitivi, iar cei fara antigenele Rh se numesc Rh negativi.
Cunoasterea factorului Rh este foarte importanta pentru transfuzii si pentru gravidele care pot purta un fat cu Rh diferit fata de propriul lor sange.

____________________________________________





Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




19 iulie 2011

Caracteristicile structurale si functionale ale elementelor figurate ale sangelui

Elementele figurate isi au origininea in tesutul hematogen din maduva rosie a oaselor, splina, ganglioni limfatici si timus.Acestea sunt eritrocitele, leucocitele (acestea in functie de prezenta sau absenta granulatiilor in citoplasma sunt granulocite - neutrofile, eozinofile, bazofile si agranulocite - monocite si limfocite)


Eritrocite
-Sunt in numar de 4-6 milioane/mm3, diametrul de 7-8 μ si are forma biconcava.
-Acestea sunt anucleate la muturitate, au culoare rosie si au o durata de viata de cca 100-120 zile, dupa care sunt distruse in splina (hemoliza).
-Eritrocitele contin hemoglobina
Functii
-Eritrocitele (hematiile) transporta gazele respiratorii - O2 (oxihemoglobina) si CO2   (carbohemoglobina), ambele fiind combinatii stabile.
- In contact cu CO (methemoglobina) este o combinatie stabila care duce la asfixiere

Neutrofile
- Sunt in numar de 3000-7000/mm3 de sange, diametrul de 10-15  μ  si au forma sferica, nucleul are 3-5 lobi.(polilobat)
 - in citoplasma sunt prezente granule neutre la colorare si cu un continut compus din enzime bactericide.
-Au o durata de viata aproximativ 7 zile
Functii 
- Intervin in procesul inflamator invadand locul de formare al infectiei, unde sunt atrase chimiotactic datorita receptorilor specifici de pe suprafata membranei 
- La locul infectiei neutrofilele se aseaza de agentii patogeni si ii digera prin fagocitoza cu ajutorul enzimelor si cu produsii de oxidare toxici

Eozinofile
-Sunt in numar de 100-400.mm3 de sange, cu diametrul de 12-14   μ
- Au nucleul bombat, contin granule care se coloreaza cu eozina
Functii 
-Moduleaza raspunsul imun facogitand complexele anticorpi - antigene (corpi straini), enzimele din granule descompun tegumentul unor paraziti si numarul lor creste in boli parazitare

Bazofile 
- Sunt in numar de 20-50/mm3 de sange, diametrul lor fiind de 10-12 μ 
- Nucleul este bi si trilobat, 
- Contin granule care se coloreaza cu coloranti bazici si sunt bogate in enzime - heparina si histamina (substante vasodilatatoare)
Functii 
- Sunt implicate in inflamatii initiindu-le prin eliminarea substantelor vasodilatatoare pot limita procesele de fagocitoza

Monocite 
- Sunt in numar de 100-700/mm3 de sange si au diametrul de 12-24 μ 
- Nucleul are forma literei "C", contin numerosi lizozomi
Functii 
- Migreaza in tesuturi, unde se transforma in macrofage si fagociteaza microorgansimele si celulele moarte
- Fac parte din sistemul imun innascut, pot fagocita bacterii si diversi fungi eliberand mediatorii inflamatori ( prostglandine si interferon), iar ca parte a sistemul imun adaptiv prelucreaa corpii straini (antigenele) in vederea activarii limfocitelor

Limfocite
-Sunt in numar de 1500-3000/mm3 de sange si au diametrul de 5-15  μ avand forme variate
-Nucleul poate ocupa aproape toata citoplasma
- Sunt de 2 tipuri T (90%) si B(10%)
Functii
-Asigura imunitatea adaptiva datorita prezentei unui antigen si se realizeaza in 2 moduri
Limfocitele T  - imunitatea mediata celular prin producerea de limfocite care la contactul cu agentii patogeni se declanseaza citoliza ( distrugerea celulei straine)
Limfocitele B - produc raspunsul imun mediat umoral prin transformarea in plasmocite care produc anticorpi specifici
- Dupa intalnirea cu un antigen se pot produce limfocite de memorie, care prelungesc imunitatea fata de acel antigen, proprietatate care sta la baza vaccinarii. 


Trombocitele (Plachete sangvine)
-Sunt in numar de 250000-300000/mm3 de sange si au diametrul de 2-4  μ 
-Sunt fragmente citoplasmatice provenite din celule precursoare numite megacariocite, contin factori ai coagularii si serotina (substanta vasodilatatoare)
-Sunt functionale 7-10 zile 

Functii 
- Intervin in hemostaza (oprirea sangerarii)
- In contact cu fibrele de colagen de la nivelul unei leziuni vasculare, devin aderente (aglutinare) si formeaza trombusul plachetar care acopera leziunea
-Elibereaza activatorul protombinei, care actioneaza asupra protombinei din plasma si o transforma din fibriogenul plasmatic solubil in fibrina insolubil, ce formeaza o retea in ochiurile careia se fixeaza elementele figurate si se formeaza cheagul

Daca ti-a placut acest articol, trimite-l mai departe pe Facebook 


18 iulie 2011

Circulatia sangelui

- Sângele este un ţesut special sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă şi vasele sanguine, transportă nutrienţii şi oxigenul la nivelul ţesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon şi produşii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numeşte hematologie.
- Sângele este alcătuit dintr-o parte lichidă, plasma sanguină, în care plutesc o serie de celule specifice sângelui.

- Circulaţia sângelui este asigurată în primul rând prin contracţiile muşchiului cardiac, ajutat de valvulele venoase în combinaţie cu contracţiile muşchilor scheletici.
În general vasele de sânge bogate în oxigen care pornind de la inimă şi irigă ţesuturile se numesc artere iar cele care sosesc la inimă şi transportă produsele de catabolism de la ţesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc vene.


- Sistemul vascular conţine la om ca. 70 - 80 ml de sânge pe kilogram, deci la o greutate corporală normală a unui om de 70-80 kg va fi cca. 5 - 6 litri de sânge, bărbaţii au ca. cu 1 litru mai mult sânge ca femeile.
- Sangele se deplaseaza intr-un circuit inchis, intr-un singur sens, prin circulatia sistemica si pulmonara, dispuse in serie si legate prin inima.


1. Circulatia prin artere
- Arterele sunt vasele prin care sangele pleaca de la inima cu O2 (in circulatia sistemica) sau cu CO2 (in circulatia pulmonara). Proprietatile lor sunt elasticitatea si contractilitatea.

- Elasticitatea se manifesta la nivelul arterelor mari, care amortizeaza „unda de soc' provocata de sistola ventriculara si inmagazineaza o parte a energiei sub forma de tensiune elastica a peretilor.
- Arterele mari, considerate „cisterne de presiune', transforma curgerea sacadata a sangelui, determinata de ritmicitatea sistolelor, in curgere continua.
Contractilitatea este caracteristica arterelor mici si arteriolelor, care isi modifica activ calibrul, prin activitatea fibrelor musculare netede din tunica lor medie. Sunt considerate „ecluze de irigatie'.

- Factorul principal al curgerii sangelui prin artere este activitatea mecanica a inimii. Ea determina la nivelul sistemului arterial parametri masurabili, indici importanti ai starii de sanatate



2. Circulatia mare
- Circulatia mare porneste de la ventriculul stang al inimii, apoi prin artera principala - aorta - se ramifica arterial la toate organele si tesuturile.
- La tesuturi, prin capilare, sangele cedeaza oxigen si substante nutritive, se incarca cu bioxid de carbon si cu deseurile rezultate din metabolism, apoi, prin vene, se varsa in auriculul drept al inimiii, unde se termina circulatia mare si incepe circulatia mica...



3. Circulatia mica
- Din auriculul drept, sangele trece in ventriculul drept din care porneste circulatia mica. Aceasta trece prin artera pulmonara, in plamani. In capilarele pulmonare, sangele cedeaza bioxidul de carbon adus, se incarca cu oxigen, pe care il transporta prin vene pana in auriculul stang, unde se termina mica circulatie.


4. Circulatia capilara
- Circulatia capilara se adapteaza continuu la nevoile metabolice. In repaus, multe capilare sunt inchise. Ele se deschid cand activitatea se intensifica si creste nevoia de sange in
organul respectiv.
- Permeabilitatea este proprietatea capilarelor de a permite schimbul de apa si substante dizolvate intre sange si tesuturi prin filtrare, difuziune si osmoza. Peretele capilar este permeabil si pentru leucocite in drumul lor spre focarele de infectie.
- Proprietatea capilarelor de a-si modifica lumenul, motricitatea capilara, se datoreaza actiunii musculaturii netede din peretii arteriolelor si sfincterelor precapilare aflate sub controlul SNV simpatic.

5. Circulatia prin vene
- Venele sunt vasele prin care sangele vine la inima cu CO2 (din circulatia sistemica) si cu O2 (din circulatia pulmonara). Capacitatea lor este de circa trei ori mai mare decat a arterelor. Proprietatile principale ale venelor sunt distensibilitatea si contractilitatea.
- Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-si mari pasiv calibrul sub actiunea presiunii sangvine, unele vene jucand rolul de „rezervoare' de sange (vena hepatica, splenica). Contractilitatea venelor se datoreaza tunicii musculare netede din peretii lor si asigura mobilizarea sangelui din rezerve.


Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook






17 iulie 2011

Virusuri si Tumori

Academicianul Stefan S. Nicolau a demonstrat intr-o serie de lucrari , ca numeroase virusuri cunoscute , cum sunt cele ale hepatitei epidemice sau variolei , sunt capabile sa provoace in organism inmultiri celulare care pot merge uneori pana la stadiul de inceput de tumoare. Din fericire , aceste virusuri se inmultesc ele insesi, mult mai repede ca celulele pe care le ataca, astfel incat tumoarea nu mai are timp sa se produca , din pricina ca celulele sunt inabusite , distruse de marele numar de particule virotice nou-nascute.

Savantul roman s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca celulele pe cale de inmultire ar fi parazitate nu de virusuri agresive , care inmultindu-se rapid sa distruga inceputul de tumoare , ci de un virus slab , cu inmultire latenta , care sa nu excite brusc si puternic fortele de aparare ale organismului , ci sa “zgandere” pe nesimtite celulele , facandu-le sa se inmulteasca in continuare , anarhic. Fara indoiala ca un asemenea virus ar putea produce cancerul.

Teoria academicianului Stefan S. Nicolau concorda pe deplin cu cea sustinuta de catre eminentul specialist sovietic L.A.Zibler, care sustine ca virusul producator de cancer , patruns in organism , produce tumoarea numai daca in acel organism exista cicatrizari. Patruns in aceste celule care se inmultesc normal , virusul le viciaza , le schimba metabolismul , facandu-le sa se inmulteasca anarhic.

Recent, a fost aratat ca este posibil ca virusul specific al cancerului , un virus slab , putin agresiv sa patrunda in organism in primele 4 luni de viata (probabil prin laptele matern) si sa se mentina intr-o stare latenta, adormita,stare cunoscuta sub denumirea de “stare biofita” , timp indelungat.
Datorita faptului ca nu este atat de agresiv , el sta in echilibru cu organismul pana cand o cauza oarecare rupe acest echilibru si virusul incepe sa se multiplice si sa-si manifeste agresivitatea. In acest moment , organismul intra in conflict cu germenul.Daca organismul invinge, el distruge virusul si devine rezistent la o noua infectare; daca nu, tumoarea se constituie , creste si boala canceroasa apare.

Factorii care “desteapta” virusul latent sunt cu siguranta numerosi si foarte complexi. Se crede insa ca cel mai des este vorba de o tulburare a activitatii glandelor endocrine si a sistemului nervos central.
In interesul interventiei glandelor cu secretie interna in procesul de formare al tumorii sub actiunea virusului vin o serie de experiente , dintre care unele apar extrem de interesante.
Certatatorii Lacassagne si Nyka au aratat ca introducand virusul papilomului lui Shope atat pe cale intravenoasa (iritand mai intai pielea) cat si pe cale tegumentara , la iepurii carora in prealabil le fusese
distrusa glanda hipofiza cu ajutorul unor ace de radium, se produc leziuni minime de cele mai multe ori
reduse la simple proeminente granuloase ale pielii , ce dispar destul de repede , urmate de imunitate la o noua inoculare,  in timp ce la animalele martore, carora nu li s-a distrus hipofiza, se dezvolta tumori autentice.
Tot la iepuri exista o tumoare benigna, fibromul, produsa deasemenea de un virus cunoscut azi. Acest
virus inoculat la iepuri de experienta le da acestora, cum este si firesc, o tumoare, care dupa un timp
dispare, lasand ca amintire o buna imunitate.

Daca la iepuri inocularea virusului este insotita de injectii cu cortizon (hormon produs de glandele
suprarenale) apare spre surpriza experimentatorului , nu o tumoare benigna, ci un cancer veritabil.
Dezvoltare tumorilor mamare la soricioaice numai in perioada sarcinii(cand unele glande cu secretie interna
sunt solicitate), aparitia cancerelor in special la oameni peste 40 de ani (varsta insotita de tulburari
endocrine), dezvoltarea tumorilor experimentale la animale cu sistemul nervos excitat si din contra slaba
dezvoltare la animalele in repaus sau in somn medicamentos pledeaza pentru ipoteza izbucnirii
cancerului in organismul cu dereglari neuro-hormonale. Oamenii de pretutindeni sunt ingrijorati de
cresterea numarului de cancer in ultimii ani.

Bombardamentul de la Hirosima da si astazi victime. Cele mai multe mor de leucemii. Cum se explica aceste
nenorociri la 10-15 ani de la incetarea actiunii directe a radiatiilor ucigatoare?
In timpul bombardamentului, aceste persoane au suferit anumite dereglari nervoase si ale glandelor cu secretie interna, atat de fine, incat au parut oameni sanatosi pana in momentul in care ele s-au adancit in
asa masura, incat virusul a trecut din stare latenta in stare agresiva, provocand boli tumorale sau leucemii.
Experientele nucleare sunt la fel de periculoase. Ele sensibilizeaza organismul si este foarte posibil sa pregateasca terenul pentru cancer in masa, desteptand virusul biofit. De altfel, cercetari recente,au aratat ca sub actiunea radiatiilor emise de substante radioactive organismul soarecilor de experienta devine mult mai
sensibil la actiunea agresiva a unor virusuri, imbolnavindu-se cu unii inframicrobi la care in mod obisnuit rezistau.

Daca ti-a placut acest articol, trimite-l mai departe pe Facebook 




16 iulie 2011

Procesul de Nursing

Procesul de nursing este rezolvarea problemei pe baza unui plan – cadru de acordare a ingrijirilor atat pacientului, cat si familiilor, grupurilor sau comunitatii. Este un proces organizat si planificat, o metoda rationala de planificare si promovare a interventiilor individualizate in scopul obtinerii unei mai bune stari de sanatate.



Procesul de nursing este:
  • Un mod de a gandi ca nursa 
  • Modalitate dea corela activitatile ce conduc la ingrijiri competente de nursing
  • Un ciclu dinamic
  • Orientare stiintifica de abordare a problemei de ingrijire

Etapele procesului de nursing:
 
1.      Culegerea datelor – Aprecierea. Cuprinde:
        •   colectarea datelor
        •  validarea datelor 
        •  organizarea datelor
        •  stabilirea profilului de sanatate

2.      Stabilirea problemei pentru formularea diagnosticului de nursing
        • analiza si interpretarea datelor
        •  identificarea problemelor
        •  enuntul diagnosticului de nursing

3.      Planificarea ingrijirilor
        •   stabilirea prioritatilor
        •    stabilirea obiectivelor
        •    alegerea strategiilor

4.      Implementarea. Cuprinde:
            •    culegerea de date noi
            •  efectuarea interventiilor

5.      Evaluareastabilirea criteriilor de evaluare
        •  evaluarea atingerilor obiectivelor
        •   identificarea factorilor care afecteaza atingerea obiectivelor

  
Procesul de nursing are următoarele avantaje , beneficii pentru:


- cel care ofera asistenta medicala (asistentul medical):  permite luarea deciziilor, evidentiaza legalitatea actiunilor, creste profesionalismul, creste responsabilitatea, competenta,  posibilitatea de a cistiga incredere,  da satisfactie muncii
- cel care primeste ingrijiri (pacientul):  participarea pacientului la propria ingrijire si sa se preocupe de obtinerea unei mai bune stari de sanatate,  beneficiaza de ingrijiri de calitate in functie de nevoi, continuitate in ingrijiri

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook


7 iulie 2011

Punctia pleurala - Toracocenteza

Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea unei legaturi intre cavitatea pleurala si mediul exteriror prin intermediul unui ac de punctie.

Scopul explorator al toracocentezei este de a pune in evidenta prezenta lichidului pleural si recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa.
Acest tip de punctie are si un scop terapeutic ce consta in evacuarea lichidului si administrarea medicamentelor in cavitatea pleurala dupa spalarea cavitatii. Medicamentele pot fi antibiotice sau citostatice.

Se recomanda toracocenteza in cazul bolilor inflamatorii, tumori pulmonare, insuficenta cardiaca insotita de colectii lichidiene in cavitatea pleurala.
Se va face punctie pleurala atunci cand cantitatea de lichid pleural depaseste un litru si jumatate si exercita o presiune asupra inimii si plamanului, impiedicandu-le sa functioneze normal

Nu se recomanda toracocenteza atunci cand exista tulburari de coagulare a sangelui(hemofilie) si cand pacientul tine un tratament cu anticoagulante.

Locul punctiei se alege in functie de situatia si cantitatea de lichid pleural.
  •  Daca lichidul este in stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII intercostal pe linia axilara posterioara..
  • Daca lichidul este inchistat, punctia se face  in plina matitate, in zona stabilita prin examen clinic
  • In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se punctioneaza cat mai aproape de nivelul lor superior pentru a preintampina fistulizarea lor.
    • fistulizarea  - aparitia patologica sau crearea chirurgicala unei fistule, adica un canal care pune in comunicatie directa doua viscere sau un viscer si pielea.
Pregatirea punctiei 
Pentru acest tip de punctie sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru anestezie, pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese), romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru colectarea lichidului, tavita renala

Totodata, se vor administra si medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina, morfina, solutiile anestezice.Pentru reactia Rivalta este necesar un pahar conic de 200 ml, 50 ml apa distilata, solutie de acid acetic glacial, pipete.
Pacientului i se administreaza cu 30 minute inainte executie punctiei o fiola de atropina pentru a preveni accidentele.Atropina scade excitabilitatea generala si a nervului pneumogastric.Apoi se asaza in pozitie
sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel, cu mana de partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat in fata, cu antebratele flecate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele inainte.

Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit laterak, pe partea sanatoasa, la marginea patului.

Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in sala de tratamente.
asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile, iar asistenul 2 adiminstreaza o fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei, asza musamaua si aleza pe masa punctiei si dezbraca toracele pacientului
- medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa cu anestezic
- medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale, campul chirurgical si supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare efectuarii punctiei.
- medicul asaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei
- asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul punctiei
- medicul executa punctia si aspira lichidul
- asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete,apoi serveste medicului aparatul respirator
- in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este atent la culoarea fetei si respiratie.
- medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu solutie medicamentoasa in functiei de scopul punctiei.
- medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima cu un tampon steril si aplica pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp asistentul mentine in continuare pozitia corecta a pacientului si verifica culoarea pielii si respiratia.
- dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii ridica membrele inferioare, scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul.



Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor periodic
- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu nuanta cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina), dispneei, tahicardiei, secretiilor bronhice.

Pregatirea produsului pentru examinare
- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si cantitatea lichidului extras.
Lichidul extras poate fi:
  • seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza inflamatoare (tuberculoza) sau tulburare circulatorie (insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)
  • tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent  
  • hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si pleurezia hemoragica

 - se masoara cantitatea lichidului extras
- examinarea biochimica consta in reactia Rivalta
- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si bacteriologic, eprubetele se trimit la laborator.

Complicatii 
- pot aparea hemoragii interpleurale sau rupturi pleuropulmonare

Atentie !
- cand apar accese de tuse determinate de iritatia pleureziei se intrerupe punctia


Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook


5 iulie 2011

Vase de sange dezvoltate in laborator

Trei diabetici aflati sub dializa sunt primii pacienti din lume carora li s-au implantat vene obtinute in laborator cu ajutorul celulelor epiteliale prelevate chiar de la persoanele respective, informeaza Associated Press.
Aceasta premiera medicala ar putea fi în viitor salvatoare pentru milioane de diabetici nevoiti sa faca dializa din cauza complicatiilor bolii, sustine jurnalul.ro.

Includerea tehnicii de creare a venelor in laborator în practica medicala curenta este cu atat mai importanta, cu cat diabetul a atins proportiile unei pandemii. Statisticile privind incidenta diabetului sunt sumbre. Numarul bolnavilor de diabet s-a dublat la nivel mondial din 1980, ajungând in prezent la aproape 350 de milioane de persoane afectate de aceasta boala.

Mai mult, 70-80% dintre diabetici mor din cauza bolilor cardiovasculare, motiv pentru care trebuie stopata cresterea numarului cazurilor de diabet si aparitia complicatiilor.

Costul tratarii unui diabetic fara complicatii este de 345 euro pe an, in timp ce costul unui pacient care prezinta si complicatii ale diabetului se ridica la 8402 euro pe an.

sursa paginamedicala.ro

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

Ce sunt caloriile?

La origine, caloria este o unitate de măsură în fizică, fiind definită drept cantitatea de căldură necesară pentru a creşte temperatura unui mililitru de apă cu 1°C.

În dietetică, valoarea energetică a unui aliment corespunde cantităţii de căldură degajate prin arderea sa. Kilocaloria (Kcal) echivalează cu 1000 calorii, iar unitatea internaţională este kilojoulul (Kjoul), 1 kcal = 4,18 kjouli.

Putem echivala cuvântul calorie cu kilocalorie. Aceeaşi echivalenţă o putem face şi în privinţa caloriilor pe care le consumă organismul nostru!


- 1 gram de glucide echivalează cu 4 kilocalorii
- 1 gram de proteine echivalează cu 4 kilocalorii
- 1 grame de lipide echivalează cu 9 kilocalorii

Necesarul caloric al organismului
Pentru a funcţiona, organismul nostru are nevoie de calorii. La fiecare persoană, acest necesar caloric se împarte în 3 niveluri:
n metabolismul bazal: reprezintă energia
utilizată pentru funcţionarea normală a organismului (respiraţie, funcţionarea organelor şi a celulelor etc). Acesta reprezintă
60 - 70% din totalul necesarului de energie.

Cifre:
- 1 oră de somn sau de repaus: 60 kcal
- 1 oră de activitate în poziţie aşezată (TV, calculator, lectură, transport…): 90 kcal
- 1 oră de activitate în poziţie ridicată (spălat, îmbrăcat, activităţi casnice…): 120 kcal
- 1 oră de gimnastică, grădinărit, mers: 170 kcal
- 1 oră de activitate sportivă (schi, tenis, bicicletă…) sau profesională intensă: peste 300 kcal

De asemenea, pentru evaluarea nevoilor energetice, trebuie să se ţină cont de greutatea, înălţimea şi activitate fizică a fiecărui individ.
- Bărbaţi între 20 şi 40 de ani (70 kg): 2700 kcal
- Femei între 20 şi 40 de ani (60 kg): 2200 kcal
- Bărbaţi între 41 şi 60 de ani (70 kg): 2500 kcal
- Femei între 41 şi 60 de ani (60 kg): 2000 kca

sursa info-sanatate.ro


Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

12 iunie 2011

Medicii de familie nu renuntă la protest

Medicii de familie nu renuntă la protest si nu vor semna actele aditionale la noul contract cadru pe 2011-2012. Toate solicitările anuntate după întâlnirea cu Ministrul Sănătătii si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate (CNAS) rămân valabile. 

Începând cu, 9 iunie, ne-am manifestat disponibilitatea de a recomanda colegilor să depună doar mapele de contractare. Acest lucru nu înseamnă că vom semna actele aditionale sau contractele. Mapele contin doar actele necesare contractării serviciilor si prin depunerea lor ne aratăm disponibilitatea solutionării conflictului, însă nu renuntăm la protest.   

Reiterăm cele afirmate ieri, că începând de săptămâna viitoare, marti 14 iunie, toate serviciile oferite pacientilor în cabinetele medicilor de familie vor fi taxate. 

Preşedinte FNPMF, dr. Doina Mihăilă 
Preşedinte SNMF, dr. Rodica Tănăsescu 

 
sursa http://info-sanatate.ro  

19 aprilie 2011

Ziua Internaţională a Solidarităţii - 31 august

Prof. Dr. Gabriel Banceanu, împreună cu prof. Dr. Radu Vladareanu şi conf. Dr. Nicolae Suciu, aduc în prim plan o problemă existentă la nivel mondial, care nu ocoleşte nici ţara noastră: sănătatea maternă şi infantilă şi modalităţi de combatere a decesului mamei şi copilului.

Anul acesta, Ziua Internaţională a Solidarităţii este marcată prin conferinţe organizate simultan, în toate colţurile lumii, acestea având menirea de a atrage atenţia asupra numărului mare de mame şi copii care mor în timpul sarcinii, naşterii sau imediat după naştere.

Mortalitatea maternă şi infantilă reprezintă o problemă actuală ce afectează întreaga populaţie a lumii. Statisticile privind mortalitatea maternă şi infantilă sunt cutremurătoare:

-în fiecare minut, în lume, o femeie însărcinată moare!
-anual, 4 milioane de copii mor în primele 28 de zile de la naştere!

Deşi ţările din lumea a treia sunt cele mai afectate de mortalitatea maternă şi infantilă, nici România nu se situează prea bine la acest capitol.

Potrivit datelor oferite de către reprezentanţii Institutului Naţional de Statistică, în ţara noastră, la 100.000 de nou-născuţi, 14 femei mor la naştere. De asemenea, în 2009 au murit 2.250 de copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 1 an. Este vorba despre o rată de 10,1%, adică la 1000 nou-născuţi există un număr de 10 decese la naştere.

Cauzele mortalităţii materne şi infantile sunt variate, însă ultimul studiu, realizat în 2007, în ţara noastră, de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pe tema mortalităţii infantile, aduce în prim plan principalele cinci cauze de mortalitate a bebeluşilor din România.

mai multe detalii pe info-sanatate.ro 
sursa info-sanatate.ro 

9 aprilie 2011

Grefa de piele | Skin Graft

Grefa de piele este utilizata mai ales in caz de arsura, dar si atunci cand o interventie chirurgicala a dus la indepartarea unei suprafete importante de tegument, sau o infectie.
Pielea este prevelata de la aceasi persoana care are nevoie de o grefa si daca este posibil dintr-un loc mai putin vizibil - coapsa, pielea capului, regiunea inghinala.


Iata un clip video in care este prezentat modul in care este prelevata o grefa de piele.




8 aprilie 2011

Principalele microorganisme patogene

Clasificare utila in practica antibioticoterapiei.(dupa M.Angelescu)

1.Virusuri
  • determina numeroase boli virale
  • sunt reziste la antibiotice si la chimioterapicele antibacteriene

2.Chlamii
  • determina ornitoza, psitacoza, trahomul, limfogranulomatoza veneriana
  • sunt sensibile la antibiotice cu spectru lar si la sulfamide
3.Rickettsii
  • determina rickettsiozele exantematice, febra "Q" si alte rickettsioze
  • sunt sensibile la antiobiotice cu spectru larg
4.Microplasme
  • mycoplasma pneumaniae (agentul Eaton) determina pneumonia atipica primara
  • sunt sensibile la antibiotice cu spectru lar si la macrolide
5.Bacterii
  • determina aparitia bolilor bacteriene specifice, precum si numeroase infectii nespecifice
  • sunt sensibile, in mod diferentiat, la variante antitbiotice si chimioterapice antibacteriene 
    • a. Bacili gram-pozitivi
      • corinebacterii (bacilul difteric si pseudodifteric)
      • bacteridia carbunoasa
      • clostridii anaerobe (bacilul tetanic, botulinic)
    • Bacili gram-negativi
      • salmonele (bacil tific, paratific)
      • shigele (bacil dizenteric)
      • brucele
      • pasteurele (agentii pestei si ai tularemiei)
      • colibacili
      • proteus
      • hemofili (influenzae, pertussis, ducreyi)
      • anaerobi (specii din genul Bacteroides, Fusobacterium)
    • Coci gram-pozitivi
      • stafilococ alb, coagulazo-negativ
      • stafilococ auriu, coagulazo-pozitiv
      • streptococ β-hemolitic
      • streptococ α-hemolitic
      • streptococ nehemolitic
    • Coci gram-negativi
      • meningococ
      • gonococ
    • Spirochete, leptospire, vibrioni
      • treponema pallidum (sifilis)
      • leptospire (pomona, canicola)
      • spirocheta febrei recurente
      • vibrionul holeric
    • Microbacterii
      • Bacil Koch
      • Bacil Hansen (al leprei)
6.Fungi patogeni
  • determina candidoza mucoaselor, dermatomicoze, micoze sistemice
  • sunt rezistente la antibioticele si la chimioterapicele antibacteriene,sensibile la antifungice
7.Protozoare
  •  determina malaria, amibiaza, toxoplasma, tricomoniaza
  • sunt rezinstente la antibioticele si la chimipterapicele antibacteriene, influentate diferentiat de chimioterapice anti-protozoare
8.Metazoare (viermi)
  • neinfluentate de antibioticele si de chimoterapicele antibacteriene
  • necesita chimioterapie (vermifuge) diferentiata 

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook
 
© 2010-2016 Nursing Info: Ghidul asistentului medical. Stefanel Bulea - Published By Gooyaabi Templates