Ultimele stiri

Fashion

21 iulie 2011

UMF "G.T.Popa" Iasi - cea mai mare concurenta din ultimii 15 ani


La concursul de admitere ce a avut loc ieri, data de 20 iulie s-au prezentat 2400 de candidati, pentru cele 650 de locuri bugetate si cele 750 de locuri cu taxa.Datorita acestui lucru organizatorii au fost nevoiti sa
apeleze la ajutorul universitatii “Alexandru Ioan Cuza" Iasi, de la care au inchiritat 13 amfiteatre, dat fiind faptul ca toate salile universitatii de medicina au fost ocupate de candidati

Pentru site-ul PaginaMedicala.ro prof. dr. Vasile Astarastoae, rectorul UMF Iasi si presedintele Colegiului Medicilor din Romania a declarat”
"La noi se ia in calcul si rezultatul de la Bacalaureat, dar si media multianuala din timpul liceului. Pot sa va spun ca la analiza dosarelor am constatat ca cel putin 80% dintre candidati aveau mediile peste 8”
Examenul a decurs fara incidente. Ca o noutate, tezele au fost deja scanate, iar candidatii isi pot calcula acasa rezultatele concursului sustinut.
"Din cate am observat, notele se grupeaza fie peste 8, fie peste 6. In orice caz, vor fi medii foarte mari pe toate specialitatile", a conchis prof. Astarastoae.

mai multe informatii - www.paginamedicala.ro si www.umfiasi.ro

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook



20 iulie 2011

Grupele de sange si Factorul Rh

Grupele de sange sunt diferentiate datorita prezentei unor antigene notate cu A si B pe suprafata eritrocitelor si a unor anticorpi in plasma notati cu α si β.
Pe baza prezentei antigenelor si anticorpilor se diferentiaza cele patru grupe de sange - OI, AII, BIII, ABIV.
- Antigenele nu trebuie sa intre in contact direct cu anticorpii de acelasi tip (A cu α, respectiv B cu β) deoarece se produce aglutinizarea si liza hematiilor.

Factorul Rh
Denumirea de Rh provine de la numele maimutei Maccasus Rhesus, la care a fost identificat prima data
Acesta este un alt grup de antigene prezente pe suprafata eritrocitelor.
Prezenta antigenelor este determinata de o gena dominanta (D).Indivizii cu respectivele antigene se numesc Rh pozitivi, iar cei fara antigenele Rh se numesc Rh negativi.
Cunoasterea factorului Rh este foarte importanta pentru transfuzii si pentru gravidele care pot purta un fat cu Rh diferit fata de propriul lor sange.

____________________________________________





Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




19 iulie 2011

Caracteristicile structurale si functionale ale elementelor figurate ale sangelui

Elementele figurate isi au origininea in tesutul hematogen din maduva rosie a oaselor, splina, ganglioni limfatici si timus.Acestea sunt eritrocitele, leucocitele (acestea in functie de prezenta sau absenta granulatiilor in citoplasma sunt granulocite - neutrofile, eozinofile, bazofile si agranulocite - monocite si limfocite)


Eritrocite
-Sunt in numar de 4-6 milioane/mm3, diametrul de 7-8 μ si are forma biconcava.
-Acestea sunt anucleate la muturitate, au culoare rosie si au o durata de viata de cca 100-120 zile, dupa care sunt distruse in splina (hemoliza).
-Eritrocitele contin hemoglobina
Functii
-Eritrocitele (hematiile) transporta gazele respiratorii - O2 (oxihemoglobina) si CO2   (carbohemoglobina), ambele fiind combinatii stabile.
- In contact cu CO (methemoglobina) este o combinatie stabila care duce la asfixiere

Neutrofile
- Sunt in numar de 3000-7000/mm3 de sange, diametrul de 10-15  μ  si au forma sferica, nucleul are 3-5 lobi.(polilobat)
 - in citoplasma sunt prezente granule neutre la colorare si cu un continut compus din enzime bactericide.
-Au o durata de viata aproximativ 7 zile
Functii 
- Intervin in procesul inflamator invadand locul de formare al infectiei, unde sunt atrase chimiotactic datorita receptorilor specifici de pe suprafata membranei 
- La locul infectiei neutrofilele se aseaza de agentii patogeni si ii digera prin fagocitoza cu ajutorul enzimelor si cu produsii de oxidare toxici

Eozinofile
-Sunt in numar de 100-400.mm3 de sange, cu diametrul de 12-14   μ
- Au nucleul bombat, contin granule care se coloreaza cu eozina
Functii 
-Moduleaza raspunsul imun facogitand complexele anticorpi - antigene (corpi straini), enzimele din granule descompun tegumentul unor paraziti si numarul lor creste in boli parazitare

Bazofile 
- Sunt in numar de 20-50/mm3 de sange, diametrul lor fiind de 10-12 μ 
- Nucleul este bi si trilobat, 
- Contin granule care se coloreaza cu coloranti bazici si sunt bogate in enzime - heparina si histamina (substante vasodilatatoare)
Functii 
- Sunt implicate in inflamatii initiindu-le prin eliminarea substantelor vasodilatatoare pot limita procesele de fagocitoza

Monocite 
- Sunt in numar de 100-700/mm3 de sange si au diametrul de 12-24 μ 
- Nucleul are forma literei "C", contin numerosi lizozomi
Functii 
- Migreaza in tesuturi, unde se transforma in macrofage si fagociteaza microorgansimele si celulele moarte
- Fac parte din sistemul imun innascut, pot fagocita bacterii si diversi fungi eliberand mediatorii inflamatori ( prostglandine si interferon), iar ca parte a sistemul imun adaptiv prelucreaa corpii straini (antigenele) in vederea activarii limfocitelor

Limfocite
-Sunt in numar de 1500-3000/mm3 de sange si au diametrul de 5-15  μ avand forme variate
-Nucleul poate ocupa aproape toata citoplasma
- Sunt de 2 tipuri T (90%) si B(10%)
Functii
-Asigura imunitatea adaptiva datorita prezentei unui antigen si se realizeaza in 2 moduri
Limfocitele T  - imunitatea mediata celular prin producerea de limfocite care la contactul cu agentii patogeni se declanseaza citoliza ( distrugerea celulei straine)
Limfocitele B - produc raspunsul imun mediat umoral prin transformarea in plasmocite care produc anticorpi specifici
- Dupa intalnirea cu un antigen se pot produce limfocite de memorie, care prelungesc imunitatea fata de acel antigen, proprietatate care sta la baza vaccinarii. 


Trombocitele (Plachete sangvine)
-Sunt in numar de 250000-300000/mm3 de sange si au diametrul de 2-4  μ 
-Sunt fragmente citoplasmatice provenite din celule precursoare numite megacariocite, contin factori ai coagularii si serotina (substanta vasodilatatoare)
-Sunt functionale 7-10 zile 

Functii 
- Intervin in hemostaza (oprirea sangerarii)
- In contact cu fibrele de colagen de la nivelul unei leziuni vasculare, devin aderente (aglutinare) si formeaza trombusul plachetar care acopera leziunea
-Elibereaza activatorul protombinei, care actioneaza asupra protombinei din plasma si o transforma din fibriogenul plasmatic solubil in fibrina insolubil, ce formeaza o retea in ochiurile careia se fixeaza elementele figurate si se formeaza cheagul

Daca ti-a placut acest articol, trimite-l mai departe pe Facebook 


18 iulie 2011

Circulatia sangelui

- Sângele este un ţesut special sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă şi vasele sanguine, transportă nutrienţii şi oxigenul la nivelul ţesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon şi produşii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numeşte hematologie.
- Sângele este alcătuit dintr-o parte lichidă, plasma sanguină, în care plutesc o serie de celule specifice sângelui.

- Circulaţia sângelui este asigurată în primul rând prin contracţiile muşchiului cardiac, ajutat de valvulele venoase în combinaţie cu contracţiile muşchilor scheletici.
În general vasele de sânge bogate în oxigen care pornind de la inimă şi irigă ţesuturile se numesc artere iar cele care sosesc la inimă şi transportă produsele de catabolism de la ţesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc vene.


- Sistemul vascular conţine la om ca. 70 - 80 ml de sânge pe kilogram, deci la o greutate corporală normală a unui om de 70-80 kg va fi cca. 5 - 6 litri de sânge, bărbaţii au ca. cu 1 litru mai mult sânge ca femeile.
- Sangele se deplaseaza intr-un circuit inchis, intr-un singur sens, prin circulatia sistemica si pulmonara, dispuse in serie si legate prin inima.


1. Circulatia prin artere
- Arterele sunt vasele prin care sangele pleaca de la inima cu O2 (in circulatia sistemica) sau cu CO2 (in circulatia pulmonara). Proprietatile lor sunt elasticitatea si contractilitatea.

- Elasticitatea se manifesta la nivelul arterelor mari, care amortizeaza „unda de soc' provocata de sistola ventriculara si inmagazineaza o parte a energiei sub forma de tensiune elastica a peretilor.
- Arterele mari, considerate „cisterne de presiune', transforma curgerea sacadata a sangelui, determinata de ritmicitatea sistolelor, in curgere continua.
Contractilitatea este caracteristica arterelor mici si arteriolelor, care isi modifica activ calibrul, prin activitatea fibrelor musculare netede din tunica lor medie. Sunt considerate „ecluze de irigatie'.

- Factorul principal al curgerii sangelui prin artere este activitatea mecanica a inimii. Ea determina la nivelul sistemului arterial parametri masurabili, indici importanti ai starii de sanatate



2. Circulatia mare
- Circulatia mare porneste de la ventriculul stang al inimii, apoi prin artera principala - aorta - se ramifica arterial la toate organele si tesuturile.
- La tesuturi, prin capilare, sangele cedeaza oxigen si substante nutritive, se incarca cu bioxid de carbon si cu deseurile rezultate din metabolism, apoi, prin vene, se varsa in auriculul drept al inimiii, unde se termina circulatia mare si incepe circulatia mica...



3. Circulatia mica
- Din auriculul drept, sangele trece in ventriculul drept din care porneste circulatia mica. Aceasta trece prin artera pulmonara, in plamani. In capilarele pulmonare, sangele cedeaza bioxidul de carbon adus, se incarca cu oxigen, pe care il transporta prin vene pana in auriculul stang, unde se termina mica circulatie.


4. Circulatia capilara
- Circulatia capilara se adapteaza continuu la nevoile metabolice. In repaus, multe capilare sunt inchise. Ele se deschid cand activitatea se intensifica si creste nevoia de sange in
organul respectiv.
- Permeabilitatea este proprietatea capilarelor de a permite schimbul de apa si substante dizolvate intre sange si tesuturi prin filtrare, difuziune si osmoza. Peretele capilar este permeabil si pentru leucocite in drumul lor spre focarele de infectie.
- Proprietatea capilarelor de a-si modifica lumenul, motricitatea capilara, se datoreaza actiunii musculaturii netede din peretii arteriolelor si sfincterelor precapilare aflate sub controlul SNV simpatic.

5. Circulatia prin vene
- Venele sunt vasele prin care sangele vine la inima cu CO2 (din circulatia sistemica) si cu O2 (din circulatia pulmonara). Capacitatea lor este de circa trei ori mai mare decat a arterelor. Proprietatile principale ale venelor sunt distensibilitatea si contractilitatea.
- Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-si mari pasiv calibrul sub actiunea presiunii sangvine, unele vene jucand rolul de „rezervoare' de sange (vena hepatica, splenica). Contractilitatea venelor se datoreaza tunicii musculare netede din peretii lor si asigura mobilizarea sangelui din rezerve.


Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook






17 iulie 2011

Virusuri si Tumori

Academicianul Stefan S. Nicolau a demonstrat intr-o serie de lucrari , ca numeroase virusuri cunoscute , cum sunt cele ale hepatitei epidemice sau variolei , sunt capabile sa provoace in organism inmultiri celulare care pot merge uneori pana la stadiul de inceput de tumoare. Din fericire , aceste virusuri se inmultesc ele insesi, mult mai repede ca celulele pe care le ataca, astfel incat tumoarea nu mai are timp sa se produca , din pricina ca celulele sunt inabusite , distruse de marele numar de particule virotice nou-nascute.

Savantul roman s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca celulele pe cale de inmultire ar fi parazitate nu de virusuri agresive , care inmultindu-se rapid sa distruga inceputul de tumoare , ci de un virus slab , cu inmultire latenta , care sa nu excite brusc si puternic fortele de aparare ale organismului , ci sa “zgandere” pe nesimtite celulele , facandu-le sa se inmulteasca in continuare , anarhic. Fara indoiala ca un asemenea virus ar putea produce cancerul.

Teoria academicianului Stefan S. Nicolau concorda pe deplin cu cea sustinuta de catre eminentul specialist sovietic L.A.Zibler, care sustine ca virusul producator de cancer , patruns in organism , produce tumoarea numai daca in acel organism exista cicatrizari. Patruns in aceste celule care se inmultesc normal , virusul le viciaza , le schimba metabolismul , facandu-le sa se inmulteasca anarhic.

Recent, a fost aratat ca este posibil ca virusul specific al cancerului , un virus slab , putin agresiv sa patrunda in organism in primele 4 luni de viata (probabil prin laptele matern) si sa se mentina intr-o stare latenta, adormita,stare cunoscuta sub denumirea de “stare biofita” , timp indelungat.
Datorita faptului ca nu este atat de agresiv , el sta in echilibru cu organismul pana cand o cauza oarecare rupe acest echilibru si virusul incepe sa se multiplice si sa-si manifeste agresivitatea. In acest moment , organismul intra in conflict cu germenul.Daca organismul invinge, el distruge virusul si devine rezistent la o noua infectare; daca nu, tumoarea se constituie , creste si boala canceroasa apare.

Factorii care “desteapta” virusul latent sunt cu siguranta numerosi si foarte complexi. Se crede insa ca cel mai des este vorba de o tulburare a activitatii glandelor endocrine si a sistemului nervos central.
In interesul interventiei glandelor cu secretie interna in procesul de formare al tumorii sub actiunea virusului vin o serie de experiente , dintre care unele apar extrem de interesante.
Certatatorii Lacassagne si Nyka au aratat ca introducand virusul papilomului lui Shope atat pe cale intravenoasa (iritand mai intai pielea) cat si pe cale tegumentara , la iepurii carora in prealabil le fusese
distrusa glanda hipofiza cu ajutorul unor ace de radium, se produc leziuni minime de cele mai multe ori
reduse la simple proeminente granuloase ale pielii , ce dispar destul de repede , urmate de imunitate la o noua inoculare,  in timp ce la animalele martore, carora nu li s-a distrus hipofiza, se dezvolta tumori autentice.
Tot la iepuri exista o tumoare benigna, fibromul, produsa deasemenea de un virus cunoscut azi. Acest
virus inoculat la iepuri de experienta le da acestora, cum este si firesc, o tumoare, care dupa un timp
dispare, lasand ca amintire o buna imunitate.

Daca la iepuri inocularea virusului este insotita de injectii cu cortizon (hormon produs de glandele
suprarenale) apare spre surpriza experimentatorului , nu o tumoare benigna, ci un cancer veritabil.
Dezvoltare tumorilor mamare la soricioaice numai in perioada sarcinii(cand unele glande cu secretie interna
sunt solicitate), aparitia cancerelor in special la oameni peste 40 de ani (varsta insotita de tulburari
endocrine), dezvoltarea tumorilor experimentale la animale cu sistemul nervos excitat si din contra slaba
dezvoltare la animalele in repaus sau in somn medicamentos pledeaza pentru ipoteza izbucnirii
cancerului in organismul cu dereglari neuro-hormonale. Oamenii de pretutindeni sunt ingrijorati de
cresterea numarului de cancer in ultimii ani.

Bombardamentul de la Hirosima da si astazi victime. Cele mai multe mor de leucemii. Cum se explica aceste
nenorociri la 10-15 ani de la incetarea actiunii directe a radiatiilor ucigatoare?
In timpul bombardamentului, aceste persoane au suferit anumite dereglari nervoase si ale glandelor cu secretie interna, atat de fine, incat au parut oameni sanatosi pana in momentul in care ele s-au adancit in
asa masura, incat virusul a trecut din stare latenta in stare agresiva, provocand boli tumorale sau leucemii.
Experientele nucleare sunt la fel de periculoase. Ele sensibilizeaza organismul si este foarte posibil sa pregateasca terenul pentru cancer in masa, desteptand virusul biofit. De altfel, cercetari recente,au aratat ca sub actiunea radiatiilor emise de substante radioactive organismul soarecilor de experienta devine mult mai
sensibil la actiunea agresiva a unor virusuri, imbolnavindu-se cu unii inframicrobi la care in mod obisnuit rezistau.

Daca ti-a placut acest articol, trimite-l mai departe pe Facebook 




16 iulie 2011

Procesul de Nursing

Procesul de nursing este rezolvarea problemei pe baza unui plan – cadru de acordare a ingrijirilor atat pacientului, cat si familiilor, grupurilor sau comunitatii. Este un proces organizat si planificat, o metoda rationala de planificare si promovare a interventiilor individualizate in scopul obtinerii unei mai bune stari de sanatate.



Procesul de nursing este:
  • Un mod de a gandi ca nursa 
  • Modalitate dea corela activitatile ce conduc la ingrijiri competente de nursing
  • Un ciclu dinamic
  • Orientare stiintifica de abordare a problemei de ingrijire

Etapele procesului de nursing:
 
1.      Culegerea datelor – Aprecierea. Cuprinde:
        •   colectarea datelor
        •  validarea datelor 
        •  organizarea datelor
        •  stabilirea profilului de sanatate

2.      Stabilirea problemei pentru formularea diagnosticului de nursing
        • analiza si interpretarea datelor
        •  identificarea problemelor
        •  enuntul diagnosticului de nursing

3.      Planificarea ingrijirilor
        •   stabilirea prioritatilor
        •    stabilirea obiectivelor
        •    alegerea strategiilor

4.      Implementarea. Cuprinde:
            •    culegerea de date noi
            •  efectuarea interventiilor

5.      Evaluareastabilirea criteriilor de evaluare
        •  evaluarea atingerilor obiectivelor
        •   identificarea factorilor care afecteaza atingerea obiectivelor

  
Procesul de nursing are următoarele avantaje , beneficii pentru:


- cel care ofera asistenta medicala (asistentul medical):  permite luarea deciziilor, evidentiaza legalitatea actiunilor, creste profesionalismul, creste responsabilitatea, competenta,  posibilitatea de a cistiga incredere,  da satisfactie muncii
- cel care primeste ingrijiri (pacientul):  participarea pacientului la propria ingrijire si sa se preocupe de obtinerea unei mai bune stari de sanatate,  beneficiaza de ingrijiri de calitate in functie de nevoi, continuitate in ingrijiri

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook


7 iulie 2011

Punctia pleurala - Toracocenteza

Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea unei legaturi intre cavitatea pleurala si mediul exteriror prin intermediul unui ac de punctie.

Scopul explorator al toracocentezei este de a pune in evidenta prezenta lichidului pleural si recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa.
Acest tip de punctie are si un scop terapeutic ce consta in evacuarea lichidului si administrarea medicamentelor in cavitatea pleurala dupa spalarea cavitatii. Medicamentele pot fi antibiotice sau citostatice.

Se recomanda toracocenteza in cazul bolilor inflamatorii, tumori pulmonare, insuficenta cardiaca insotita de colectii lichidiene in cavitatea pleurala.
Se va face punctie pleurala atunci cand cantitatea de lichid pleural depaseste un litru si jumatate si exercita o presiune asupra inimii si plamanului, impiedicandu-le sa functioneze normal

Nu se recomanda toracocenteza atunci cand exista tulburari de coagulare a sangelui(hemofilie) si cand pacientul tine un tratament cu anticoagulante.

Locul punctiei se alege in functie de situatia si cantitatea de lichid pleural.
  •  Daca lichidul este in stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII intercostal pe linia axilara posterioara..
  • Daca lichidul este inchistat, punctia se face  in plina matitate, in zona stabilita prin examen clinic
  • In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se punctioneaza cat mai aproape de nivelul lor superior pentru a preintampina fistulizarea lor.
    • fistulizarea  - aparitia patologica sau crearea chirurgicala unei fistule, adica un canal care pune in comunicatie directa doua viscere sau un viscer si pielea.
Pregatirea punctiei 
Pentru acest tip de punctie sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru anestezie, pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese), romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru colectarea lichidului, tavita renala

Totodata, se vor administra si medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina, morfina, solutiile anestezice.Pentru reactia Rivalta este necesar un pahar conic de 200 ml, 50 ml apa distilata, solutie de acid acetic glacial, pipete.
Pacientului i se administreaza cu 30 minute inainte executie punctiei o fiola de atropina pentru a preveni accidentele.Atropina scade excitabilitatea generala si a nervului pneumogastric.Apoi se asaza in pozitie
sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel, cu mana de partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat in fata, cu antebratele flecate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele inainte.

Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit laterak, pe partea sanatoasa, la marginea patului.

Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in sala de tratamente.
asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile, iar asistenul 2 adiminstreaza o fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei, asza musamaua si aleza pe masa punctiei si dezbraca toracele pacientului
- medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa cu anestezic
- medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale, campul chirurgical si supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare efectuarii punctiei.
- medicul asaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei
- asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul punctiei
- medicul executa punctia si aspira lichidul
- asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete,apoi serveste medicului aparatul respirator
- in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este atent la culoarea fetei si respiratie.
- medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu solutie medicamentoasa in functiei de scopul punctiei.
- medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima cu un tampon steril si aplica pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp asistentul mentine in continuare pozitia corecta a pacientului si verifica culoarea pielii si respiratia.
- dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii ridica membrele inferioare, scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul.



Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor periodic
- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu nuanta cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina), dispneei, tahicardiei, secretiilor bronhice.

Pregatirea produsului pentru examinare
- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si cantitatea lichidului extras.
Lichidul extras poate fi:
  • seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza inflamatoare (tuberculoza) sau tulburare circulatorie (insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)
  • tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent  
  • hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si pleurezia hemoragica

 - se masoara cantitatea lichidului extras
- examinarea biochimica consta in reactia Rivalta
- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si bacteriologic, eprubetele se trimit la laborator.

Complicatii 
- pot aparea hemoragii interpleurale sau rupturi pleuropulmonare

Atentie !
- cand apar accese de tuse determinate de iritatia pleureziei se intrerupe punctia


Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook


5 iulie 2011

Vase de sange dezvoltate in laborator

Trei diabetici aflati sub dializa sunt primii pacienti din lume carora li s-au implantat vene obtinute in laborator cu ajutorul celulelor epiteliale prelevate chiar de la persoanele respective, informeaza Associated Press.
Aceasta premiera medicala ar putea fi în viitor salvatoare pentru milioane de diabetici nevoiti sa faca dializa din cauza complicatiilor bolii, sustine jurnalul.ro.

Includerea tehnicii de creare a venelor in laborator în practica medicala curenta este cu atat mai importanta, cu cat diabetul a atins proportiile unei pandemii. Statisticile privind incidenta diabetului sunt sumbre. Numarul bolnavilor de diabet s-a dublat la nivel mondial din 1980, ajungând in prezent la aproape 350 de milioane de persoane afectate de aceasta boala.

Mai mult, 70-80% dintre diabetici mor din cauza bolilor cardiovasculare, motiv pentru care trebuie stopata cresterea numarului cazurilor de diabet si aparitia complicatiilor.

Costul tratarii unui diabetic fara complicatii este de 345 euro pe an, in timp ce costul unui pacient care prezinta si complicatii ale diabetului se ridica la 8402 euro pe an.

sursa paginamedicala.ro

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

Ce sunt caloriile?

La origine, caloria este o unitate de măsură în fizică, fiind definită drept cantitatea de căldură necesară pentru a creşte temperatura unui mililitru de apă cu 1°C.

În dietetică, valoarea energetică a unui aliment corespunde cantităţii de căldură degajate prin arderea sa. Kilocaloria (Kcal) echivalează cu 1000 calorii, iar unitatea internaţională este kilojoulul (Kjoul), 1 kcal = 4,18 kjouli.

Putem echivala cuvântul calorie cu kilocalorie. Aceeaşi echivalenţă o putem face şi în privinţa caloriilor pe care le consumă organismul nostru!


- 1 gram de glucide echivalează cu 4 kilocalorii
- 1 gram de proteine echivalează cu 4 kilocalorii
- 1 grame de lipide echivalează cu 9 kilocalorii

Necesarul caloric al organismului
Pentru a funcţiona, organismul nostru are nevoie de calorii. La fiecare persoană, acest necesar caloric se împarte în 3 niveluri:
n metabolismul bazal: reprezintă energia
utilizată pentru funcţionarea normală a organismului (respiraţie, funcţionarea organelor şi a celulelor etc). Acesta reprezintă
60 - 70% din totalul necesarului de energie.

Cifre:
- 1 oră de somn sau de repaus: 60 kcal
- 1 oră de activitate în poziţie aşezată (TV, calculator, lectură, transport…): 90 kcal
- 1 oră de activitate în poziţie ridicată (spălat, îmbrăcat, activităţi casnice…): 120 kcal
- 1 oră de gimnastică, grădinărit, mers: 170 kcal
- 1 oră de activitate sportivă (schi, tenis, bicicletă…) sau profesională intensă: peste 300 kcal

De asemenea, pentru evaluarea nevoilor energetice, trebuie să se ţină cont de greutatea, înălţimea şi activitate fizică a fiecărui individ.
- Bărbaţi între 20 şi 40 de ani (70 kg): 2700 kcal
- Femei între 20 şi 40 de ani (60 kg): 2200 kcal
- Bărbaţi între 41 şi 60 de ani (70 kg): 2500 kcal
- Femei între 41 şi 60 de ani (60 kg): 2000 kca

sursa info-sanatate.ro


Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook
 
© 2010-2016 Nursing Info: Ghidul asistentului medical. Stefanel Bulea - Published By Gooyaabi Templates