Ultimele stiri

Fashion

29 octombrie 2011

Lectia de Anatomie - ep.1 - Celula Umana - structura -

Acest filmulet prezinta caracteristicile celulei si a componentelor acesteia.
Articolul detaliat despre structura celulei se gaseste aici










Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




21 octombrie 2011

Calitatile vietii in medicina

Calitatea vieţii este dată de percepţiile indivizilor asupra situaţilor lor sociale, în contextul sistemelor de valori culturale în care trăiesc şi în dependenţă de propriile trebuinţe, standarde şi aspiraţii (OMS, 1998).

Mai specific, prin calitatea vieţii în medicina se înţelege bunăstarea fizică, psihică şi socială, precum şi capacitatea pacienţilor de a-şi îndeplini sarcinile obişnuite, în existenţa lor cotidiană. O definiţie utilitaristă este propusă de Revicki & Kaplan (1993): calitatea vieţii reflectă preferinţele pentru anumite stări ale sănătăţii ce permit ameliorări ale morbidităţii şi mortalităţii. Este vorba de următoarele dimensiuni ale calităţii vieţii:

Bunăstarea emoţionala sau psihică, ilustrată prin indicatori precum: fericirea, mulţumirea de sine, sentimentul identităţii personale, evitarea stresului excesiv, stima de sine (self-esteem), bogăţia vieţii spirituale, sentimentul de siguranţă.Relaţiile interpersonale, ilustrate prin indicatori precum: a te bucura de intimitate, afecţiune, prieteni şi prietenii, contacte sociale, suport social.

Bunăstarea materiala, ilustrată prin indicatori precum: proprietate, siguranţa locului de muncă, venituri adecvate, hrană potrivită, loc de muncă, posesie de bunuri (mobile – imobile), locuinţe, status social.
Afirmarea personala, care însemnă: competenţă profesională, promovare profesională, activităţi intelectuale captivante, abilităţi/deprinderi profesionale solide, împlinire profesională, niveluri de educaţie adecvat profesiei.

Bunăstarea fizica, concretizată în sănătate, mobilitate fizică, alimentaţie adecvată, disponibilitatea timpului liber, asigurarea asistenţei medicale de bună calitate, asigurări de sănătate, activităţi preferate interesante în timpul liber, formă fizică optimă sau fitness, concretizată în cei patru S, Strenght – forţă fizică, Stamina – vigoare sau rezistenţă fizică, Suppleness – supleţe fizică şi Skills – îndemânare sau abilitate fizica.

Independenta, care însemnă autonomie în viaţă, posibilitatea de a face alegeri personale, capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezenţa unor valori şi scopuri clar definite, auto-conducerea în viaţă.

Integrarea sociala, care se referă la prezenţa unui status şi rol social, acceptarea în diferite grupuri sociale, accesibilitatea suportului social, climat de muncă stimulativ, participarea la activităţi comunitare, activitatea în organizaţii ne guvernamentale, apartenenţa la o comunitatea spiritual-religioasă.

Asigurarea drepturilor fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la vot, dreptul la proprietate, la intimitate, accesul la învăţătură şi cultură, dreptul la un proces rapid şi echitabil etc. În contextul activităţii din domeniul medical, se impune găsirea unor criterii operaţionale pentru măsurarea calităţii vieţii pacienţilor.
Printre modelele existente, se pot aminti: modulul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului, sistematizate de Virginia Henderson (Henderson, 1996, 1977) şi cele12 activităţi cotidiene Roper Nancy (1990) esenţiale pentru un pacient (menţinerea unui mediu de viaţă sigur şi sănătos, comunicarea cu semenii, respiraţia, hrana şi băutura / satisfacerea minimului de hrană şi apă, eliminarea excreţiilor, imbrăcarea şi curăţenia corporală, controlul temperaturii corporale, mobilitatea corporală, munca şi jocul, exprimarea sexualităţii, somnul, moartea/decesul).


Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




12 octombrie 2011

Cum se pot evita iritatiile de dupa barbierit?

Barbieritul poate fi numit un "ritual" care necesita anumite reguli si accesorii pentru ca pielea fetei sa nu se inflameze.Acestea sunt patru la numar.

1.Aparatul de ras trebuie sa fie bun.
Inainte, bunicii nostri foloseau briciul ce era ascutit de curea, dar acum se folosesc aparate de ras mai moderne.Fie ca este electric, sau ca este de unica folosinta acest dispozitiv trebuie sa fie de calitate, cat mai adaptat morfologic, cu un maner cu priza sigura pentru a evita taiturile.

2.Un tais chirurgical
Daca lama aparatului de ras este tocita poate face ravagii pe orice tip de ten, mai ales pe unul sensibil, sau daca barba nu a mai fost rasa de doua-trei zile

3.Multa spuma
Un proces extrem de important pentru a preveni iritatiile pielii fetei trebuie ca firele de par sa fie inmuiate foarte bine.
Se poate folosi o crema de ras din comert ce se gasesc sub diferite forme (pasta la tub, gel sau spuma) dupa cateva clatiri cu apa fierbinte pentru inmuierea firelor, pentru a evita ca aparatul de ras sa taie pielea fetei care este destul de sensibila.

4.Solutia dupa ras
In ciuda unei unsturime de scurta durata, aplicarea unui aftershave contribuie la incheierea mai rapida a porilor, ajuta la dezinfectarea posibilelor iritatii si asigura un parfum placut.
Ca inlocuitor a lotiunii dupa barbierit se poate folosi putin alcool medicinal

Daca ti-a placut acest articol, trimite-l mai departe pe Facebook




8 octombrie 2011

Analizatorul Gustativ - PPT

Analizatorul gustativ asigura detectarea diferitelor substante chimice prezente in alimente.Simtul gustului este unul dintre cele mai vechi simturi, din punct de vedere filogenetic, si cel care asigura detectarea substantelor daunatoare, toxice care nu trebuie sa patrunda in corp.

Ce informatii ofera aceasta prezentare Power Point?
  • Segmentul periferic
  • Papile calciforme
  • Papile fungiforme
  • Papile foliate si filiforme
  • Segmentul intermediar
  • Segmentul central




Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook







6 octombrie 2011

Cateterizarea venoasă

Puncţia venoasă periferică este o manoperă elementară pe care orice medic, indiferent de specialitate şi orice asistent medical trebuie să şi-o însuşească.
Abordul venos periferic poate să aibă două scopuri:
- recoltarea de sânge;
- administrarea de medicamente sau soluţii perfuzabile.

Când este necesar un abord venos de scurtă durată (recoltarea de sânge), acesta se poate realiza cu ajutorul unui ac după care acul este retras.
Dacă este necesar un abord venos mai îndelungat acesta se va realiza prin montarea unui cateter venos periferic (CVP): canulă de plastic cu mandren metalic care va fi retras după pătrunderea în venă, rămânând pe loc doar canula de plastic, canulă care poate fi menţinută chiar şi 2-3 zile în anumite condiţii (în funcţie de calitatea canulei: PVC, teflon, poliuretan) (Fig.1). CVP pot fi de diferite dimensiuni existând un cod de culoare în funcţie de grosimea cateterului. Dimensiunea canulei care urmează a fi montată va fi corespunzătoare calibrului venei.
Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la nivelul membrelor inferioare este utilizat în special la copil şi mai rar la adult datorită riscului de tromboflebită.

La nou-născut abordul venos periferic se poate face uşor la nivelul venelor epicraniene. De asemenea în urgenţă abordul intraosos la nivelul tibiei poate fi folosit pentru resuscitare volemică până la montarea unui CVP.

a. Materiale necesare pentru puncţia venoasă periferică:
- tampoane sterile cu alcool sanitar;
- garou;
- ac de puncţie sau CVP, sterile;
- benzi adezive pentru fixarea canulei;
- ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20 ui heparină/ml ser fiziologic).

b. Tehnica puncţiei venoase periferice
- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- medicul va fi echipat cu mănuşi sterile;
- membrul ce urmează a fi puncţionat va fi poziţionat decliv (gravitaţia va accentua staza venoasă);
- se aplică garoul aproape de locul puncţiei. Plasarea garoului la distanţă face ca patul venos în care se adună sângele să fie mai mare şi implicit venele care urmează a fi puncţionate vor fi mai puţin umplute. Garoul va fi strâns în aşa fel încât va fi întreruptă doar circulaţia venoasă nu şi cea arterială (oprirea circulaţiei arteriale va face dificilă umplerea venoasă).
- după plasarea garoului pacientul este rugat să închidă şi să deschidă pumnul de
mai multe ori ceea ce va duce la creşterea fluxului sanguin în membrul respectiv
cu o mai bună vizualizare a venelor;
- se identifică vena ce urmează a fi puncţionată;
- se dezinfectează zona pe o suprafaţă largă cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
- se ia acul sau CVP în mâna dreaptă fără a atinge cu mâna sau cu obiectele din jur zona care urmează
a fi introdusă în venă. Se pătrunde prin piele la un unghi de 10o-15o până în venă după care înaintăm cu acul sau CVP de-a lungul venei







- In cazul în care montăm un CVP pentru a evita străpungerea vasului după ce vârful CVP a ajuns intravascular, fapt marcat de apariţia unei picături de sânge la capătul transparent al mandrenului, acesta va fi menţinut pe loc împingându-se în continuare în venă doar canula de plastic prin culisare pe mandren.

- După ce canula de plastic a fost introdusă în totalitate intravenos se desface garoul, mandrenul metalic va fi retras cu o mână, în timp ce mâna cealaltă va comprima vena pe canulă pentru a evita extravazarea de sânge. Se spală canula cu ser heparinat după care se ataşează căpăcelul, trusa de perfuzie sau seringa cu medicaţia care trebuie administrată.

- Fixarea CVP se va face cu benzi adezive de leucoplast pe care se va nota data şi
ora la care a fost montată canula.

Articol preluat din << Caiet de demonstraţii practice ATI, anul IV MG UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca - Catedra ATI II  >>

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe pe Facebook






 
© 2010-2016 Nursing Info: Ghidul asistentului medical. Stefanel Bulea - Published By Gooyaabi Templates