Ultimele stiri

Fashion

6 septembrie 2012

Biomoleculele organice


1.Glucide
Sunt compuşi chimici naturali prezenţi în regnurile vegetal şi animal. In compoziţia acestora se află aşa numitele „bioelemente ternare"; carbonul, hidrogenul şi oxigenul, care definesc structural glucidele simple de tipul ozelor(monozaharidelor) precum glucoza, fructoză, galactoză, riboză s.a.
Există derivaţi glucidici cu structură mai complexă numite ozide, dintre care în cantităţi mai mari în natură se află poliholozidele (poliglucidele), precum glicani (amidon, celuloza), fructani s.a.
Din clasa ozidelor fac parte şi heterozidele (glicozidele) în compoziţia cărora s-au mai decelat azotul, fosforul şi sulful. Compuşii din clasa glucidelor sunt cunoscuţi şi sub denumirea de „zaharide" sau „hidraţi de carbon" (cu variantele de denumiri: carbohidraţi sau hidrocarbonate).

2.Lipide
Lipidele sunt compuşi cu structură heterogenă şi proprietăţi chimice variate, având două caracteristici esenţiale: hidrofobicitatea şi insolubilitatea în apă. Din această clasă de compuşi fac parte: lipidele simple, e.g.: acilgliceroli, ceride, steride, etolide; lipidele complexe, precum glicerofosfolipide, sfingolipide.
Lipidele se află în diversele produse alimentare vegetale şi animale şi, evident în organismul uman.

3.Protide
Protidele sau proteinele reprezintă o clasă mare de bioconstituenţi care au distribuţie ubicuitara în lumea vie. În produsele alimentare de origine vegetală şi animală există nutrienţi de natură protidică care acced în organismul uman prin alimentaţie.
Aceşti nutrienţi în urma metabolizării se transformă în bioconstituenţi ai organismului uman.
Sub raportul compoziţiei chimice protidele (proteinele) se constituie în două grupe de compuşi: proteine simple şi proteine complexe.


  • Proteinele simple - sunt substanţe cuaternare în compoziţia cărora se-află carbon, oxigen, hidrogen şi azot (peptide şi chiar holoproteide).Acestea au ca unităţi structurale de bază, aminoacizii care se eliberează prin hidroliză chimică (acidă, bazică) sau biochimică (enzimatică).
  • Proteinele complexe - au în compoziţie şi alte elemente: fosfor, sulf, oligo- şi micro-elemente metalice (Mg, Fe, Zn, Cu, Mn) etc. Proteinele complexe conţin resturi moleculare neprotidice (derivaţi profirinici - în cazul unor cromoproteine; acizi nucleici - în cazul nucleoproteinelor, etc).
Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

1 august 2012

Punctia rahidiana

Patrunderea cu un ac in spatiul subrahnoidian, printre vertebre reprezinta punctia rahidiana. Spre deosebire de celelalte tipuri de punctii care au doar scop explorator si terapeutic, punctia rahidiana are si un scop anestezic ce consta in introducerea substantelor anestezice (rahianestezie).

 "spate de pisica" - in decubit lateral in pat,
cu spatele la marginea patului,
coapsele flectate pe abdomen,
barbia atingand pieptul.
Scopul explorator al punctiei rahidiene consta in masurarea presiunii lichidului cefalorahidian, recoltarea acestuia pentru a fi examinat la microscop si in laborator si injectarea de substante radioopace pentru examenul radiologic al maduvei spinarii.Se vor introduce substante pe baza de iod sau aer.
Scopul terapeutic consta in decomprimarea in cazul sindromului de hipertensiune intracraniana si introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune in spatiul cefalorahidian.

Atunci cand un pacient prezinta boli inflamatorii ale sistemului nervos central precum meningita sau encefalita se recomanda executia punctiei rahidiene.

Totodata acest tip de punctie este indicata in cazul unor tumori cerebrale, hemoragie subarahnoidiana sau scleroza multipla.
Punctia rahidiana se executa si pacientilor care nu prezinta aceste afectiuni dar care vor fi supusi unor interventii chirurgicale.In acest caz punctia rahidiana devine o metoda de anestezie regionala a abdomenului si a membrelor inferioare.

Locul punctiei
In functie de tipul de punctie locul de executie difera astfel:
  • punctia lombara - T12-L1 sau L4-L5
  • punctia dorsala - T6-T7
  • punctia suboccipitala - intre protuberanta occipitala externa si apofiza axisului, pe linia mediana
Numerotarea vertebrelor coloanei vertebrale
Pregatirea punctiei
Sunt necesare materiale de protectiei a mesei/patului si pentru dezinfectie tip III a pielii.
Materialele se aleg in fuctie de scopul punctiei.
- instrumente si materiale sterile - ace lungi cu diametrul 1-1.5 mm cu mandren, seringi (si pentru anestezie), campuri chirurgicale, comprese, tampoane, manusi de cauciuc, pense hemostatice, pense anatomice, eprubete, lampa de spirt, tavita renala, manopetru Claude
- in cazul rahianesteziei sunt necesare anestezice locale, antibiotice, citostatice, seruri imune, preparate cortizonice
- se informeaza pacientul, se incurajeaza si i se explica pozitia in care va sta, in fuctie de locul punctiei si starea acestuia.
- Atentie ! Pentru a putea fi executata punctia, pacientul trebuie sa fie "pe nemancate" (a jeun)
- pacientul poate sta in doua pozitii:
1. "spate de pisica" - in decubit lateral in pat, cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe abdomen, barbia atingand pieptul
2. pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie cu mainile pe coapse, capul in hiperflexie.

Pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie,
cu mainile pe coapse, capul in hiperflexie
Executia punctiei
- Se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se desfasoara in sala de tratamente, salon sau in sala de operatie in cazul rahianesteziei.
- Medicul si asistentii medicali isi spala si dezinfecteaza mainile;
- Asistentii medicali dezbraca pacientul, protejeaza patul/masa de punctie cu musama, aleza;
- Medicul stabileste locul punctiei iar Asistentul II asaza pacientul in pozitia corespunzatoare in functie de locul punctiei si starea pacientului;
- Asistentul I pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si daca e cazul serveste seringa cu anestezic iar medicul face anestezia locala (aceasta etapa este valabila pentru punctia anestezica);
- Medicul primeste manusile chirurgicale, campul chirurgical pe care il asaza sub locul punctiei;
- Asistentul I dezinfecteaza locul punctiei si serveste acul cu mandren iar medicul executa punctia.Pozitia pacientului este mentinuta de asistentul II, sustinandu-i ceafa cu o mana, iar cu ceala impingand usor regiunea epigastrica;
- Dupa executia punctiei, medicul scoate mandrenul, asistentul I mentine eprubetele pentru recoltarea lichidului.Apoi serveste manometrul Claude pentru masurarea tensiunii LCR;
- Asistentul I serveste seringa cu solutiile medicamentoase, iar dupa administrarea acestora, medicul retrage acul de punctie;
- Asistentul I dezinfecteaza si comprima cu o compresa sterila locul punctiei, aplica pansament uscat fixat cu romplast, apoi asaza pacientul in pat in pozitie decubit lateral, fara perna si este necesar sa isi pastreze aceasta pozitie timp de 24 de ore

Dupa sase ore, pacientul poate fi hidradat si hranit la pat, se vor verifica in permanenta semnele vitale - tensiune arteriala, respiratie, puls iar in cazul in care apar manifestari precum varsaturi, greturi sau cefalee este informat medicul.

Lichidul cefalorahidian pate fi imediat examinat macroscopic, apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea acestuia care in conditii normale este limpede, se scurge picatura cu picatura.
In stari patologice, lichdul poate fi hemoragic, purulent, de culoare galbena (xantocrom) iar viteza de scurgere poate creste.
In cazul unui examen citologic, biochimic sau bacteriologic produsul recoltat este trimis la laborator

Atentie ! 
In timpul executiei punctiei rahidiene pot aparea accidente

- sindrom postpunctional, manifestat prin ameteli, cefalee, varsaturi, rahialgii din cauza hipotensiunii lichidiene provocate de punctie
- pacientul poate acuza dureri violente in membrele inferioare determinate de atingerea ramificatiilor maduvei spinarii, cu varful acului de punctie.
- chiar daca este foarte rar, poate apare socul reflex ce duce la sincope mortale, dar se vor pregati mijloace obisnuite de reanimare.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

29 iulie 2012

Punctia pericardica

Pericardiocenteza consta din patrunderea cu un ac in cavitatea pericardica, care transforma din spatiul virtual in cavitatea reala, prin acumularea sangelui sau lichidului de transsudatie (trecere a plasmei din sange in tesutul interstitial sau intr-o cavitate naturala a organsimului).

Punctia pericardica se executa atunci cand se constata prezenta lichidului in cavitatea pericardica.Lichidul acumulat trebuie recoltat pentru examinare in vederea stabilirii naturii sale.
Pericardiocenteza are si un scop terapeutic ce consta in evacuarea lichidului acumulat si introducerea substantelor medicamentoase dupa executia acestui procedeu.

Acest tip de punctie se executa in cazurile in care intre foitele pericardului se acumuleaza lichid ca urmare a inflamatiei, transsudatiei sau hemoragiei.Din cauza ca pericardul este inextensibil, lichidul acumulat tampeneaza inima si ii ingreuneaza functia, si astfel apare o dispnee accentuata, hipotensiune arteriala.
Dispneea este o stare patologica constand in tulburari respiratorii cauzate de insuficiente cardiace sau stari nervoase, iar in acest caz punctia are caracter de urgenta.

Locul punctiei
In functie de scopul punctiei, locul executiei difera:
  • in cazul punctiei exploratoare - spatiul V intercostal stang la 6 cm de marginea sternului;
  • in cazul in care cantitatea de lichid este mare - spatiul VI-VII la jumatatea distantei dintre linia axilara anterioara si cea medioclaviculara stanga.Cantatitatea de lichid se poate determina in urma unui control radiologic;
  • in cazul punctiei evacuatoare - la extremitatea apendicelui xifoid, pacientul fiind in pozitie semisezand
Locul recomandat pentru punctia pericardica

Anatomia sternului si pozitia apendicelui xifoid
Pregatirea punctiei
Pentru pericardiocenteza sunt necesare acelasi materiale ca si pentru punctia pleurala exceptand aparatele respiratoare.

- instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 
- 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru anestezie, 
- pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese, romplast, eprubete, lampa de spirt,
- recipiente pentru colectarea lichidului, tavita renala

- acul de punctie are o lungime de 8-10 cm
- pacientul este informat si incurajat
se face un examen radiologic al toracelui,
- oxigenoterapie (tratament prin imbogatirea in oxigen a aerului expirat)

- se acorda pozitia in functie de scopul punctiei si cantitatea de lichid existent.Semisezand pentru punctia evacuatoare si decubit dorsal pentru celelalte cazuri

Executia punctiei
Se face de catre medic ajutat de doi asistenti medicali.
Asistentul I pregateste radiografia pacientului iar asistentul II administreaza o fiola de atropina cu jumatate de ora inainte de executia punctiei.Dupa administrarea fiolei medicul si cei doi asistenti medicali isi spala mainile si le dezinfecteaza.
Asistentul I asaza materialul de protectie pe pat iar asistentul II dezbraca toracele pacientului.In cele ce urmeaza medicul alege locul punctiei iar asistentii medicali asaza pacientul in pozitia recomandata.
Dupa stabilirea pozitiei, asistentul I pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si serveste seringa cu anestezic medicului ce executa anestezia, timp in care asistentul II mentine pacientul in pozitia corespunzatoare.
Medicul primeste primeste manusile chirurgicale, campul chirurgical, seringa cu acul de punctie si asaza campul sub locul punctiei.Inainte de executie punctiei asistentul I dezinfecteaza locul punctiei.In timpul executiei punctiei asistentul II mentine pacientul imobilizandu-i bratele.
Medicul aspira lichidul, asistentul I preia seringa cu lichid pe care il introduce in eprubete iar asistentul II supravecheaza faciesul, respiratia, pulsul si aparitia dispneei.
Dupa retragerea acului de punctie asistentul I si II dezinfecteaza locul punctiei, aplica pansament steril, uscat la locul punctiei ce necesita fixat cu benzi de romplast si asaza pacientul in decubit dorsal cu toracele usor ridicat.

Ingrijirea ulterioara a pacientului
Dupa aspiratia lichidul si executia punctiei, se asigura pacientului repaus fizic si psihic, ii este monotorizat in permanenta pulsul, tensiunea arteriala.
Daca se presupune o hemoragie intrapericardica se aplica comprese reci in regiunea precordiala.
Pregatirea produsului pentru examinare se face ca si pentru lichidul pleural
- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si cantitatea lichidului extras.
Lichidul extras poate fi:
- seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza inflamatoare (tuberculoza) sau tulburare circulatorie (insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)
- tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent  
- hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si pleurezia hemoragica

- se masoara cantitatea lichidului extras
- examinarea biochimica consta in reactia Rivalta
- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si bacteriologic, eprubetele se trimit la laborator.

In foaia de observatie se noteaza cantitatea si aspectul lichidului extras si eventualele accidente survenite.
Chiar daca se intampla accidente,atat medicul cat si asistentii trebuie sa-si pastreze calmul pentru a fi capabili sa intevina la timp.
In cazul in care acul patrunde in miocard, apar miscari ale acului sincrone cu miscarile inimii, se retrage imediat acul, dandu-i o pozitie paralela cu peretele inimii.Daca se ating vasele coronariene accidentul este grav, chiar fatal.
Daca apar fenomene de insuficienta cardiaca prin decomprimarea brusca a cavitatii pericardice, medicul recomanda administrarea de tonice-cardiace.
Pot aparea infectii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural daca lichidul pericardic este septic si soc pericardic dar acestea se previn prin anestezia de baza.Daca apare, se face reanimarea cardiorespiratorie

Atentie !
Pentru a preveni orice deviere de la pozitia data, pacientul trebuie sa fie imobilizat.Daca nu se ia in considerare acest lucru pot aparea leziuni ale inimii sau a vaselor mari ce pot avea urmari periculoase.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

28 iulie 2012

Punctia abdominala (Paracenteza)

Paracenteza (punctia abdominala) consta in traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar in diferite scopuri.In cavitatea peritoneala se poate acumula lichid (ascita) care poate avea cauze multiple precum obstacole in circulatia portala (determina hipertensiune in ramurile venei porte) sau inflamatie (in peritonita tuberculoasa).

Scopul explorator al punctiei abdominale
- punere in evidenta a prezentei lichidului peritoneal.
- recoltarea lichidului si examinarea sa in laborator pentru stabilirea naturii sale

Scopul terapeutic al punctiei abdominale
- evacuarea unei colectii libere de lichid in ascitele masive.
- efectuarea dializei peritoneale

Se recomanda paracenteza in cazul ascitelor masive care provoaca tulburari circulatorii si respiratorii prin presiunea asupra diafragmului, venei cave inferioare, in ascitele care nu se resorb prin metode obisnuite de tratament, in traumatisme inchise ale viscerelor abdominale, atunci cand se banuieste hemoperitoneu

Atentie !
- Paracenteza nu este indicata in chisturi ovariene mari, hidronefroza, sarcina.
- La pacientii cu diateze hemoragice si in precoma acest tip de punctie se executa cu mare prudenta




Locul punctiei
- pe linia Monroe  Richter, in fosa iliaca stanga, la punctul de unire a 1/3 medii cu cea mijlocie a liniei ce uneste ombilicul cu spina iliaca anterioara superioara stanga.
- pe linia ombilico-pubiana, la mijlocul ei.

Pregatirea punctiei
Pentru executarea paracentezei sunt necesare materiale - de protectie a patului pe care se executa punctia, pentru dezinfectia tegumentului tip III, instrumente sterile (trocar gros cu diamentrul de 3-4 mm cun un mandrin ascutit si unul bont de rezerva, seringi de 5 si 20 ml, ace 5-6 mm, bisturiu, pense hemostatice, camp chirurgical, manusi chirurgicale, comprese, tuburi prelungitoare.

- pentru recoltarea si colectarea lichidului  - eprubete, cilindru gradat, galeata gradata de 10 L
- pentru ingrijirea locului punctiei - cearsaf impaturit pe lungime, romplast
- substante medicamentoase - anestezice locale, tonice-cardiace
- paravan, tavita renala

Asistentul medical informeaza pacientul asupra necesitatii punctiei, si asigura securitatea si intimitatea.
Pacientul este nevoit sa urineze (daca este cazul se face sondaj vezical), se dezbraca regiunea abdominala. Asistentul medical asaza pacientul in pozitie decubit dorsal in pat, peste cearsaful impaturit in lung, cu flancul stang la marginea patului si trunchiul usor ridicat, se masoara circumferinta abdominala.

Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se deruleaza in salon sau in sala de tratamente. Inainte de executia punctiei, medicul si asistentul/asistentii isi spala mainile si le dezinfecteaza.
- medicul alege locul punctiei iar asistentul pregateste patul cu musama, aleza, cearsaf, asaza pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asistentul medical pregateste locul punctiei, dezinfectie tip III, serveste seringa incarcata cu anestezic iar medicul face anestezia locala.
- dupa anesteziere, medicul primeste manusile chirurgicale si campul chirurgical de la asistent.Medicul protejeaza locul punctiei cu campul steril, timp in care asistentul medical serveste bisturiul sau direct trocarul.
- medicul executa incizia sau direct punctia cu trocarul, scoate mandrinul iar asistentul medical supravegheaza permanent faciesul (aspect caracteristic al fetei în cursul unei boli), respiratia, starea bolnavului.
- asistentul medical recolteaza in eprubete lichidul de ascita, seveste tubul prelungitor al canulei trocarului (pentru evacuare).
- medicul adapteaza tubul prelungitor iar asistentul/asistentii supravegheaza scurgerea lichidului in vasul colector si totodata pacientul

Atentie !
Daca se intrerupe scurgerea lichidului pozitia pacientului trebuie schimbata
- medicul retrage trocarul, aplica agrafa Michel daca a folosit bisturiul pentru incizie, iar asistentul medical dezinfecteaza locul punctiei, face o cuta a pielii, aplica pansament uscat compresiv.Se strange cearsaful in jurul abdomenului, fixandu-se cu ace de siguranta.

Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asaza comod in pat, astfel ca locul punctiei sa fie cat mai sus pentru a evita presiunea asupra orificului si scurgerea lichidului in continuare, se asigura o temparatura optima si liniste.

Dupa sase ore se indeparteaza cearsaful strans in jurul abdomenului, se masoara circumferinta abdominala si se noteaza, se suplineste pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale, se monitorizeaza pulsul, tensiunea arteriala, se noteaza valorile inregistrate in primele 24 de ore, pansamentul se schimba, respectand masurile de asepsie (sterilizare), agrafele se scot dupa 48-72 de ore

Pregatirea produsului pentru examinare
- Examenul macroscopic consta in masurarea cantitatiid de lichid evacuat, aprecierea aspectului lui, determinarea densitatii.
- reactia Rivalta,
- Examenul citologic, bacteriologic, biochimic - eprubete cu lichid etichetate se trimit la laborator

Notarea punctiei in foaia de observatie
- se noteaza cantitatea de lichid evacuat, data, ora, numele persoanei care a executat punctia, circumferinta abdominala inainte si dupa evacuarea lichidului


Atentie !
- In timpul executiei punctiei abdominale pot aparea accidente precum - colaps vascular prin comprimarea brusca a cavitatii abdominale, hemoragie difestiva manifestata prin hematemeza, melena, perforarea intestinului subtire determina peritonita, persistenta orificiului de punctiei prin care se executa punctia

- La prima punctie abdominala se evacueaza o cantitate de maximum 4-5 L iar la urmatoarele se pot evacua 10 L de lichid ascitic
- Viteza de scurgere a lichidului este de 1 L la 15 minute.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook


28 mai 2012

Admitere 2012 la Facultatea de Medicina

La fel ca si in anii din urma examenul de admitere va consta intr-o proba scrisa (grila) insumand notiuni din biologie(medicina,asistenta medicala) sau chimie(farmacie) ce va avea loc pe data de 25 iulie 2012 in cadrul facultatii.Candidatii se pot inscrie in perioada 16-22 iulie.


Biologie - Anatomia si Fiziologia omului - Tematica si Bibliografie
  • Celule, tesuturi, organe, sisteme de organe,
  • Sistemul nervos (exceptand fiziologia emisferelor cerebrale),
  • Analizatori (exceptand fiziologia analizatorului vizual, mecanismul auzului si mecanismul echilibrului),
  • Sistemul endocrin,
  • Sistemul osos (exceptand articulatiile),
  • Sistemul muscular,
  • Sistemul digestiv (exceptand alimentatia echilibrata si sanatatea),
  • Sangele,
  • Sistemul circulator,
  • Sistemul respirator (exceptand efectele exercitiilor fizice si ale altitudinii asupra respiratiei),
  • Sistemul urinar,
  • Metabolismul si homeostazia,
  • Functia de reproducere.  
Bibliografie
  •  Manualele alternative de Biologie (Anatomia si Fiziologia omului), corespunzatoare programelor analitice valabile pentru promotia 2011.
  • Teste pentru admitere: Biologie (Anatomia si fiziologia omului), U.M.F.Iasi.
Chimie - organica - Tematica si Bibliografie
  • Hidrocarburi,
  • Derivati halogenati,
  • Compusi organici cu functiuni simple:
    • compusi hidroxilici (alcooli si fenoli),
    • compusi organici cu azot (amine),
  • Compusi organici cu functiuni simple:
    • compusi carbonilici (aldehide si cetone),
    • acizi carboxilici,
    • derivati functionali de acizi,
  • Compusi organici cu functiuni mixte:
    • aminoacizi, proteine,
    • monozaharide, dizaharide si polizaharide,
  • Izomeria compusilor organici.
Bibliografie
  • Manualele alternative de Chimie organica, corespunzatoare programelor analitice valabile pentru promotia 2011.
  • Teste pentru admitere: Chimie organica, U.M.F.Iasi.
Criterii de selectii a candidatilor  (pentru domeniniul stiinte ingineresti, sesiunea iulie si septembrie, locuri cu taxa din domeniul sanatate pentru sesiunea septembrie, locuri cu taxa in valuta)
  • Bacalaureat International (IB) - 30 de puncte
  • Media notelor la Bacalaureat (conditie minima 60% din nota maxima, eliminatorie)
  • Media la Bacalaureat cuprinsa intre 60% si 69% - 5 puncte
  • Media la Bacalaureat cuprinsa intre 70% si 79% - 10 puncte
  • Media la Bacalaureat cuprinsa intre 80% si 89% - 20 puncte
  • Media la Bacalaureat cuprinsa intre 90% si 100% - 30 puncte
  • Sustinerea probelor la examenul de Bacalaureat a probelor Biologie/Chimie/Fizica/Matematica - 5 puncte pentru fiecare
  • Diploma care atesta obtinerea locurilor I,II,III la olimpiade/concursuri scolare - 20 de puncte pentru fiecare diploma
  • Obtinerea premiului I,II,III la concursuri scolare - 10 puncte pentru fiecare diploma
  • Diploma de absolvire a studiilor universitare medicale (10 puncte), universitare nemedicale(5 puncte)
  • Certificat recunoscut international care certifica cunoasterea limbii in care urmeaza sa studieze - 5 puncte
  • Dovada unei activitati extracurriculare - activitate de voluntariat dovedita (Crucea Rosie, actiuni umanitare) - 10 puncte pentru fiecare actiune (maxim 3)
  • Experienta profesionala in domenii conexe medicinei - 5 puncte
  • Prezentarea unei scrisori de recomandare de la liceul absolvit (profesori, conducere) - 5 puncte
Va urez mult, mult succes !!! :)

Informatii preluate de pe site-ul universitatii - www.umfiasi.ro

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook



8 aprilie 2012

Astenia de primavara

De foarte multe ori am dat vina pe astenia de primavara atunci cand ne lipseste tonusul si avem o stare de oboseala generala dar de foarte putine ori ne-am gandit la metode pentru a-i face fata.
Astenia este cauzata de schimbarile de temperatura si de lumina in exces, pe care o aduce acest anotimp, si trebuie sa stiti ca in locul unei banale astenii se poate instala depresia, o afectiune mult mai grava.

Cum ne dam seama ca suntem afectati de astenia de primavara?
Manifestarile care preced astenia sunt urmatoarele:
- stare de extenuare si epuizare diferita, in fiecare zi
- slabiciune prelungita
- lipotomie (leșin de scurta durata fara întreruperea respirației și a funcționarii inimii)
- miscarile par sa necesite un efort suplimentar
- efortul intelectual este mult mai obositor decat in mod obisnuit
- ameteli usoare
- incertitudie in anumite miscari
- stare de tremur interior
- stare de nervozitate
- tristete inexplicabila
- iritabilitate
- lipsa poftei de mancare
- pierderea memoriei
- hipotensiune (scaderea tensiunii arteriale)
- vitalitate scazuta
- dureri de cap si stare generala de rau
- slabiciune generala, indiferent de efort
- oboseala
- lipsa de interes sexual

Metode de combatere a asteniei de primavara
1.Este cald, profitati de acest lucru si faceti cat mai multe exercitii fizice in aer liber precum joggingul, mersul pe jos, mersul pe bicicleta sau oricare alta activitate care pune sangele in miscare (remediu si pentru hipotensiune).

2.Trebuie sa acordati o atentie marita la dieta, deoarece din cauza iernii, in organism exista o lipsa de vitamine si minerale si de aceea este important un consum de alimente bogate in elemente nutritive - legume, fructe, radacinoaste.
Pe cat posibil se va limita consumul de alimente grase, prajite...
Totodata trebuie sa introduceti in alimentatie grasimile sanatoase si carbohidratii.

3.Respectati programul de somn, organismul are nevoie de odihna pentru a putea sa recupereze energia necesara pentru ziua urmatoare.In functie de varsta trebuie sa dormim un anumit numar de ore.
- sub 11 luni > 14-15 ore de somn
- 1-2 ani > 14-15 ore de somn
- 3-6 ani > 11-13 ore de somn
- 7-17 ani > 10-11 ore de somn
- 19-60 > 7-8 ore de somn
- peste 61 > 7-9 ore de somn

4. In fiecare dimineata beti ceai verde sau un suc natural de fructe.Reimprospatati-va cu ceai verde care va va ajuta sa incepeti ziua in forta.

5. Sa nu uitati sa fiti fericiti, luati in calcul in acest scop orice, de la lucrurile marunte, la locuri care trezesc amintiri fericite, sperante pe care doriti sa le finalizati.Fiti mereu in cautarea fericirii :)

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




24 februarie 2012

Diagnosticul prenatal

Ecografie
Diagnosticul prenatal urmareste detectarea unor maladii din primele luni de sarcina.Tehnicile si metodele de diagnostic prenatal sunt:

1.Arborele genealogic - reprezentat intr-o diagrama istoricul unor boli dintr-o familie.Se urmaresc relatiile care se stabilesc intre membrii familiei si modul de transmitere a bolii.Se poate aprecia riscul genetic de aparitie a bolii la descendenti

2.Ecografia - se poate efectua pe tot parcursul vietii intrauterine, permite indentificarea a numeroase anomalii structurale fetale

3. Amniocenteza - se efectueaza in saptamanile 15-17 de sarcina si consta in analiza lichidului amniotic folosit pentru indentificarea cariotipului fatului, sexului si a unor maladii (boli) cromozomiale si genetice

Amniocenteza
4. Analiza Doppler - este utilizata pentru evaluarea vitezei sangelui in circulatia fetala - ombilicala - placentara.

5. Biopsia testutului din corion - se practica in primul trimestru de sarcina si consta in analiza celulelor corionului care au acelasi material genetic cu al fatului.Tesutul corionic este analizat pentru detectarea anomaliilor cromozomiale (de exemplu - sindromul Down, sindromul Turner,sindromul Klinefelter) si pentru detectarea unor anomalii genetice metabolice (anemia falciforma)

6.Punctia in cordonul obilical - este utila pentru obtinerea unor probe de sange fetal in cazul unor afectiuni de tipul hemoglobinopatiilor, defecte de coagulare sau infectii virale ale fatului.
Prelucrarea pentru determinarea unor maladii genetice se poate realiza direct si rezultatul poate fi obtinut in 24 de ore, sau dupa cultivarea celulor fetale intr-un mediu nutritiv special, pentru a fi supuse unor tehnici mai laborioase de prelucrare, cum este tehnica FISH - metoda fluoroscenta
Prin aceasta tehnica pot fi indentificate variatiile numerice si restructurarile cromozomiale in cariotip.


Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




12 februarie 2012

Fenotipul cancerului

Cancerul este o boala genetica produsa de perturbarea diviziunii celulare si are drept consecinta cresterea si dezvoltarea necontrolata si invaziva a celulelor normale, dând nastere la tumori.
Modul de transmitere al cancerul este clonal.
Se porneste de la o singura celula normala care prolifereaza iar toate celulele descendente ale acesteia sunt anormale, iar rezultatul consta in formarea tumorilor.






Tipuri de tumori
a. beninge(necanceroase)raman localizate in zona in care se formeaza.
b. maligne (canceroase) - invadeaza tesuturile inconjuratoare.


Celulele canceroase se multiplica mai rapid decat celulele normale prin sistemul sanguin si/sau limfatic.Se pot raspândi in orice alta parte a organsimului si genereaza noi tumori - metastaza.
Procesul inducerii cancerului se numeste carcinogeneza (sinonim=toratogeneza) si are trei etape - initierea, dezvoltarea si progresia.In prima etapa are loc aparitia de mutatii in celule somatice (2n) iar in ultimele doua celulele mutante prolifereaza.



Tabel 1. Tipuri de cancer




Tip
Loc de formare
carcinom
Epitelii
sarcom
Tesutul mezenchimal (muscular)
limfom
Tesutul limfoid
mielom
Maduva osoasa si celulele plasmei
leucemie
Globulele albe


Tabel 2. Agenti carcinogeni

Agent
Organul infectat / Localizarea cancerului
Pesticide - Arsenic
Plamani, Ficat, Piele
Uleiuri minerale
Piele
Benzen
Globule albe, Maduva spinarii
Fum de tigara
Sistemul respirator, digestiv, excretor
Azbest


Plamani
Crom
Oxid de Fluor
Nichel
Petrol
Radiatii ionizante
Oase, Maduva Spinarii, Plamani
Radiatii ultraviolete
Piele




Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook





1 februarie 2012

Transmiterea sinaptica

Functionarea sistemului nervos depinde de fluxul de informatii de-a lungul lanturilor de neuroni conectati prin sinapse.
Ce sunt sinapsele?
Sinapsele reprezinta locul de intalnire in care este mediat transferul de informatii intre neuroni sau intre acestia si celulele efectoare (fibre musculare, celule epiteliate secretoare).Cu alte cuvinte sinapsa este regiunea de comunicare dintre doi neuroni.


Structura unei sinapse
Cuprinde trei elemente

  1. componenta presinaptica - reprezentata de membrana butonului terminal
  2. fanta sinaptca - reprezinta spatiul dintre membrana butonului terminal si membrana celulei care primeste influxul nervos.Acest spatiu are o grosime de aproximativ 10-30 nm.
  3. componenta postsinaptica - reprezentata de membrana celulei care primeste impulsul nervos
Datorita sinapselor neurenoii transmit impulsuri fara sa atinga alte celule.Transmiterea impulsurilor se realizeaza intr-un singur sens.Butonii terminali ai axonilor contin vezicule cu substante chimice numite mediatori chimici sau neurotransmitatori, ce sunt folositi de neuroni pentru transmiterea semnalelor altor tipuri de celule


Tipuri de sinapse
Exista patru categorii de clasificare:

1.Din punct de vedere al modalității de transmitere
  • sinapse chimice
  • sinapse electrice - acestea sunt foarte rare.De obicei au o fantă sinaptică foarte redusă (2nm), prin care circula foarte usor ionii.Astfel de sinapse se mai numesc și gap junction.
2.Din punct de vedere al neurotransmițatorului
  • sinapse colinergice - acetilcolină
  • sinapse adrenergice - noradrenalină (norepinefrina)
  • sinapse dopaminergice - dopamină
  • sinapse serotoninergice - serotonină
  • sinapse gabaergice - GABA
3.Din punct de vedere structural
  • sinapse axo-dendritice (între un axon și o dendrită), cu o fantă mai mare de 30 nm
  • sinapse axo-somatice, cu o fantă mai îngustă, de 20nm
  • sinapse cu o fantă de 2nm (de exemplu gap junctions)
4.Din punct de vedere al părților pre- și postsinaptice
  • axo-dendritice
  • axo-somatice
  • axo-axonice

Mecanismul transmiterii sinaptice - are loc in 6 etape
Etapa 1 - Stocarea mediatorului chimic - Mediatorii sunt produsi atat la nivelul butonului terminal cat si in corpul celular
Etapa 2 - Stocarea mediatorului - Mediatorul se stocheaza in principal in butonul terminal, pentru a fi pregatit in momentul in care trebuie transmis semnalul
Etapa 3 - Eliberarea mediatorului - Depolarizarea neuronului presinaptic ajunge la butonul terminal si determina exocitoza, adica expulzarea continutului veziculelor
Etapa 4 - Traversarea spatiului sinaptic - In urma eliberarii mediatorului din componenta presinaptica acesta traverseaza spatiul sinaptic pentru a ajunge la componenta postsinaptica
Etapa 5 - Actiunea postsinaptica - Cuplarea moleculei de mediator cu receptorul specific provoaca modificari in structura postsinaptica
Etapa 6 - Inactivarea mediatorului - este importanta pentru reluarea circuitului la aparitia unui nou stimul.Aceasta are mai multe moduri de realizare.In primul rand mediatorul se poate inactiva prin distrugerea lui datorita enzimelor, proces ce poarta numele de inactivarea enzimatica postsinaptica (transsinaptica).Totodata mediatorul daca este captat in citoplasma postsinaptica acesta devine inactiv (captarea postsinaptica) , dar aceasta inactivare este posibila si in afara spatiului sinaptic (difuzie extrasinaptica).Si nu in ultimul rand inactivarea mediatorului se produce in urma captarii acestuia de zona presinaptica.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




28 ianuarie 2012

Genomul uman - Complementul cromozomial uman

Genomul reprezinta intreaga informatie ereditara a unui organism, incluzand genele si secventele noninformationale ale ADN-ului si anume intronii.Genomul uman denumeste intreaga informatie genetica - continutul de ADN din celule umane(diploide).Genomul uman este compus din:
- 99.9995 ADN nuclear, prezent in nucleu
- 0.0005 ADN mitocondrial, aflat in mitocondrii(organite mari cu membrana dubla, cu rol in descompunerea proteinelor, grasimilor, hidrocarburilor, controleaza nivelul apei si altor materii celulalre)

ADN-ul nuclear constituie informatia genetica esentiala iar cel mitocondrial contine informatia necesara functiilor specifice acestor organite - mitocondriile.
Genomul uman este caracterizat de 24 de tipuri diferite de molecule de ADN bicatenar, fiecare legat de proteine histonice si non-histonice, constituind 24 de tipuri de cromozomi.Aceste 24 de tipuri de cromozomi diferiti sunt clasificati in 22 de cromozomi autozomi si 2 cromozomi heterozomi sau cromozomi sexuali - X si Y.
Fiecare tip de cromozom prezinta variatii specifice regionale in compozitia si frecventa tipurilor de nucleotide.Aceasta variatie, impreuna cu variatia gradului de condesare a cromatinei este specifica fiecarui tip de cromozom si sta la baza indentificarii prin tehnica bandarii, utila in identificarea cromozilor cu ajutorul unor coloranti specifici.

Complementul cromozomial uman este alcatuit din 46 de cromozomi (23 de perechi)
2n=46 cromozomi
n=23 perechi
- 22 de perechi - cromozomi somatici (autozomi)
- 1 pereche - cromozomi sexuali ( heterozomi) - XX (ovule) XY (spermatozoizi)
Celulele somatice contin 2 seturi de cromozomi iar celulele gametici doar un set de cromozomi.

Tipuri de cromozomi
Folosind tehnica bandarii cromozomii au fost impartiti in 7 grupe.Ordonarea pe perechi si grupe a cromozomilor unei celule diploide in functie de dimensiuni, forma, plasarea centromerului

GRUPA A
- cromozii cei mai mari
- perechile 1-3
- metacentrici
GRUPA B
- cromozomii mari
- perechile 4-5
- submetacentrici
GRUPA C
- cromozomii mijlocii
- perechile 6-12
- submetacentrici
GRUPA D
- cromozomii medii
- perechile 13-15
- acrocentrici, au sateliti
GRUPA E
- cromozomii scurti
- perechile 16-18
- metacentrici, submetacentrici
GRUPA F
- cromozomii scurti
- perechile 19-20
- metacentrici
GRUPA G
- cromozomii foarte scurti
- perechile 21-22
- acrocentrici

Cromozomul X apartine grupei C, iar cromozomul Y apartine grupei G. Intregul set  de cromozomi caracteristici speciei numit si complement cromozimial, sta la baza alcatuirii cariotipului.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




9 ianuarie 2012

Elemente de anatomie patologica - Os si Articulatii

Osul este o forma specializata de tesut conjunctiv.
Constituit din matrice proteica mineralizata si celule, unele proprii (osteoblast, osteocit), altele derivate din celule stem apartinind liniei monocit macrofag (osteoclast).
Osul cortical(diafizar) si trabecular( spongios) matur este lamelar( colagen tip I cu dispozitie I lamele paralele) cel imatur este fibros neorganizat( in fracturi, in boli osoase cu turn-over crescut si in tumori)
Matrice
Colagen I
Proteine non colagene: osteocalcina, osteonectina, fibronectina
Componenta minerala in cea mai mare parte : calciu hidroxiapatita
Osteoid : matrice nemineralizata produsa de osteoblaste
Pe biopsia transfixianta de creasta iliaca osteoidul este distribuit pe 20% din suprafata trabeculelor si are o grosime de 12-24microni, iar numarul osteoclastelor pe o sectiune intreaga(ob x20) este de maxim 2. Suprafata trabeculelor este neteda cu ocazionale lacune Howship(sub 5% din suprafata trabeculelor) In osteomalacie si rahitism matricea osteioda este in exces.
Matrice osteoida
Osteoblast
Cantitatea de os scade cu virsta fiind mai mare al femei datorita insuficientei estrogenice dupa menopauza
Ajunsa la maturitate masa scheletica incepe sa scada cu fiecare ciclu de remodelare( pierderea osoasa legata de virsta este de 0,7% pe an)
Estrogenul este un factor reglator major al remodelarii osoase atit la femei cit si la barbati actionind prin inhibarea osteoclastogenezei si cresterea apoptozei osteoclastelor
La tineri osul osteonal are mai multe inele iar la varstnici creste cantitatea de os interstitial
Tipuri de osificare


Osificare de tip encondral, precedata de cartilaj dupa modelul catilajului de crestere( oasele lungi, pelvisul si oasele bazei craniului se osifica prin acest proces, pot dezvolta tumori cartilaginoase primare)
Osificare intramembranoasa, prin conversia directa a tesutului conjunctiv in os( oasele craniului). Formarea osului din periost este esentiala prentru cresterea in grosime . Acest proces intervine si in reparatia osului post fractura.

Sursa - ortopedie-foisor-cursuri ortopedie
Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook




 
© 2010-2016 Nursing Info: Ghidul asistentului medical. Stefanel Bulea - Published By Gooyaabi Templates