Ultimele stiri

Fashion

26 iulie 2013

Abordul vascular osos + Punctia maduvei osoase

- In mod normal, medicamentele in resuscitare cardio pulmonara (RCP) se administreaza pe vena periferica, dar sunt cazuri in care aceasta nu este disponibila si atunci se administreaza intraosos (I.O) - punctie osoasa
- Este un abord vascular rapid, sigur dar care are o durata limitata de maxim 24 de ore.

- Inainte de efectuarea punctiei osoasa trebuie sa se tina cont de urmatoarele contraindicatii
- in zonele de electie pentru punctie pot aparea infectii tegumentare,
- arsuri in zonele de punctie
- punctia nu este recomandata la pacientii cu fracturi recente si/sau care sufera de osteoporeza
- osteogeneza imperfecta

- Calea IO se practica de regula in resuscitarea pediatrica, dar si in cazul adultilor pentru administrarea medicamentelor si lichidelor.

- Materiale necesare
- ace speciale cu lungime mica si cu opritor de protectie pentru a limita adancimea penetrarii
- manusi, tampoane, campuri sterile
- solutii antiseptice - betadina
- anestezic - xilina
- seringi de 20 ml
- trusa perfuzie, solutii perfuzabile
- benzi adezive

Locul punctiei
-de regula este tibia proximala , la 2 cm sub tuberozitatea tibiala , pe fata antero-mediala, dar se poate practica si distal , la 2 cm proximal de maleola interna,
- creasta iliaca,
- la nivelul extremitatii distale a femurului,

Locul de electie pentru punctia osoasa - abordul vascular intraosos


Mod de efectuare
- Acul se introduce perpendicular iar pentru a realiza penetrarea osului este necesara aplicarea unei presiuni asupra acului concomitent cu miscari de rotatie.
- Semnele penetraii osului sunt : senzatia de patrundere in gol, acul sta fixat in os fara a necesita suport.
- Dupa punctionare se scoate mandrenul si se ataseaza seringa cu medicatie sau sistemul de perfuzie.
- Pentru a evita obstruarea (astuparea) acului cu fragmente de os nu se va aspira imediat dupa patrunderea acului.
- In cazul obstructiei acului , acesta se retrage si se tenteaza o noua punctie . Investigatiile care se pot efectua din maduva osoasa : HLG , parametrii Astrup, alte investigatii biochimice.

Fixare perfuzor


- Poziţionare
- femur distal/tibie proximal – câmp rulat sub articulaţie genunchi;
- tibie distal – rotaţie externă a gambei şi piciorului,
- Perfuzorul trebuie astfel securizat încât să nu se modifice poziţia acului; se va imobiliza piciorul pe o atelă, cu atenţie, astfel încât să se poată vizualiza zona de inserţie

- Complicatii
- Embolii grasoase,
- Lezarea cartilajului de crestere,
- Osteomielita,
- Extravazarea in tesuturile din jur a lichidelor perfuzabile,








- Punctia maduvei osoase
- este o investigatie utilizata foarte des in hematologie si consta in prelevarea maduvei osoase de la nivelul osului sternal (manubriu sternal), sau de la nivelul osului iliac
- in cazul copiilor - de la nivelul tibiei proximale sau distale
- cu 30 de minute inaintea interventiei se va administra Xanax pentru ca pacientul sa fie calm si linistit pe toata durata procedurii.

- Scop
- realizarea unui frotiu - pentru mielograma
- imunofenotipare limfocitara 
- realizarea cariotipului medular

- Materialele necesare pentru punctia maduvei osoase sunt aceleasi ca si pentru  abordul vascular osos si sunt prezentate mai sus


Punctia maduvei spinarii - pozitie decubit ventral

- Pozitia pacientului
-decubit dorsal pentru punctia sternala si decubit ventral pentru punctia iliaca (spina iliaca postero-superioara sau creasta iliaca anterosuperioara)
- se va folosi betadina in 3 straturi cu timp de contact 2-3 minute.

- Contraindicatii 
- Infectii locale
- Sternotomie
- Radioterapie localizata

- Complicatii
- infectie
- hemoragie - pentru a evita astfel de complicatii se verifica hemostaza inainte de a executa punctia
- unii pacientii pot prezenta reactii alergice la iod,ce se gaseste in betadina
- in caz de ospteoporoza poate sa apara o disjunctie intre manubriu si corp
- durere locala reziduala
- tamponada cardiaca
- ruptura acului
- pneumotorax(acumulare de aer in spatiul dintre plamani si peretele toracic)

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

23 iulie 2013

Cromatina sexuala

- Cromatina sexuală este un cromocentru special cu particularităţi morfologice bine definite care ne ajuta la stabilirea sexului genetic. 
- Din cauza ca are morfologie distincta in celule provenite de la persoane de sex diferit (la femei crt X si la barbati crt Y) cromatina sexuala este o forma de heterocromatina facultativa.
- In momentul fecundării gameţilor se stabileste sexul genetic şi reprezintă configuraţia cromosomilor sexuali ai zigotului şi implicit a fiecărei celule somatice a unui individ. 
- El este în mod normal:  XX pentru femeie; si respectiv XY pentru bărbat. 
- Doar această configuraţie gonosomică asigură o sexualizare normală.

Cromatina sexuala la barbat si la femeie


1. Cromatina X

- Generalitati
- Cromatina X este un cromocentru, vizibil, în mod normal, în nucleii interfazici ai celulelor aparţinând sexului feminin si rezultă prin heterocromatinizarea unuia dintre cei doi cromosomi X.

- In anul 1961, Mary Lyon a explicat originea si semnificatia cromatinei X prin cele trei postulate:
- postulatul 1 - cromatina X rezultă prin inactivarea si heterocromatinizarea unuia din cei doi cromosomi X la femeie;
postulatul 2 - inactivarea cromosomului X matern sau cromosomului X patern se face la întâmplare şi independent în celule diferite.
postulatul 3 - inactivarea este precoce (până în ziua 16 de viaţă intrauterină) şi definitivă (toată viaţa);

- Metode de studiu
- Tehnicile uzuale de studiu folosesc frotiul din celulele mucoasei bucale (testul Barr) şi frotiul din sânge periferic;

Studiul cromatinei X in frotiul de mucoasa bucala

- Tehnica efectuarii frotiului
- Recoltarea - cu o lama de sticla rodata se racleaza (razuieste) fata interna a obrazului la adulti iar la copii buza inferioara.Nu se foloseste recoltarea superficiala deoarece contine o cantitate mare de celule descuamate.Cea de-a doua recoltare se foloseste intinzandu-se un frotiu celular gros pe o lama de microscop
- Fixarea frotiului - se efectueaza cu ameste de fixator, cu o durata de 30 minute - 12 ore
- Rehidratarea - constituita din patru bai succesive a 5 minute fiecare - alcool 70 grade, alcool 50 grade, apa distilata I, apa distilata II
- Hidroliza - nu este obligatorie dar se efectueaza cu acid clorhidric (HCL)
- Colorarea - se face cu fuxina bazica - colorant CARR
- Examinarea frotiului se face la microscopul cu imersie
Corpuscul Barr

- Morfologia corpuscului Barr
- condensat şi intens colorat bazofil (corpuscul BARR);
- este situat cel mai adesea periferic, lipit de faţa internă a membranei nucleare (intranuclear);
- când este situat central trebuie diferenţiat de nucleol (rotund şi mai mare, brun-cărămiziu în coloraţia cu verde de metil pironină) şi de cromocentri nespecifici (mai mici sau mai mari cu formă neregulată).
- forma: ovalară, plan convexă, discoidală sau triunghiulară;
- mărime medie: 1 micron (± 0,3);

- Frecventa
- in mod teoretic este de 100%, iar practic aproximativ 30 40%.
- Această frecvenţă reală se datoreaza: - excluderii corpusculilor situaţi central; - calităţilor improprii ale unor nuclei din celulele superficiale sau profunde, defecte de colorare; - existenţei reale a celulelor cromatin - negative: cromosomul X inactiv nu se condensează din cauza unor condiţii metabolice generale sau celulare; - alte cauze: vârsta, ciclu ovarian, boli, tratamente.

- Interpretarea
- Nr. corpusculi BARR = nr. cromosomi X 1

Studiul cromatinei X in frotiul de sange periferic

- Tehnica: se evidenţiază în nucleul polimorfonuclearelor neutrofile pe frotiuri colorate cu soluţie MAY - GRUNWALD - GIEMSA.

- aspectul cromatinei:
- apendici nucleari de tip A au formă de "băţ de tobă" (drum stick) şi prezintă un cap ovalar sau rotund legat printr-un filament subţire de unul din lobii nucleului PMN; -
- apendici nucleari de tip B sau noduli sesili prezintă aceeaşi mărime şi formă ca şi apendicii nucleari de tip A dar sunt legaţi direct la nucleu printr-o bază largă de implantare.
- culoare: intens bazofilă, iar marimea este de 1.5 microni

- Frecventa - normal la femeie: 1/38 PMN (1/6 -1/98 PMN). PMN - polimorfonuclear

- Interpretarea 
- Nr apendici nucleari = nr cromosomi X - 1

2. Cromatina Y

- Originea -  aspectul interfazic al celor 2/3 distale ale braţului q al cromosomului Y;

- Morfologie 
- este folosita quinacrina pentru colorarea si evidentierea crs Y - corpuscul intens fluorescent (corpuscul F), ce este vizibil în nucleul interfazic;
- mărime 0,25 microni;
- este situat liber sau lipit de membrana nucleară;

- frecvenţa:
- diferită în diferite ţesuturi ale sexului masculin: * 70 80% în fibroblaşti; * 45% în spermatozoizi;
- corpusculul F este prezent exclusiv la bărbat într un singur exemplar; poate fi prezent în două exemplare la persoanele cu cariotip 47,XYY.

- Interpretare
- Nr. corpusculi F = Nr. cromosomi Y

Indicatii si limite - valoarea practica a tesutului cromatinei sexuala

- Indicatii
- prenatal - prin punctie amniotica se extrag celule ce permite stabilirea sexului genetic al fatului in anomaliile gonosomale recesive (precum hemofilie sau miopatie Duchenne) in cazul in care femeia este purtatoare a genei anormale
- la naştere - în cazul ambiguităţii sexuale la nou născuţii cu testicul nepalpabil. si pentru precizarea sexului genetic şi punerea în concordanţă cu sexul civil;
- mai târziu: în diferite anomalii de sexualizare: - pentru precizarea sexului genetic; - diagnosticul disgeneziilor gonadice orhitice sau ovariene - anomalii de număr şi structură a cromosomilor sexuali.
- în medicina legală şi criminalistică: pentru precizarea provenienţei feminine sau masculine a unor fragmente de ţesuturi, pete de sânge, fire de păr.

- Limite
- este un test subiectiv ce nu poate depista toate mozaicurile şi nici anomaliile autosomilor;
- în multe situaţii, pentru rigurozitate necesită efectuarea cariotipului.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

21 iulie 2013

Metode contraceptive

- Contraceptia include totalitatea metodelor de prevenire a sarcinilor nedorite.
- Aceste metode se clasifica astfel:

I. Metode naturale de planificare familiala
- Metoda calendarului
- Metoda temperaturii bazale
- Metoda ovulatiei
- Metodele simptotermale

II. Metode contraceptive de bariera

- prezervativul masculin
- prezervativul feminin
- diafragma
- cupola cervicala
- spermicide

III. Contraceptia hormonala

IV. Contraceptia de urgenta



I. Metode naturale de planificare familiala


- Avantaje - nu au efecte secundare, functionalitatea organismului nu este afectata, cuplul are control asupra propriei fertilitati, daca sunt folosite corect nu necesita control ulterior si sunt acceptate in orice societate.
- Dezavantaje - eficienta redusa


1. Metoda calendarului
- Ovulul are o rata de supravietuire de 24-48 de ore , iar spermatozoidul de 5 zile .
- Pentru determinarea perioadei fertile se procedeaza astfel :
- Se determina cel mai scurt si cel mai lung ciclu din ultimele 6 sau 12 luni
- Prima zi a fazei fertile se afla scazand din 19 ciclul cel mai scurt
- Ultima zi a fazei fertile se afla scazand din 11 ciclul cel mai lung
- La femeile cu ciclu regulat perioada fertila este intre zilele 10-17 ale ciclului
- Atentie !Durata ciclurilor variaza foarte multe, iar acest lucru nu garanteaza protectie 100%

2. Metoda temperaturii bazale
- Progesteronul este un hormon steroid produs de celulele corpului galben ovarian produs de corpul galben iar dupa ovulatie determina o crestere a temperaturii bazale si ca atare o masurare a temperaturii bazale, dimineata la trezire, la aceasi ora, inainte de a cobori din pat poate sa indice sfarsitul fazei fertile si instalarea infertilitatii;
- Aceasta incepe in dimineata celei de-a 3 –a zi de la saltul temperaturii.

3. Metoda ovulatiei
- In diferite momente ale ciclului menstrual, sub influenta estrogenilor si progesteronului, mucusul cervical sufera modificari.
- Actul sexual este permis in zilele uscate care urmeaza menstruatiei , iar abstinenta va incepe la aparitia primei cantitati de mucus si va dura pana in a 4-a zi dupa ziua cu volum maxim de mucus.
- Mucusul cervical (glera ) poate fi apreciat de femei prin perceptie,simtire si vedere.

4. Metodele simptotermale 
-  Inceputul fazei fertile se poate determina prin metoda calendarului si prin ziua aparitiei mucusului; oricare dintre cei doi indicatori apare primul , marcheaza inceputul perioadei fertile .
- Sfarsitul perioadei fertile se determina prin saltul temperaturei bazale sau prin ziua cu cantitatea maxima de mucus, oricare din cei doi indicatori apare ultimul , acela indica sfarsitul perioadei fertile .


II. Metode contraceptive de bariera
Atentie - folosirea oricarei dintre aceste metode poate da sindrom toxicoseptic.

1. Prezervativul masculin
- Avantaje : nu are efecte adverse, eficienta este mare daca este folosit corect si ofera protectie impotriva bolilor transmise sexual
- Dezavantaje :  interfera actul sexual  reduce sensibilitatea penisului, vaginului, colului

2. Prezervativul feminin
- este o membrana de forma unui sac confectionata din poliuretan, cu doua inele situate unul la exterior si celalalt la interior, care se introduce inaintea actului sexual in vagin si are rolul de a impiedica intrarea spermatozoizilor in vagin.

3. Diafragma uterina
Diafragma uterina
- actioneaza ca o bariera intre lichidul spermatic si colul uterin
- este o cupa de cauciuc in forma de dom , cu o margine flexibila.
- Diafragma se introduce cu cateva ore inaintea actului sexual si trebuie lasata pe loc cel putin 6 ore pentru a permite imobilizarea spermatozoizilor.
- Dupa utilizare, se indeparteaza, se spala cu apa calda si sapun si se usuca.
- Nu se foloseste talcul pentru ca exista risc de cancer ovarian
- Prin nerespectarea igienei sau prin folosirea indelungata, flora microbiana de spermicide este perturbata si acest lucru prezinta un risc de infectie urinara.
- Diafragma trebuie sa aiba o marime adecvata si trebuie schimbata dupa nastere sau la variatii ale greutatii.


4. Cupola cervicala
- este un dispozitiv in forma de clopot mult mai mic decat diafragma care se aplica doar pe colul uterin

5. Spermicidele
- sunt substante chimice care distrug spermatozoizii si acestea se gasesc sub forma de :
- creme
- spray-uri
- bureti vaginali
- supozitoare
- tablete efervescente
- geluri
- Eficacitatea spermicidelor este crescuta daca se utilizeaza si o a doua metoda precum prezervativul sau diafragma.

III. Contraceptia hormonala

- Consta in folosirea steroizilor sexuali feminini cu scopul de a inhiba reproducerea .
- Este o metoda utilizata de peste 60 milioane de femei din intreaga lume.
- Trebuie utilizate pilule contraceptive care contin cea mai mica doza eficace de estrogen si progesteron.
- Administrarea se poate face pe cale orala (pilula), injectabila, sau implant subdermal (capsule moi de cauciuc siliconic ce contin doza de progesteron si sunt inserate subdermal in bratul femeii sau inghinal prin incizie chirurgicala
- Ca si compozitie chimica, ele sunt estro-progestative si progestative simple
- Prezinta cateva efectele adverse - tromboza venoasa, boli cardiovasculare si afectiuni hepatice


IV. Contraceptia de urgenta

Consta in:
- insertia postcoitala a unui dispozitiv intra uterin de cupru in termen de 5 zile
- metode hormonale in primele 72 de ore
- antiprogestative

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

Seminar de Nursing - EmpNURS - Budapesta 2013

- Empowering nurses, prescuratat EmpNURS (Acreditarea asistentilor medicali) este un proiect al Uniunii Europene (2010-2013) care promoveaza rolul asistentului medical in patru noi tari ce apartin de UE.

- Constatarile acestui proiect vor fi prezentate in seminarul de pe data de 6 septembrie 2013, ce va avea loc in Budapesta, organizat de GYEMSZI (National Institute for Quality and Organizational Development in Healthcare and Medicines).

- Acest eveniment este adresat profesorilor, studentilor, si practicantilor din domeniul Nursing-ului de pe intreg teritoriu european.

- Proiectul EmpNURS a fost infiintat prin programul comisiei uniunii europene de invatare pe tot parcursul vietii, si nu se percepe taxa pentru cei prezenti la seminar. 
- Mai multe detalii despre acest proiect vizitati site-ul official - http://www.empnurs.eu

Parlamentul din Budapesta
Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook


19 iulie 2013

Sindromul Klinefelter

- Sindromul Klinefelter afectează aproximativ 1/1000 din nou-născuţii de sex masculin, si este consecinţa fenotipică a trisomiei gonosomale XXY.
- In copilărie sindromul Klinefelter poate fi suspectat în prezenţa unei staturi înalte, a aspectului gracil, a micropenisului şi a dificultăţilor de adaptare şcolară.
- Din nefericire diagnosticul clinic al acestei afecţiuni este posibil doar postpubertar.

- Principalele semne clinice sunt: 
- statura înaltă,
- asocierea între microorhidie (testiculi mici) şi penis normal (disociaţie peno-orhitică),
- sterilitate masculină
- inadaptabilitate socială.

- Disgenezia gonadică determina la majoritatea pacienţilor cu trisomie XXY prezintă o sexualizare masculină deficitară.
- Celule Sertoli sunt inlocuite cu ţesut fibros, iar acest fenomen determina absenţa secreţiei de testosteron şi a spermatogenezei, precum şi hipoplazia testiculară.

- În absenţa testosteronului, caracterele sexuale secundare sunt slab dezvoltate:
- pilozitatea facială, axilară şi tronculară sunt absente,
- pilozitatea pubiană este redusă,
- corpul are conformaţie de tip feminin,
- vocea este înaltă, iar adipozitatea are o dispoziţie de tip ginoid

Comparatie intre un individ sanatos si un individ bolnav

- O altă particularitate fenotipică este reprezentata de dezvoltarea glandelor mamare la un individ de sex masculin (ginecomastie).
- Nivelul testosteronului este scăzut, în timp ce hormonii gonadotropi (FSH şi LH) au valori crescute.
- Dermatoglifele sunt caracterizate prin: triradius axial în poziţie distală (t’ sau t”) şi suma crestelor digitale mai mică decât media sexului masculin.
- Dezvoltarea intelectuală este aproape normală, coeficientul intelectual fiind la limita inferioară a normalului sau peste aceasta.
- Pacienţii cu sindrom Klinefelter prezintă tulburări de învăţare, determinate de dislexie. Deficitul intelectual este corelat cu prezenţa unui număr crescut de cromosomi X.
- Analizele citogenetice confirma daca pacientul este sau nu afectat de acest sindrom.Testul cromatinei sexuale X şi testul cromatinei sexuale Y sunt pozitive.
- In cca 85 % din cazuri cariotipul relevă o trisomie liberă omogenă (47,XXY), iar În 15 % din cazuri este prezent un mozaic cromosomic: 46,XY/47,XXY.
 - Mai rar pot fi prezente şi alte formule cromosomice (46,XY/48,XXXY; 45,X/46,XY/47,XXY; 47,XXY/48,XXXY).

Tratament
- Se aplică numai postpubertar şi constă în administrare de hormoni sexuali masculini, cu scopul de inducere a dezvoltării caracterelor sexuale secundare masculine.
- În general, ginecomastia nu răspunde la tratament hormonal, ci necesită tratament chirurgical, întrucât se însoţeste de creşterea riscului de cancer mamar.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

17 iulie 2013

Pozitia laterala de siguranta

- In urma unui accident, victimele inconstiente, fara leziuni ale coloanei vertebrale care respira si care prezinta semne de circulatie sangvina vor fi aduse intr-o pozitie de siguranta, apropriata de cea fiziologica.
- aceasta este o metoda de prim ajutor si trebuie cunoscuta de orice persoana, chiar daca nu are pregatire medicala,

Scopurile pozitiei laterale de siguranta
- monotorizarea respiratiei
- mentinerea cailor respiratorii libere pentru a putea respira
- evitarea compresiunilor pe plachetele vasculo-nervoase

Atentie !
- pozitia laterala de siguranta creaza o compresie asupra unui brat, de aceea se recomanda urmarirea circulatiei periferice a bratului si intalaturarea compresiei cat mai rapid.

Pozitia laterala de siguranta - imagine preluata de pe www.lectiadeprimajutor.ro
Tehnica
- salvatorul ingenuncheaza lateral de victima ce se afla in decubit dorsal si are membrele pelvine intinse,
- bratul pacientului ce se afla de partea salvatorului se pozitioneaza in unghi drept cu corpul, cotul fiind indoit si palma orientata in sus,
- celalt brat, de partea opusa se aduce peste torace de aceasi parte cu salvatorul si se pozitioneaza cu dosul palmei in contact cu obrazul,
- urmeaza o flectare incompleta a coapsei pe abdomen, salvatorul prinde membrul inferior de partea opusa chiar deasupra genunchiului si il trage in sus pastrand insa contactul piciorului cu solul,
- salvatorul tinand mana dreapta pe genunchiul flectat si cu mana stanga mentinand dosul mainii victimei pe obraz, roteste victima spre el in pozitia laterala pana cand genunchiul flectat se sprijina pe sol
- pozitia membrului inferior de deasupra se ajusteaza astfel incat si genunchiul sa fie flectat in unghi drept,
- se impinge capul spre posterior pentru a asigura libertatea cailor aeriene,
- la intervale regulate se verifica respiratia.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

Endoscopia digestiva superioara si inferioara

Endoscop
- Endoscopia reprezinta un procedeu de investigare, utilizat foarte des in gastroenterologie.
- Este de doua tipuri
- superioara (explorarea esofagului, stomacului si a duodenului)
- inferioara (colonscopie si rectosigmoidoscopie)

Scopul endoscopiei
- diagnostic,
- terapeutic, ce consta in cauterizarea varicelor esofagiene, si extragerea corpilor straini sau a polipilor gastrici, duodenali sau colonici.

Complicatiile endoscopiei
- unii pacienti pot avea reactii anafilactice la anestezicele administrate local, cum ar fi xilina,
- in cazul unei biopsii, poate sa apara hemoragia,
- se pot provoca perforatii la nivelul faringelui si esofagului,
- pentru a evita o bacteriemie (patrundere in sange a unor bacterii care pot produce o infectie localizata) se efectueaza antibioticoterapie de preventie.

Ce este Endoscopul?
- pentru practicarea endoscopiei se foloseste un tub optic,rigid de 5-8 mm diametru dotat cu un sistem de iluminare, numit endoscop,
- mai exista un alt tip de endoscop, cu diametru mai mic, confectionat din fibre de carbon/sticla utlizat pentru endoscopia digestiva inferioara (fibroscop)
- endoscoapele pot fi echipate cu accesorii chirurgicale si/sau camere video

1. Endoscopia digestiva superioara

- Materiale necesare
- endoscop cu anexele sterilizate,
- masti, ochelari de protectie, manusi,
- sorturi de cauciuc
- pipa Guedel (orofaringiana, pentru aspiratie),
- tavita renala,
- medicamente pentru preanestezie,
- trusa de urgenta,
- flexula pentru abord vascular periferic,

- endoscopia digestiva superioara consta in explorarea interiorului esofagului, stomacului si a duodenului,
- prin cavitatea bucala endoscopul este introdus si inainteaza usor la nivelul gatului,
- acest tip de endoscopie este utila pentru detectarea herniei hiatale, a cauzei hematemezei, a inflamatiei esofagului si identificarea durerii in abdomen,

- endoscopia se efectueaza intr-o sala speciala,iar dupa examinare nu este necesara internarea peste noapte,
- pacientul trebuie sa informeze cadrul medical daca are o alergie la medicamente sau daca urmeaza un tratament cu insulina (pentru diabetici),
- pentru a preveni hemoragia se evita administrarea de aspirina inaintea examinarii,
- pacientul nu trebuie sa manance/bea, nu fumeaza,
- cu jumatate de ora inaintea examinarii se adiminstreaza atropina ce are rol de a reduce secretiile,
- daca examinarea se efectueaza in cazul unei situatii de urgenta se va introduce o sonda nazogastrica,
- se asigura o linie intra venoasa, si se administreaza medicatie ce provoaca somnolenta,
- pacientul va fi anesteziat cu spray anestezic, si va intins pe partea stanga, cu capul inclinat spre inainte,
- pentru a proteja endoscopul de dintii pacientului, va fi introdusa o piesa bucala
- cand endoscopul ajunge in esofag, pacientul isi va tine capul drept pentru ca patruderea endoscopului sa fie usoara si pentru a evita perforatiile tesutului la acest nivel,
- pacientul nu trebuie sa inghita doar daca acest lucru ii este cerut, prin endoscop se poate introduce aer si apa pentru a curata zona de examinare.

Endoscopie digestiva superioara - mod de efectuare + pozitia pacientului
- examinarea dureaza aproximativ 30 de minute, din care endoscopia efectiva in jur de 5-10 minute, iar pacientul va ramane la reanimare si va putea sa manance cand gatul nu va mai fi amortit
- in timpul examinarii pacientul poate simti senzatii de voma, greata, balonare, sau usoare dureri abdominale cauzate de miscarile endoscopului,
- dupa examinare trebuie anuntat de urgenta medicul daca apare hematemeza sau melena, dificultati in vorbire, inghitire, tahicardia (accelerarea frecventei batailor inimii peste 90 de pulsatii/min), dureri cardiace, dureri abdominale sau febra
- pentru un diagnostic clar se pot preleva tesuturi dintr-o tumora sau de la nivelul ulceratiei pentru a elimina ipoteza unui cancer gastric,
- ingestia de bariu si o eventuala hemoragie masiva a tractului digestiv superior sunt factori care influenteaza desfasurarea optima a examinarii.

2. Endoscopia digestiva inferioara
- investigatia portiunii inferioare a tubului digestiv prin colonscopie si rectosigmoidoscopie.

- Colonscopia - este o investigatie minim invaziva a intestinului gros (colonul) si a portiunii distale a intestinului subtire cu o camera video atasata la capatul fibroscopului, introdus prin orificiul anal
- prin colonscopie se pot face prelevari de tesut si se efectueaza rezectia leziunilor suspecte (polipi)
- pentru ca investigatia colonscopica sa fie eficienta este necesar ca pacientului sa fie administrat un purgativ zilnic si timp de 3 zile consecutiv in fiecare seara si dimineata sa se efectueze clisme evacuatorii simple si inalte la interval de o ora.
- pozitia pacientului va fi in decubit lateral stang cu genunchii flectati si va fi acoperit cu un camp steril cu fereastra
- pot aparea foarte rar complicatii precum perforatia sau hemoragia
- dupa o investigatie colonscopica se poate stabili daca pacientul sufera de cancer colorectal sau prezinta diferite boli inflamatorii intestinale si diverticuli

Colonoscopie
- Rectosigmoidoscopia - consta in examinarea rectului si colonului (portiunea terminala a colonului) de regula pana la 60 cm in anus,
- pozitia pacientului - genupectorala cu o usoara lordoza a regiunii lombare.

- mai exista si endoscopia intestinului subtire, dar din cauza ca acesta este lung si sinuos, se rezuma doar la investigarea segmentului initial - a jejunului.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

16 iulie 2013

Capnografia

- Capnografia reprezinta masurarea continua a concentratiei de CO2 (dioxid de carbon) din amestecul gazos inhalat si exhalat de un pacient.
- Pentru masurarea concentratiei de CO2 este nevoie de un capnometru care afiseaza concentratia cea mai mare de CO2 (concentratia de varf) sau de un capnograf, care afiseaza concentratia de CO2 sub forma unei curbe dependente de timp.
- Senzorul de CO2 poate fi plasat direct în curentul de aer sau pe un circuit colateral, si emite fascicule infraroşii cu lungimea de undă de 4,28 mm

Clasificarea capnografelor
-chimice - colorimetrice - modificarea unei anumite culori (din 6) corespunde unei anumite valori de CO2
-capnografe ce folosesc aplicaţii ale spectrometriei de masă şi absorbţiei în spectru infraroşu - precise, rapide
- capnografe cu lumină infraroşie - C02 are proprietatea de a absorbi intens acest tip de lumina cu o lungime de unda de 4,28mm.

Capnograma
- Este o reprezentare grafica a presiunii de CO2 din amestecul gazos pe parcursul unei respiraţii normale a pacientului.
- Prezinta patru etape distincte:
- Faza A-B - reprezinta exhalarea gazelor din spaţiul mort anatomic care în mod normal este lipsit de CO2
- Faza B-C este o pantă ascendentă ce reprezintă începutul golirii alveolelor cu o creştere bruscă a concentratiei de CO2
- Faza C-D - se continua eliminarea de CO2 din platoul alveolar, iar punctul D reprezinta concentraţia cea mai înaltă a CO2 de la sfârşitul expirului.Acest punct D este cunoscut şi ca end - tidal carbon dioxide concentration.
- Faza D-E - presiunea de CO2 scade brusc si reprezinta inceputul inspirului.Linia bazala se aproprie de zero in cazul in care nu apare reinhalare de CO2.

Gradientul arterio-alveolar

- La un pacient sanatos presiunea CO2 teleexpiratorie (PETCO2) este aproape egala cu presiunea partiala de C02 din capilarele alveolare.Intre aceste doua valori pot exista variatii, considerate normale de pana la 5 mmHg.
- Diferenţa dintre cele două presiuni se numeşte gradient arterio - alveolar (PaCO2 - PETCO2). - Valoarea gradientului arterio-alveolar este crescuta în situaţia în care alveolele sunt bine oxigenate dar slab perfuzate, caz în care transferul de CO2 dinspre capilarele alveolare spre alveole este afectat, rezultând o scădere a PETCO2 comparativ cu PaCO2.
- Cauze:
- debit cardiac scăzut
- hiperventilaţie
- hipotermie
- embolie pulmonară (alveole bine ventilate dar slab perfuzate)
- deconectare accidentală a ventilatorului detubare accidentală a pacientului
- stop cardiorespirator

Creşterea PETCO2 (presiunea CO2 teleexpiratorie) poate să apră în următoarele situaţii:
- hipoventilaţie
- hipertermie malignă
- sepsis
- reinhalare de CO2
- administrare de bicarbonat
- insuflare de CO2 pentru laparoscopie

Indicatii
- in caz de intubatie esofagiana ca urmare a absentei de CO2 in esofag, trebuie sa se verifice reuşita intubaţiei traheale, deoarece capnograma nu va indica prezenţa CO2.
- in timpul transportului pacientului, trebuie sa se asigure o ventilatie corecta a acestora.
- diagnostic precoce al emboliei pulmonare
- diagnosticul precoce al hipertermiei maligne
- conform standardelor europene este obligatoriu asigurarea unui monitor intraanestezic al PETCO2

Alte utilizari
- dupa un studiu efectuat in SUA pe un lot de 27 de pacienti s-a demonstrat ca eficacitatea resuscitarii cardio-pulmonare (RCP) se stabileste prin capnografie
- capnografia este un indicator al reuşitei resuscitării în prespital: cu cât valoarea PETCO2 măsurată în timpul resuscitării a fost mai mare cu atât a crecut procentul reuşitelor în RCP
- PETCO2 = 17 - 24 mmHg - procent crescut de reuşită a RCP în prespital
- PETCO2 = 11 - 16 mmHg - 0 reuşite

Daca ti-a placut articolul, trimitel-l mai departe pe Facebook

13 iulie 2013

Microscopul fotonic - Mod de utilizare


Microscopul optic este un instrument de marire a imaginii care utitilizeaza ca sursa de radiatie fotonul, si de aceea se mai numeste si microscop fotonic.
Microscopul produce o imagine inversata si mult marita, virtuala sau reala a preparatelor obtinute prin tehnica cito-histologica.

Partile componente ale microscopului fotonic:

1. Partea mecanica
  • a. talpa microscopului în care se afla sursa de lumină şi o oglindă
  • b. coloana microscopului la care sunt ataşate:
    • - masuta microscopului cu cei doi valeti care prind si sustin lama cu preparatul biologic
    • - sistemul de punere la punct a imaginii format din macroviză (miscari ample,de prindere a imaginii) şi microviză(miscari de finete,de clarificare a imaginii), alături de şurubul condensorului
    • - capul microscopului cu cele doua oculare situate in partea superioara şi cele 5 obiecte situate in partea inferioara pe un sistem revolver.

2. partea optica
  • a. sistemul obiectivelor – 5 obiective care măresc de 6x, 10x, 20x, 40x şi 100x (obiectivul cu imersie)
  • b. sistemul ocular – două oculare care trebuie reglate ca la binoclu, pentru a avea un singur camo vizual (o singură imagine vizibila cu ambii ochi, simultan).
  • c. sistemul condensor – sistem de lentile sub platină, util pentru focalizarea luminii pe preparat.

1.Coloana microscopului
2.Piciorul / soclul
3.Masuta microscopului
4. Macroviza
5. Microviza
6. Surub de deplasare antero-posterioară a măsuței/probei
7. Surub de deplasare laterală a măsuței/probei
8. Șurubul condensorului (deplasări sus-jos)
9. Ocular
10. Port-ocular
11. Suport tip revolver pentru obiective
12. Obiective
13. Preparat biologic
14. Condensor
15. Diafragm
16. Lampă neon


Tehnica de lucru – Etape
- sursa de fotoni se conecteaza la transformator, care la randul lui se conecteaza la priza
- se roteste sistemul obiectiv si se aduce in axul optic obiectibul de 10x
- privind prin oculare se ridica sau se coboara condensorul pentru o iluminare optima si corecta a preparatului.Daca se doreste o iluminare mai buna, se ridica condensorul, iar daca iluminarea este prea puternica se coboara condensorul.Cu cat obiectivul folosit este mai mare, cu atat va trebui ridicat mai mult condensorul pentru a avea iluminarea adecvata.Initial, folosindu-se obiectivul de 10x este suficienta o pozitie la 1 cm sub masuta.
- lama cu preparatul biologic se aseaza pe masuta microscopului si se fixeaza cu ajutorul valetilor.
- se priveste din lateral si se coboara cu ajutorul macrovizei tubul microscopului cat se poate de mult si se opreste aproximativ la 1 cm de masuta
- apoi, se priveste prin oculare, folosind tot de macroviza, se ridica tubul microscopului pana cand se obtine o imagine clara si colorata, iar pentru punerea la punct de finete se utilizeaza microviza
- din acest moment se poate examina cu obiectivul de 20x.
Atentie ! Obiectivul de 20x este folosit pentru examinarea preparatului doar daca s-a obtinut o imagine foarte clara cu obiectivul de 10x.Dupa obtinerea acestei imagini, nu se foloseste macroviza, deoare exista riscul de a sparge lama !
- se aduce in axul optic obiectivul de 20x
- imaginea se pune la punct folosind doar microviza
- dupa examinarea preparatului cu obiectivul de 20x se poate examina si cu cel de 40x aducand obiectivul in axul optic si reglandu-se doar cu microviza
- pentru examinarea cu obiectivul de imersie (100x) se va folosi tot un frotiu,dar este necesara si o picatura de lichid de imersie ce va fi pus pe lama intre preparat si obiectiv
- dupa utilizarea microscopului, se scoate lama de pe masuta, in ax se readuce obiectivul de 10x, se deconecteaza de la priza si se acopera cu husa de protectie.

Daca ti-a placut articolul, trimite-l mai departe pe Facebook

 
© 2010-2016 Nursing Info: Ghidul asistentului medical. Stefanel Bulea - Published By Gooyaabi Templates